3r-135/26 — Cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil

La 10 iulie 2024, Bufteac Veaceslav a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului pentru Egalitate, cu privire la anularea deciziei din 23 mai 2024.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 noiembrie 2025, acțiunea înaintată de Bufteac Veaceslav a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 15 decembrie 2025 avocatul Cijicenco Radu, în interesele lui Bufteac Veaceslav, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, din 13 noiembrie 2025.

Curtea de Apel Centru prin încheierea din 23 martie 2026 a declarat inadmisibilă cererea de apel depusă de Bufteac Veaceslav împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 noiembrie 2025.

La 03 aprilie 2026 Bufteac Veaceslav, reprezentat de avocatul Radu Cijicenco, a declarat recurs împotriva încheierii din data de 23 martie 2026 a Curţii de Apel Centru, prin care a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii cu remiterea cauzei spre rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată.

În motivarea recursului Bufteac Veaceslav a susținut că apelul depus la 15 decembrie 2025 întrunește cerința privind motivarea, întrucât din conținutul acestuia rezultă, în mod suficient de clar, principalele critici formulate împotriva hotărârii primei instanțe.

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătoreşti se depune motivat la instanţa de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii 1 judecătoreşti, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntîrziat recursul împotriva încheierii judecătoreşti împreună cu dosarul judiciar instanţei competente să soluţioneze recursul.”

Art. 191 din Codul administrativ: „(5) Curtea Supremă de Justiție soluționează: b) cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curţilor de apel.”

Art. 232 din Codul administrativ: „(1) Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanței de apel. (2) Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”

Art. 233 din Codul administrativ: „(1) Cererea de apel trebuie să conțină datele prevăzute la art.211 alin.(1) lit. a)–d) şi să indice hotărârea care se contestă cu apel. (2) Cererea de apel se semnează de apelant sau de reprezentantul lui legal ori împuternicit. (3) Cererea de apel poate cuprinde şi alte date importante pentru soluționarea cauzei, precum şi demersurile apelantului.”

Art. 236 din Codul administrativ: „(1) Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. (2) Apelul se declară inadmisibil în special când: e) motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).”

Art. 243 din Codul administrativ: „(1) Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: c) anulează încheierea şi adoptă o nouă încheiere.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 noiembrie 2025, acțiunea înaintată de Bufteac Veaceslav a fost respinsă ca neîntemeiată.

Bufteac Veaceslav a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, din 13 noiembrie 2025.

Curtea de Apel Centru prin încheierea din 23 martie 2026 a declarat inadmisibilă cererea de apel depusă de Bufteac Veaceslav împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 noiembrie 2025.

Completul de judecată constată că încheierea Curții de Apel Centru din 23 martie 2026, prin care a fost declarată inadmisibilă cererea de apel formulată de Bufteac Veaceslav, este prematură și a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, a principiului proporționalității, precum și a dreptului la exercitarea efectivă a căilor de atac, garantate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 20 din Constituția Republicii Moldova.

În acest sens, este de menţionat că, instanța de apel a interpretat în mod excesiv de formal prevederile art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, calificând cererea de apel ca fiind lipsită de motivare, fără a proceda la o analiză reală a conținutului acesteia.

La acest aspect completul de judecată reține că Codul administrativ prevede ca în cererea de apel să fie indicate „circumstanţele de fapt şi de drept pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţia”, împreună cu probele invocate în susținerea acesteia. Apelantul trebuie să arate, în esență, de ce consideră hotărârea nelegală sau netemeinică.

Totodată, legea nu fixează un volum prestabilit al motivării. Din această perspectivă, întinderea argumentării rămâne, în mod rezonabil, la aprecierea și diligența părții care declară apelul. Astfel, evidențierea în cererea de apel a celor mai mici critici de manifestare a dezacordului cu soluția pronunțată de prima instanță, cu indicarea argumentelor de netemeinicie a hotărârii contestate, pe care se întemeiază calea de atac, precum și dezvoltarea lor, pot fi privite în esență ca o motivare în lato sensu a apelului.

Sub acest aspect, cererea de apel este considerată admisibilă în cazul în care apelantului exprimă, fie și în mod sumar, la limita cerințelor legale obiectul cererii sale, și cel puțin, o precizare succintă cu privire la natura încălcării pretinse.

Prin urmare, la etapa admisibilității, instanța de apel nu intră în examinarea fondului, ci verifică dacă cererea întrunește cerințele prevăzute de art. 211 alin. (1) lit. a)-d) din Codul administrativ. La fel, verifică dacă cele invocate în apel permite identificarea criticilor formulate și a temeiului lor juridic. 3

Instanța de recurs, analizând cererea de apel constată, că apelantul şi- a exprimat dezacordului față de soluția instanței de fond, fiind înserat în solicitarea casării hotărârii primei instanțe, precum și prezentarea unei poziții juridice critice față de hotărârea contestată şi anume că, concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei şi anume că reclamantul s-a adresat către consiliul pentru egalitate cu o plângere referitor la admiterea de către angajator, Agenţia Naţională Transport Auto a anumitor acțiuni de discriminare la locul de muncă, în speță aceste acțiuni de hârțuire şi denigrare la locul de muncă sunt evidente şi manifestate de către angajator prin: pornirea neîntemeiată a anchetelor de serviciu în cadrul căror reclamantul a fost nevoit să dovedească faptul că „nu a comis asemenea fapte, chiar dacă aceasta era evident; propunerea unor funcții incompatibile cu pregătirea profesională a reclamantului, prin impunerea reclamantului de a nu accepta asemenea oferte. Prin astfel de acțiuni, conducerea ANTA a ignorat şi a încălcat prevederile art. 5 şi art. 8 al Codului Muncii, şi în raport cu alţi angajaţi, care după reorganizare s-au regăsit în funcţii analogice sau egale şi cei apropiaţi/susţinuţi care chiar au fost şi promovaţi/avansaţi în funcţii mai superioare. Astfel reclamantul a fost discriminat direct şi indirect pentru faptul că nu mi-au fost asigurate principiile de bază ale muncii: asigurarea egalităţii în drepturi a tuturor salariaților, fără nici o discriminare, la avansare în serviciu, luându-se în considerare productivitatea muncii, calificarea şi vechimea în muncă în specialitate, precum şi la formare profesională, reciclare şi perfecționare. Contrar prevederilor art.art.16,29, 137, 225 CA autoritatea pârâtă şi-a exercitat în mod arbitrar dreptul discreţionar la emiterea actului administrativ individual defavorabil, nu a luat în considerare toate faptele relevante, a exercitat o activitate contrar codului administrativ, fără iniţiere a procedurii administrative, având la bază un probatoriu viciat, drept rezultat a emis o soluţie greşită şi nemotivată.

În atare circumstanțe, instanța de recurs reține că în apelul depus de către Bufteac Veaceslav se conține motivarea erorilor, care în opinia sa sunt imputate instanței inferioare, expunându-și criticile în fapt și în drept pe care se bazează aceste greșeli. Prin urmare, apelul conține obiectul solicitării și cel puțin o precizare sumară referitor la natura pretinselor încălcări admise de prima instanță.

Totodată, instanța de recurs subliniază că mențiunea apelantului din finalul solicitărilor „alte temeiuri de netemeinicie a hotărârii vor fi invocate după redactarea hotărârii” nu echivalează automat cu lipsa totală a motivării apelului, or, aprecierea motivării, se rezumă la conținutul real al cererii, nu la formula izolată folosită într-un fragment final.

În acest context, se atestă că instanța de apel nu a valorificat obligația de a analiza cererea de apel din perspectiva conținutului său concret, ci s-a limitat la constatarea abstractă a lipsei unui act distinct de motivare, fără a examina dacă cele invocate în apel acoperă în mod substanțial criticile față de hotărârea primei instanțe. O asemenea abordare, orientată exclusiv spre forma cererii, în detrimentul fondului și a intenției reale a apelantei, contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia căile de atac trebuie interpretate în mod funcțional și favorabil accesului la justiție. 4

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atrage atenția asupra importanței majore a verificării minuțioase de către instanța de apel a tuturor argumentelor înainte de a declara inadmisibilă o cerere de apel.

În aceste circumstanţe, completul conchide că instanța de apel greșit a apreciat ca fiind nemotivată cererea de apel depusă de Bufteac Veaceslav în condițiile în care în virtutea principiului disponibilității apelantul a indicat principalele motive, care în viziunea dânsului demonstrează ilegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond, deci rezultă că cererea de apel corespunde rigorilor instituite de Codul administrativ.

În circumstanțele menționate şi ținând cont de faptul că încheierea instanței de apel a fost emisă cu încălcări de procedură ce afectează dreptul recurentului la un proces echitabil, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul depus de Bufteac Veaceslav, a anula încheierea instanței de apel din 23 martir 2026 şi de a adopta o încheiere nouă de remitere a cauzei la rejudecare, în instanța de apel spre rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată. 32. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 243 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul depus de Bufteac Veaceslav, reprezentat de avocatul Radu Cijicenco. Anulează încheierea din 23 martie 2026 a Curții de Apel Centru, în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Bufteac Veaceslav împotriva Consiliului pentru egalitate cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, restituie cauza Curții de Apel Centru spre rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Diana Stănilă 5