2ra-329/25 — Încasarea prejudiciului moral și biologic

La 07 august 2023, Nicolae Crîșmari, în interesele minorului Xxxx, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Dorin Podlisnic, s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Constantin Suruceanu privind încasarea prejudiciului moral și a prejudiciului biologic.

În motivarea acțiunii, a indicat că, la 21 septembrie 2020, Nicolae Crîșmari, în calitate de reprezentant legal al minorului Xxxx, a depus o plângere la Procuratura raionului Telenești, solicitând tragerea la răspundere a minorului Xxxx, născut la xxxx, care, la data de 13 august 2020, în jurul orei 21:00, în satul Codru, raionul Telenești, i-ar fi aplicat minorului Xxxx multiple lovituri cu un obiect contondent, cauzându-i vătămări corporale medii, fapt pentru care a fost inițiat procesul penal nr. 202035000333.

Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 202028D312 din 20 august 2020, minorului Xxxx i-au fost cauzate leziuni corporale medii, manifestate prin fractură deschisă a falangei distale a degetului III al mâinii drepte, fractură a condilului medial al osului humeral stâng, fractura oaselor nazale, echimoze faciale, plagă la degetul III al mâinii drepte și edem la nivelul cotului drept, leziuni produse prin acțiunea traumatică a unui obiect dur-contundent.

Prin Ordonanța din 27 octombrie 2020 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în privința minorului Xxxx, pe motiv că acesta nu întrunește condițiile subiectului infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal.

Totodată, conform răspunsului din 07 aprilie 2021, emis de Inspectoratul de Poliție Telenești, a fost inițiată procedura contravențională în baza art. 63 alin. (2) Cod contravențional în privința reprezentantului legal al minorului Xxxx. La 16 noiembrie 2020, pe numele lui Constantin Suruceanu a fost întocmit procesul- verbal cu privire la contravenție pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 63 alin. (2) Cod contravențional.

Prin Hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 01 decembrie 2020, Constantin Suruceanu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 63 alin. (2) Cod contravențional, fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 9 unități convenționale, echivalentul a 450 lei. 1

Reclamantul a mai indicat că, în vederea soluționării amiabile a litigiului, pârâtului i-a fost expediată o cerere prealabilă privind repararea prejudiciului moral și biologic cauzat minorului, în sumă totală de 100 000 lei, recepționată la data de 26 iulie 2023, însă aceasta a rămas fără răspuns, fapt ce a determinat adresarea în instanța de judecată.

De asemenea, s-a invocat că repararea prejudiciului moral prin echivalent bănesc constituie o modalitate eficientă de compensare a suferințelor fizice și psihice suportate de persoana vătămată.

Reclamantul a solicitat încasarea de la Constantin Suruceanu, în beneficiul lui Nicolae Crîșmari, reprezentant legal al minorului Xxxx, a sumei de 60 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 40 000 lei cu titlu de prejudiciu biologic, precum și a cheltuielilor de judecată.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că materialele cauzei, inclusiv raportul de constatare medico-legală nr. 202028D312 din 20 august 2020, procesul-verbal cu privire la contravenție și hotărârea Judecătoria Orhei, sediul Telenești pronunțată în privința lui Constantin Suruceanu, constituie probe suficiente care confirmă existența faptei ilicite, a prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre acțiunile minorului Xxxx și suferințele suportate de minorul Xxxx. Totodată, instanța a reținut că procesul-verbal contravențional și hotărârea judecătorească prin care Constantin Suruceanu a fost sancționat în temeiul art. 63 2 alin. (2) Cod contravențional nu au fost contestate de părți, circumstanță ce confirmă încălcarea obligațiilor de supraveghere și educare a minorului.

Referitor la pretențiile privind repararea prejudiciului moral și biologic, instanța de apel a reținut că reclamantul Nicolae Crîșmari a făcut dovada existenței unui prejudiciu moral cauzat minorului Xxxx prin suferințele psihice și starea de disconfort generate de acțiunile ilicite ale minorului Xxxx. Cu toate acestea, suma de 60 000 lei solicitată cu titlu de prejudiciu moral a fost apreciată ca excesivă în raport cu circumstanțele cauzei și probele administrate, motiv pentru care instanța a considerat echitabilă acordarea sumei de 5 000 lei.

