3r-95/26 — Obligarea emiterii actelor administrative individuale favorabile, constatarea neexaminării în termen legal a cererii prealabile.

La 06 decembrie 2024, Onica Anastasia a depus cerere de chemare în judecată, în procedura de contencios administrativ, împotriva Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Buiucani, terț Șevcenco Vladislav, solicitând obligarea emiterii actelor administrative individuale favorabile în vederea elucidării situației copilului minor *****, născut la *****, și constatarea locului de domiciliu al copilului, precum și constatarea neexaminării în termenul legal a cererii prealabile.

La 04 decembrie 2025, Onica Anastasia a depus motivarea apelului, fără a solicita repunerea în termen.

În susținerea recursului, Onica Anastasia a invocat că instanța de apel eronat a reținut că la 28.10.2025, prin intermediul poștei electronice, i-a fost notificată hotărârea motivată a primei instanțe. În realitate dânsa nu a văzut acest e-mail și nu a luat cunoștință cu conținutul acestuia, deoarece nu l-a deschis, nu a confirmat recepționarea acestuia, prin urmare nu poate fi considerată o notificare efectivă în sensul legii. În lipsa unei informări reale, nu a cunoscut despre obligația depunerii motivării apelului în termenul prevăzut de lege. Despre soarta apelului său a aflat abia recent, moment în care a acționat imediat pentru a-și apăra drepturile. Cu atât mai mult, nu a beneficiat de asistență juridică calificată, ceea ce a contribuit la imposibilitatea de a cunoaște și respecta rigorile procedurale. Întârzierea pentru depunerea apelului motivat nu-i este imputabilă.

La 31 martie 2026, Curtea Supremă de Justiție a expediat la adresa electronică a intimatei Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Buiucani și a terțului Șevcenco Vladislav copia recursului depus de Onica Anastasia, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor (f.d. 167).

Articolul 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanţa de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanţa de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Articolul 243 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ: „(1) Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanţa adoptă una dintre următoarele decizii: a) declară recursul inadmisibil.”

Articolul 243 alin.(2) din Codul administrativ: „(2) Instanţa competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.”

Articolul 191 alin.(5) lit.b) din Codul administrativ: „(5) Curtea Supremă de Justiţie soluționează: b) cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curților de apel.” 2

Articolul 193 alin.(3) din Codul administrativ: „(3) Curtea Supremă de Justiţie examinează acțiunile în contencios administrativ şi cererile de recurs în complete din 3 judecători.”

Articolul 194 alin.(1) din Codul administrativ: „(1) În procedura în prima instanță, în procedura de apel şi în procedura de examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt şi de drept.”

Articolul 223 din Codul administrativ: „Hotărârile şi alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum şi numirea ședințelor şi citațiile se notifică participanților la proces conform art.96–114.”

Articolul 96 alin.(1) din Codul administrativ: „(1) Notificările şi comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură.”

Articolul 97 alin.(3) lit.d) din Codul administrativ: „(3) Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

Articolul 1101 alin.(1) și (5) din Codul administrativ: „(1) Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală. [...] (5) Notificarea prin intermediul sistemelor informaționale dedicate sau al altor mijloace electronice de comunicație care permit confirmarea recepționării notificării este echivalentă cu notificarea prin poștă convențională cu scrisoare recomandată. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează notificarea.”

Articolul art.47 alin.(1)-(4) din Legea nr.124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere: „(1) Documentul electronic poate fi expediat şi recepționat cu ajutorul sistemelor informaționale şi de comunicații electronice şi/sau al purtătorilor materiali. (2) Documentul electronic se expediază într-un mod ce permite păstrarea şi utilizarea acestuia de către destinatar. (3) În cazul în care semnatarul sau creatorul sigiliului electronic şi destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră 3 expediat dacă: a) este expediat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către un intermediar în circulația electronică a documentelor, care acționează în numele semnatarului sau al creatorul sigiliului electronic, sau prin sistemul informațional utilizat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic; b) este adresat în mod corespunzător sau este direcționat în sistemul informațional indicat de destinatar; c) este redat într-o formă ce permite prelucrarea acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar; d) intră într-un sistem informațional ce nu este controlat de către semnatar sau de către creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (4) În cazul în care semnatarul şi destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră recepționat de către destinatar dacă acesta: a) intră în sistemul informațional din care destinatarul poate să extragă documentele electronice; b) intră în sistemul informațional indicat de destinatar într-o formă accesibilă pentru utilizare în sistemul respectiv.”

