2ac-66/26 — Privind contestarea actelor administrative,

La 04 octombrie 2021 SA „Scana” a depus acțiune de contencios administrativ împotriva Primăriei municipiului Chișinău, privind anularea deciziilor nr. 06-111/7710/2020 din 28 iunie 2021, nr. 03-111/7710/2020 din 02 septembrie 2021, nr. 03-111/7710/20 din 07 septembrie 2021, obligarea includerii pe ordinea de zi a următoarei ședințe a Consiliului municipal Chișinău a cererii SA „Scana” în procedura planului a chestiunii cu privire la prelungirea termenului de folosință (superficie) a lotului de teren, în vederea executării hotărârii instanței de judecată și a deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 42/13-1 din 16 martie 2006.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru prin hotărârea din 07 noiembrie 2024 a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Scana” împotriva Primăriei municipiului Chișinău.

La 06 decembrie 2024, SA „Scana” în procedura planului a contestat cu apel hotărârea instanţei de fond.

Ulterior, la 08 aprilie 2026 SA „Scana” în procedura planului, reprezentată de administratorul autorizat Veaceslav Stejar, a depus cerere, prin care a solicitat strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad, menționând că anterior într- un litigiu unde SA „Scana”, are calitatea de pârât, Curtea de Apel Centru a examinat recursul peste nouă luni după expirarea termenului legal. SA „Scana” a invocat expres tardivitatea căii de atac și a solicitat restituirea recursului, însă, Curtea de Apel Centru prin decizia din 05 februarie 2026 a admis recursul, fără a oferi un argument asupra admiterii acestui recurs tardiv.

SA „Scana” a indicat că, deşi, soluția descrisă nu a fost pronunțată de completul care urmează să examineze prezenta cauză și nu există nicio obiecție nemijlocită împotriva judecătorilor învestiți acum cu examinarea ei, problema nu mai privește persoane concrete, dar încrederea obiectivă în instanță ca instituție. Prin urmare, aparența creată nu este aceea a unei simple opțiuni izolate de judecată, ci a faptului că mecanismele interne ale instanței nu au corectat o situație care, privită din exterior, ridica în mod serios problema imparțialității obiective a întregii Curți de Apel Centru față de SA „Scana”. 1

Art. 191 alin. (4) din Codul administrativ stipulează că: „Curţile de apel soluţionează şi cererile de apel împotriva hotărârilor şi recursurile împotriva încheierilor emise de judecătorii.”

Art.192, alin. (1) din Codul administrativ: „Pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ la curţile de apel se instituie complete de judecători.”

Art. 195 din Codul administrativ: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepţia art.169–171.”

Art.197 din Codul administrativ: „Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanţa în a cărei competenţă este dată prin lege cauza, cu excepţiile expres stabilite de lege.”

Art.198 din Codul administrativ: „Acţiunea în contencios administrativ reţinută spre examinare de către o instanţă de judecată cu respectarea normelor de competenţă se soluţionează de către aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanţe. Dacă constată că nu este competentă teritorial sau material, instanţa de judecată transmite acţiunea în contencios administrativ instanţei de judecată competente printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs. Instanţa ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, strămutarea acţiunii în contencios administrativ la o altă instanţă de judecată dacă instanţa competentă nu poate adopta o hotărîre: a) când, din motivul recuzării sau abţinerii unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă; b) când, din cauza unor circumstanţe excepţionale, nu poate funcţiona o perioadă îndelungată. Instanţa ierarhic superioară remite instanţei competente dosarul în termen de 5 zile de la data adoptării încheierii de strămutare a acţiunii în contencios administrativ

Art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă: „Instanţa strămută cauza la o altă instanţă dacă există bănuieli, care derivă din elemente obiective, că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele cauzei sau de calitatea participanţilor la proces.”

Totodată, prevederile aceluiași articol stabilesc că strămutarea acţiunii în contencios administrativ la o altă instanţă de judecată poate fi admisă în temeiuri strict determinate bazată pe argumente plauzibile, și după caz, probe ce confirmă temeinicia strămutării. În lipsa identificării vreunui temei, care ar permite constatarea acestui fapt, strămutarea ar reprezenta un dezechilibru major în exercitarea drepturilor procesuale ale părților.

SA „Scana” în procedura planului, reprezentată de administratorul autorizat Veaceslav Stejar, în temeiul art. 198 din Codul administrativ şi art. 43, alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă, consideră posibilă strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad, motivând existența temeiului rezonabil de a considera caracterul părtinitor şi lipsit de imparțialitatea a judecătorilor Curţii de Apel Centru. Această suspiciune este fundamentată pe faptul că, într- un litigiu anterior în care SA „ Scana” avea calitatea de pârâtă, un alt complet de judecată a admis un recurs depus tardiv, iar cererea de recuzare înaintată într-un alt litigiu unui judecător, care în opinia societății a admis un recurs tardiv, a fost respinsă de Curtea de Apel Centru.

