2ac-67/26 — Încasarea sumei

La 12 august 2022, Veaceslav Moscovici a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva Cabinetului Avocatului „Cașu Ruslan” și lui Ruslan Cașu privind încasarea sumei.

Prin încheierea protocolară din 18 iunie 2024, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial acțiunea. S-a încasat de la Cabinetul Avocatului „Cașu Ruslan”, în beneficiul lui Veaceslav Moscovici, suma de 145000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate la examinarea cauzei penale. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

La 30 decembrie 2024, Veaceslav Moscovici a depus cerere de apel (nemotivată), solicitând casarea parțială a hotărârii din 18 decembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea pretențiilor respinse și emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Totodată, la 15 ianuarie 2025, Cabinetul Avocatului „Cașu Ruslan” și Ruslan Cașu au depus cerere de apel (nemotivată), solicitând casarea hotărârii din 18 decembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 20 decembrie 2024, Veaceslav Moscovici a depus o cerere privind emiterea unei hotărâri suplimentare, iar prin hotărârea suplimentară din 31 ianuarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a încasat de la Cabinetul Avocatului „Cașu Ruslan”, în beneficiul lui Veaceslav Moscovici, cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat în mărime de 4350 lei.

Potrivit fișei de repartizare a dosarului, la 14 martie 2025, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, cauza civilă a fost repartizată spre examinare în ordine de apel, în mod automat-aleatoriu, judecătorului raportor Ana Panov (președinte), care face parte din completul de judecători compus din: Diana Corlăteanu și Lucia Bagrin. 1

Prin încheierea din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru, nu s-a dat curs cererii de apel declarate de apelantul Veaceslav Moscovici și cererii de apel declarate de apelanții Cabinetul Avocatului „Cașu Ruslan” și Ruslan Cașu.

Ulterior, s-a stabilit termenul de examinare a cauzei pentru 08 aprilie 2026, ora 11:00, ședința fiind amânată pentru 21 aprilie 2027, ora 11:00.

La 22 aprilie 2026, Veaceslav Moscovici a depus o cerere, prin care s- a solicitat strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.

În susținerea cererii s-a menționat că, potrivit CV-ului lui Ruslan Cașu, în perioada 22 iunie 2010 – 16 martie 2013, acesta a activat în calitate de procuror în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, iar ulterior a activat în varii funcții în cadrul organelor procuraturii.

Prin urmare, apreciază că există temeiuri de a presupune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces.

În drept, s-au invocat prevederile art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4) din Codul de procedură civilă, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul de judecată menționează că, temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție publică. În ceea ce vizează calitatea participanților la proces, 2 strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Completul de judecată evidențiază că, după cum se invocă, Ruslan Cașu a activat în calitate de procuror în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, în perioada 22 iunie 2010 – 16 martie 2013, iar din 06 martie 2018 și până în prezent, este avocat.

Subsecvent, de mai bine de 8 ani, Ruslan Cașu este avocat de profesie.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității acestora.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. Or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 §1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă.

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența și rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a stabilit că, judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor și cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale cazului dedus judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, circumstanțele invocate de Veaceslav Moscovici în susținerea cererii de strămutare reprezintă argumente declarative, care nu conțin circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru la examinarea cauzei, după cum prevede art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad pentru examinare. 3

Însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe, prin prisma argumentelor invocate în cerere, care ar justifica strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad.

Judecarea de către Curtea de Apel Centru, în ordine de apel, a cauzei civile respective a fost stabilită prin lege, conform regulilor de competență jurisdicțional-funcționale. Reieșind din regula imutabilității competenței jurisdicționale a instanței de judecată și ținând cont că motive de incompatibilitate colectivă a judecătorilor nu s-au constatat, Completul de judecată atestă lipsa temeiurilor de strămutare.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea depusă de Veaceslav Moscovici cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.

În conformitate cu art. 43 alin. (4) și art. 269-270 din Codul de procedură civilă,