2r-113/26 — Încasarea chiriei, dobinzii de intirziere, precum și a contravalorii utilajului

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 5 mai 2025, a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Bejenari Denis împotriva lui Corohod Vitalie, intervenient accesoriu Pretura sect. Ciocana și S.R.L. „Rocacons” cu privire la încasarea chiriei, dobânzii de întârziere, contravaloarea utilajului și compensarea cheltuielilor de judecată și a fost respinsă acțiunea reconvențională înaintată de Corohod Vitalie împotriva lui Bejenari Denis cu privire la rezoluțiunea contractului de locațiune.

La 6 mai 2025, avocatul Marginean Alexandru, acționând în interesele lui Corohod Vitalie, a declarat apel nemotivat, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 5 mai 2025.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 23 septembrie 2025, nu s-a dat curs cererii de apel declarată de avocatul Marginean Alexandru, în interesele lui Corohod Vitalie, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 5 mai 2025, fiindu-i acordat apelantului un termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză pentru depunerea unei cereri suplimentare de apel, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, prezentarea copiilor de pe cererea de apel suplimentară într- un număr egal cu numărul participanților la proces și prezentarea originalului dovezii de achitare a taxei de stat în mărime de 3 510,50 lei și taxei de timbru în mărime de 200 lei.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, a fost restituită cererea de apel depusă de avocatul Marginean Alexandru, în interesele lui Corohod Vitalie, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 5 mai 2025.

La 5 martie 2026, Corohod Vitalie, a depus recurs împotriva încheierii din 6 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate și dispunerea prelungirii termenului pentru îndeplinirea cerințelor instanței de apel indicate în încheierea din 23 septembrie 2025. 1

În susținerea recursului, a susținut că nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de fond, a solicitat avocatului Marginean Alexandru să formuleze și să depună o cerere de apel nemotivată.

Ulterior, exprimându-și nemulțumirea față de calitatea serviciilor juridice prestate de avocatul Mărginean Alexandru, acesta a încetat relațiile contractuale cu avocatul, comunicând intenția de a apela la serviciile unui alt avocat pentru etapa apelului.

A reținut că la 17 februarie 2026 a constatat blocarea conturilor sale bancare de către executorul judecătoresc, în vederea executării hotărârii judecătorești.

În urma contactării instituției bancare, acesta a aflat că măsura a fost dispusă printr-o încheiere de aplicare a interdicțiilor, emisă în cadrul procedurii de executare. În aceste circumstanțe, la 24 februarie 2026, a depus o cerere la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, pentru a lua cunoștință de materialele dosarului, întrucât cunoștea despre depunerea cererii de apel și urmărea să stabilească cauza eliberării titlului executoriu.

A mai invocat că la 3 martie 2026, după examinarea materialelor dosarului, acesta a constatat că instanța de apel a emis încheierea din 23 septembrie 2025, prin care nu a fost dat curs cererii de apel și a fost acordat un termen de 10 zile pentru înlăturarea neajunsurilor, respectiv formularea unei cereri de apel motivate și achitarea taxei de stat.

Totodată, a stabilit că această încheiere a fost comunicată exclusiv la adresa de poștă electronică a avocatului Mărginean Alexandru, cu care nu mai avea raporturi contractuale la acel moment.

Ulterior, prin încheierea din 6 noiembrie 2025, Curtea de Apel Centru a dispus restituirea cererii de apel pentru neexecutarea indicațiilor instanței în termenul acordat.

În susținerea cererii de recurs, Corohod Vitalie a invocat prevederile art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, indicând că omiterea termenului pentru executarea indicațiilor instanței de apel a fost determinată de existența unor motive întemeiate, constând în imposibilitatea obiectivă de a lua cunoștință despre cerințele instanței.

A subliniat că, după încetarea raporturilor contractuale cu avocatul, instanța a continuat să comunice toate actele procesuale exclusiv acestuia, fără ca recurentul să fie informat în mod direct, ceea ce a condus la limitarea accesului său efectiv la informațiile relevante și, implicit, la imposibilitatea de a depune diligența necesară pentru conformarea la cerințele instanței. 2

În aceste condiții, a susținut că neexecutarea în termen a obligațiilor procesuale nu îi poate fi imputată, întrucât aceasta a fost determinată de circumstanțe independente de voința sa, motiv pentru care a solicitat repunerea în termen și acordarea posibilității de a formula cererea de apel motivată și de a achita taxa de stat, în vederea asigurării exercitării efective a dreptului la un proces echitabil.

Art. 4261 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: Instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii, dacă: a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen. Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la alin. (1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: (3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: (1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Art. 75 alin. (1) și alin. (4) din Codul de procedură civilă: (1) În proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat. (4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Art. 107 din Codul de procedură civilă: (1) Dacă îşi schimbă domiciliul sau sediul după pornirea procesului, partea sau reprezentantul ei este obligat să comunice instanţei noua adresă. În lipsa unei astfel de comunicări, citaţia sau înştiinţarea se trimite la ultima adresă cunoscută instanţei şi se consideră recepționată chiar dacă destinatarul nu mai locuieşte sau nu îşi are sediul acolo. (2) Partea este obligată să informeze instanța, nu mai tîrziu de 3 zile pînă la data ședinței de judecată, despre angajarea unui avocat, schimbarea sau renunţarea la serviciile avocatului, prezentînd instanței datele de contact ale noului avocat, inclusiv adresa electronică a acestuia. 3

Art. 110 din Codul de procedură civilă: Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: (1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.