Instanța de judecată reține că, deși solicitantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile atât a Codului administrativ, cât şi a Codului de procedură civilă, litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ, fiind guvernat de normele speciale ale Codului administrativ, care au caracter prioritar în raport cu dreptul comun.

Astfel, completul de judecată va examina cererea prin prisma dispozițiilor Codului administrativ care la art. 198 reglementează instituția strămutării cauzei de contencios administrativ. Scopul acestei reglementări este asigurarea dreptului la un proces echitabil, garantând că instanța care soluționează cauza nu este afectată de suspiciuni rezonabile privind imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor.

Soluția privind strămutarea cauzei constituie o măsură excepțională, fiind dispusă exclusiv de instanța ierarhic superioară, printr-o încheiere definitivă și obligatorie, care nu poate fi atacată prin recurs. Acest mecanism procedural are rolul de a preveni prelungirea nejustificată a litigiilor și de a evita abuzul de drept procesual.

Temeiul de strămutare reglementat de art. 198 alin. (3) din Codul administrativ dezvoltă un mecanism procesul destinat înlăturării unei incompatibilități colective a judecătorilor, datorită unor circumstanțe ce ar putea pune în discuție imparțialitatea lor. Strămutarea cauzei oferă un remediu atunci când imparțialitatea ar fi afectată la nivel instituțional de factori ce nu se referă doar la persoana unui singur judecător. Această formă de incompatibilitate este suficient să fie demonstrată prin existența unor bănuieli rezonabile, ce reies din circumstanțe obiective. 3

Analizând temeinicia argumentelor invocate în susținerea strămutării cauzei de contencios administrativ, se constată că acestea se bazează, în esență, pe existența unui dubiu privind imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Centru, având în vedere existență a unei soluții pronunțate într-un alt litigiu. Instanţa de judecară menționează că chiar dacă aceasta soluție este considerată nefavorabilă sau discutabilă de către parte, nu este de natură să justifice, în mod obiectiv, suspiciuni privind lipsa de imparțialitate a judecătorilor unei instanțe în ansamblu.

Instanţa de judecată evidențiază că asemenea circumstanțe sunt de natură generală și nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 198 alin. (3) din Codul administrativ care stabilesc condițiile ce ar putea pune sub semnul întrebării imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor în cadrul examinării cauze de contencios administrativ.

Mai mult, imparțialitatea judecătorilor se prezumă până la proba contrară, iar eventualele erori de judecată sau soluții considerate nelegale pot fi criticate exclusiv prin căile de atac prevăzute de lege, nu prin mecanismul strămutării cauzei. De asemenea, faptul că o cerere de recuzare a fost anterior respinsă nu constituie, prin el însuși, un indiciu al părtinirii Curţii de Apel Centru.

În mod evident, argumentele invocate nu pot fi considerate suficiente pentru a pune sub semnul întrebării obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru în examinarea cauzei în apel, în conformitate cu dispozițiile legale menționate.

Pe lângă aceasta, conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți, imparțiali și inamovibili, supunându-se exclusiv legii. Această reglementare juridică asigură că activitatea judecătorilor se desfășoară într-un cadru de independență și imparțialitate, garantând în mod explicit că aceștia nu pot fi influențați de factori externi sau de interesele părților în proces.

În aceste circumstanţe, completul de judecată reține că prevederile legale menționate anterior sunt clare în ceea ce privește cazurile în care poate fi dispusă strămutarea unei cauze la o altă instanță de același grad. Totuși, în speță, nu au fost identificate circumstanțe care, în baza argumentelor invocate, să justifice strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad.

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea depusă de către SA „Scana” în procedura planului, reprezentată de administratorul autorizat Veaceslav Stejar, privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 198 alin. (3), art. 230 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 4 Respinge cererea depusă de către SA „Scana” în procedura planului, reprezentată de administratorul autorizat Veaceslav Stejar, privind strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad. Cauza de contencios administrativ, intentată la acţiunea depusă de către SA „Scana” împotriva Primăriei mun. Chișinău privind contestarea actelor administrative, obligarea includerii pe ordinea de zi a următoarei ședințe a Consiliului municipal Chișinău a cererii SA „Scana” în procedura planului a chestiunii cu privire la prelungirea termenului de folosință (superficie) a lotului de teren în vederea executării hotărârii instanței de judecată și a deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 42/13-1 din 16 martie 2006, se remite la Curtea de Apel Centru, pentru examinare în ordine de apel. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 5