Articolul 48 alin.(2) din Legea nr.124/2022 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere: „(2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic şi destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Articolul 114 din Codul administrativ: „Dacă o notificare a înscrisului, care îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.”

Articolul 195 din Codul administrativ: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.”

Articolul 102 alin.(6) din Codul de procedură civilă: „(6) Citația sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt participant la proces.”

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanții la proces şi alte persoane legate de 4 activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Articolul 111 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.”

Articolul 112 alin.(2) din Codul de procedură civilă: „(2) Dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare.”

Articolul 389 din Codul civil: „Dacă ultima zi a termenului este o zi de duminică, de sâmbătă sau o zi care, în conformitate cu legea în vigoare, la locul executării obligației este zi de odihnă, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare.”

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 10 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”

Articolul 24 alin.(1) din Codul administrativ: „(1) Participanții la procedura administrativă şi procedura de contencios administrativ trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”

Articolul 241 alin.(3) din Codul administrativ: „(3) Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

Articolul 237 alin.(1) din Codul administrativ: „(1) Prevederile art.65 alin.(1)–(3) şi (5) se aplică corespunzător pentru repunerea în termenul de apel şi în termenul de prezentare a motivării apelului.”

Articolul 65 alin.(1) prima teză, alin.(2), (3) și (5) din Codul administrativ: „(1) Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. [...]. (2) Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază şi, suplimentar, se recuperează acțiunile omise. 5 (3) După 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi solicitată, iar acțiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepția cazului când acest lucru nu a fost posibil până la expirarea termenului de un an ca urmare a forței majore. [...] (5) Repunerea în termen nu se permite în cazurile excluse prin lege.”

Din lucrările dosarului rezultă că la 11 februarie 2026, Curtea de Apel Centru, soluționând admisibilitatea cererii de apel depusă de Onica Anastasia împotriva hotărârii din 24 iunie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a declarat inadmisibil apelul depus de către ultima în temeiul art.236 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ din cauza că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul prevăzut la art.232 alin.(2) din Codul administrativ.

La 27 februarie 2026, Curtea de Apel Centru a notificat încheierea din 11 februarie 2026, la adresa electronică a apelantei Onica Anastasia (e-mail: *****), indicată de către aceasta în acțiune, cererea de apel, inclusiv se regăsește și în alte lucrări ale dosarului (f.d.7, 122, 147).

Se remarcă că notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.

Astfel, Curtea de Apel Centru a ales cel mai eficient, rapid, și sigur mijloc de comunicare, cum ar fi poșta electronică a recurentei/apelante Onica Anastasia (e- mail: *****), ceea ce denotă că instanţa de apel s-a încadrat în una din rigorile prevăzute la art.96 alin.(1) din Codul administrativ, în special, cea de la litera d) al articolului dat, ce vizează în special notificarea încheierii contestate prin poștă electronică (f.d.147).

Cele stabilite incontestabil confirmă faptul că încheierea din 11 februarie 2026 a Curții de Apel Centru a fost comunicată Anastasiei Onica anume în ziua de 27 februarie 2026, ora 13:33, la adresa electronică indicată de către aceasta în cererea de chemare în judecată și apel, întrucât confirmarea recepției notificării a fost emisă în mod automatizat de sistemul informațional, care a livrat corespondența prin poșta electronică. Or, fiind cert faptul că actul de procedură transmis destinatarei Anastasia Onica, prin poșta electronică, se consideră recepționat în ziua expedierii. 6

Prin urmare, termenul de 15 zile prevăzut la art.242 din Codul administrativ, pentru depunerea recursului (motivat) împotriva încheierii din 11.02.2026 a instanței de apel, a început să curgă din data de 28 februarie 2026, ziua imediat următoare de la data notificării Anastasiei Onica a încheierii contestate, care urma să expire la 14 martie 2026, însă având în vedere că această zi era una de repaus (sâmbătă), termenul limită de depunere a recursului a expirat în următoarea zi lucrătoare, aceasta fiind data de 16 martie 2026 (luni) inclusiv.

Cu toate acestea, recurenta Onica Anastasia, contrar prevederilor imperative ale art.242 din Codul administrativ, a depus recursul împotriva încheierii din 11 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, abia la data de 19 martie 2026, fără a cere repunerea în termen, cu anexarea la cerere probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază.

Deși, Onica Anastasia a dispus de suficient timp de a-și valorifica dreptul de a depune recursul în termen de 15 zile de la data notificării încheierii contestate, adică începând cu 28 februarie 2026 – până la 16 martie 2026 inclusiv, totuși ultima nu a depus diligența necesară ca să-și îndeplinească obligațiile cu bună-credință, or, dispozițiile art.24 alin.(1) din Codul administrativ, cert statuează că participanții la procedura administrativă şi procedura de contencios administrativ trebuie să-și exercite drepturile şi să îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.

Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului conform art.242 din Codul administrativ, se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentei Onica Anastasia, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale, inclusiv, să-și verifice la timp poșta electronică indicată personal de către aceasta în acțiune și cererea de apel, pentru a nu omite termenul legal. Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din CEDO.

Drept consecință, se impune aplicarea sancțiunii procedurale prevăzute la articolul 243 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ, de declarare a recursului depus de Onica Anastasia, inadmisibil.

La acest capitol, Curtea Europeană a relatat în practica sa constantă că „dreptul la o instanță” nu este absolut. Buna administrare a justiției joacă un rol fundamental prin impunerea și respectarea unor formalități și termene clare pentru exercitarea căilor de atac.

În această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze similare, a subliniat că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev v. fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei; Kemp v. Luxembourg; Diaz Ochoa v. Spaniei), în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție. 7

Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a apreciat în jurisprudența sa că reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Or, aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume să garanteze securitatea juridică, fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v. România; Marckx v. Belgia).

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov c. Ucrainei, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În acest caz Înalta Curte a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, declararea recursului depus de Onica Anastasia, inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, având în vedere faptul că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

Distinct, Completul de judecată reține că necunoașterea legii nu poate servi drept scuză pentru nerespectarea acesteia.

La acest aspect, ține de evidențiat principiul „Nemo censetur ignorare legem” care exprimă ideea că nimeni nu se poate apăra invocând ignoranța sau eroarea sa în drept. Necunoașterea legii nu este o scuză care să poată fi folosită în apărarea persoanei (ignorantia juris non excusat). Se presupune așadar că orice cetățean ar trebui să fie la curent cu toată legislația existentă.

Aici, sunt relevante prevederile articolului 23 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova care statuează că, Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaște drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.

De aici se deduce că pentru a respecta o lege trebuie să-i cunoști prevederile, iar obligativitatea respectării supremației legii se răsfrânge și asupra cunoașterii legii. 8 Respectiv, cunoașterea legii este obligatorie pentru a putea determina limitele în care legea ne permite să ne manifestăm.

Totodată, potrivit articolului 56 alin.(1) din Legea nr.100 din 22 decembrie 2017 „Cu privire la actele normative”, actele normative intră în vigoare peste o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau la data indicată în textul actului normativ, care nu poate fi anterioară datei publicării.

Pentru ca principiul „nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legii” să nu fie o simplă ficțiune, trebuie asigurate condițiile cunoașterii normei de drept. Astfel, nomele juridice intră în vigoare la data aducerii lor la cunoștința publică. Cu alte cuvinte, ele sunt opozabile cetățenilor de la data publicării în Monitorul Oficial.

Dat fiind cele menționate, se constată că aplicarea sancțiunii procedurale de declarare a recursului depus de Onica Anastasia inadmisibil, în temeiul art.243 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ, este justificată, or, exercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage în mod inevitabil decăderea ultimei din acest drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen.

În circumstanțele menționate, și având în vedere că recursul a fost depus peste termenul legal prevăzut de art.242 din Codul administrativ, iar recurenta nu a justificat întârzierea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiţie concluzionează de a declara recursul depus de Onica Anastasia, inadmisibil.

În conformitate cu art.243 alin.(1) lit.a), alin.(2) și (3) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Onica Anastasia împotriva încheierii din 11 februarie 2026 a Curții de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9