În ceea ce privește pretenția privind repararea prejudiciului biologic, instanța de apel a reținut că raportul de constatare medico-legală confirmă existența leziunilor corporale medii suferite de minorul Xxxx, însă reclamantul Nicolae Crîșmari nu a prezentat probe pertinente și concludente care să demonstreze pierderea sau diminuarea unei capacități funcționale a organismului, în sensul art. 19 alin. (3) Cod civil. În lipsa unor dovezi medicale care să stabilească existența unui prejudiciu biologic distinct și întinderea acestuia, instanța a concluzionat că nu au fost întrunite condițiile necesare pentru admiterea acestei pretenții.

În esență, în motivarea recursului, cu reiterarea argumentelor de fapt și de drept invocate anterior, recurentul/reprezentantul și-a exprimat dezacordul față de cuantumul despăgubirilor acordate, precum și față de respingerea pretențiilor privind repararea prejudiciului biologic și compensarea cheltuielilor de judecată, apreciind soluțiile instanțelor inferioare ca fiind neîntemeiate și inechitabile.

În acest sens, a susținut că instanțele nu au apreciat corespunzător raportul de constatare medico-legală, care confirma leziunile corporale medii suferite de minorul Xxxx, iar gravitatea acestora demonstra existența unui prejudiciu biologic în sensul art. 19 alin. (3) și art. 2033 alin. (1) Cod civil. Totodată, recurentul a considerat că suma de 5 000 lei acordată cu titlu de prejudiciu moral nu reprezenta o compensație echitabilă și proporțională cu suferințele suportate de minor și a invocat caracterul neîntemeiat al respingerii pretenției privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică, în condițiile existenței bonului de plată anexat la materialele cauzei. În susținerea poziției sale, recurentul a invocat dispozițiile relevante ale Codului civil și Codului contravențional privind răspunderea delictuală, precum și jurisprudența Curtea Europeană a Drepturilor Omului 3 referitoare la obligația instanțelor de judecată de a motiva efectiv hotărârile pronunțate.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor instanțelor de apel.

Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate.

Din analiza recursului declarat rezultă că Nicolae Crîșmari, reprezentat de avocatul Dorin Podlisnic, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 432 alin. (1) lit. a) și e) Cod de procedură civilă, invocând aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, caracterul arbitrar al hotărârilor contestate și aprecierea nerezonabilă a probelor administrate. Cu toate acestea, recurentul nu a demonstrat existența unor încălcări esențiale de drept care să justifice intervenția instanței de recurs.

Completul de judecată al Curtea Supremă de Justiție reține că simplul dezacord al recurentului cu soluțiile pronunțate de instanțele inferioare nu echivalează cu existența unor erori de drept sau a unei hotărâri arbitrare. Or, instanța de apel a examinat în mod detaliat materialele cauzei, inclusiv raportul de constatare medico-legală, actele contravenționale și argumentele părților, apreciindu-le în conformitate cu art. 117, art. 121 și art. 130 Cod de procedură civilă, și a stabilit existența prejudiciului moral, precum și lipsa probelor suficiente care să confirme existența unui prejudiciu biologic distinct.

În acest context, completul de judecată constată că motivele de recurs exprimă, în esență, nemulțumirea recurentului față de cuantumul despăgubirilor acordate și față de aprecierea probelor de către instanțele inferioare, aspecte ce țin de temeinicia hotărârii și care exced limitelor controlului exercitat de instanța de recurs.

Totodată, se reține că argumentele formulate în recurs reprezintă o reiterare a poziției procesuale expuse anterior în apel și au fost examinate și motivate corespunzător de instanța de apel. În lipsa unor încălcări esențiale ale normelor de drept material sau procedural, susceptibile să determine casarea deciziei atacate, motivele invocate sunt apreciate ca neîntemeiate. 5

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că decizia instanței de apel a fost pronunțată în baza probelor legal administrate și cu aplicarea corectă a normelor de drept incidente raportului juridic litigios. Hotărârea contestată conține o motivare suficientă și coerentă, reflectând legătura dintre circumstanțele de fapt constatate și dispozițiile legale aplicabile cauzei.

Din considerentele expuse, Completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolae Crîșmari, în interesele minorului Xxxx, reprezentat de avocatul Dorin Podlisnic, împotriva deciziei din 28 ianuarie 2025 a Curții de Apel Nord. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6