Art. 113 din Codul de procedură civilă: Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 116 alin. alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă: (1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

Articolul 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Articolul 60 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură: (1) Avocatul acordă asistență juridică clientului în baza contractului de asistență juridică, încheiat în formă scrisă. Contractele de asistență juridică încheiate în formă scrisă de avocați și avocați stagiari, învestite cu formulă executorie, au putere de titlu executoriu la data exigibilității creanței și oferă dreptul la executare silită extrajudiciară, fără adresarea unei cereri în instanța de judecată sau către notar, dacă părțile au convenit aceasta, în mod expres, în contract. (2) Împuternicirile avocatului și ale avocatului stagiar se confirmă prin mandat. Mandatul poate fi întocmit pe suport de hârtie sau în formă de document electronic, semnat cu semnătură electronică calificată, conform prevederilor Legii nr. 124/2022 4 privind identificarea electronică și serviciile de încredere. Formularul mandatului este un document de strictă evidență. Conținutul, forma și modul de utilizare a mandatului se aprobă de către Guvern.

Din materialele dosarului, rezultă că, încheierea din 6 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, care constituie obiectul prezentului recurs, a fost comunicată în temeiul art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, reprezentantului recurentului, avocatului Mărginean Alexandru la adresa XXX XXX la 31 decembrie 2025, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică atașat la materialele cauzei (f.d.155).

Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii din 6 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru a început să curgă din ziua imediat următoare recepționării încheierii contestate, ultima zi a termenului fiind 14 ianuarie 2026.

Astfel, Corohod Vitalie nu s-a conformat prevederilor legale și a depus personal cererea de recurs la 5 martie 2026, cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă, fără a formula o cerere clară și distinctă de repunere în termenul de declarare a recursului.

Completul de judecată reține că, deși recurentul a invocat în mod formal dispozițiile art. 116 din Codul de procedură civilă și a solicitat repunerea în termen, din conținutul cererii rezultă că acesta s-a referit la repunerea în termenul acordat prin încheierea Curții de Apel Centru din 23 septembrie 2025 pentru lichidarea neajunsurilor cererii de apel, și nu la repunerea în termenul de declarare a recursului împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 6 noiembrie 2025.

Or, instanța de recurs nu poate extinde din oficiu obiectul cererii și nu poate suplini voința procesuală a părții, în lipsa unei solicitări exprese privind repunerea în termenul de exercitare a căii de atac.

În aceste condiții, cererea de repunere în termen este inadmisibilă în raport cu obiectul prezentului litigiu, întrucât aceasta nu vizează termenul procedural relevant, cel de declarare a recursului, ci un termen anterior, consumat în faza procesuală a apelului, care nu mai poate fi repus în discuție în cadrul examinării prezentei căi de atac.

Totodată, chiar și în ipoteza în care susținerile recurentului ar fi interpretate în sensul unei solicitări implicite de repunere în termenul de declarare 5 a recursului, completul apreciază că motivele invocate nu pot fi calificate drept întemeiate în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentul recurentului potrivit căruia omiterea termenului ar fi fost determinată de încetarea raporturilor contractuale cu avocatul Mărginean Alexandru și de lipsa informării directe din partea instanței nu poate fi reținut.

Potrivit art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată, iar culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.

În același sens, potrivit art. 107 alin. (2) din Codul de procedură civilă, partea are obligația de a informa instanța despre schimbarea sau încetarea raporturilor cu avocatul, precum și de a comunica datele de contact ale noului reprezentant.

Or, din materialele cauzei nu rezultă că recurentul ar fi informat instanța de apel despre încetarea raporturilor contractuale cu avocatul Mărginean Alexandru sau despre angajarea unui alt apărător. În lipsa unei asemenea notificări, instanța a procedat în mod legal la comunicarea actelor procesuale la adresa de contact a reprezentantului indicat în dosar, acestea producându-și efectele juridice corespunzătoare.

Prin urmare, susținerea recurentului privind lipsa informării nu poate fi imputată instanței de apel, ci reprezintă consecința propriei pasivități procesuale, contrare obligației de diligență și bună-credință prevăzute de art. 56 și art. 61 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, completul reține că instanța nu poate dispune repunerea în termen pe motive pur formale sau invocate generic, în lipsa unor împrejurări obiective, independente de voința părții, care să fi făcut imposibilă exercitarea dreptului procedural.

La caz, recurentul a cunoscut despre existența litigiului, despre faptul depunerii apelului și despre necesitatea urmăririi cursului procesului, însă nu a manifestat diligența minimă de a se interesa de soarta dosarului într-un interval rezonabil de timp.

Mai mult, circumstanța invocată privind aflarea situației procesuale abia la 3 martie 2026, în urma consultării dosarului, nu poate justifica depășirea termenului legal, în condițiile în care recurentul avea posibilitatea reală și efectivă de a se informa anterior, fie prin contactarea instanței, fie prin solicitarea informațiilor de la fostul reprezentant. 6

În același context, completul apreciază critic și celelalte argumente invocate de recurent, constatând că acestea se întemeiază pe o interpretare subiectivă a situației procesuale și tind să transfere asupra instanței consecințele neîndeplinirii propriilor obligații procedurale.

Drept urmare, Completul de judecată conchide că Corohod Vitalie, a omis să depună cererea de recurs în termenul prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă, iar acest fapt atrage sancțiunea procedurală sub forma restituirii cererii de recurs, în temeiul art. 4261 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Din considerentele expuse şi având în vedere că cererea de recurs depusă de Corohod Vitalie, la 5 martie 2026, a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut la art. 425 din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează asupra restituirii recursului.

În conformitate cu art. 4261 lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă,