2ra-66/25 — Stabilirea domiciliului copiilor minor

La 28 iulie 2023, Natalia Bodnari, a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată (ulterior concretizată f. d. 17-20) către Alexandr Bodnari, intervenient accesoriu Direcţia Asistenţă Socială şi Protecţia Familiei Rîşcani cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliul copilului minor (f. d. 5-6).

În motivarea cererii de chemare în judecată Natalia Bodnari a indicat că la 30 septembrie 2000 a încheiat căsătoria cu pârâtul Alexandr Bodnari la Primăria Răcăria, r-l Rîşcani. În căsătorie s-au născut trei copii, unul dintre care la momentul depunerii cererii de chemare în judecată este minor.

Reclamanta a mai indicat că în ultima perioada soțul şi-a schimbat atitudinea faţă de familie, având alte viziuni despre viaţa comună pe care nu le acceptă.

Natalia Bodnari, a specificat că căsătoria există doar din punct de vedere juridic, dar ca element social a dispărut ireversibil.

Reclamanta a solicitat stabilirea domiciliul copilului minor cu mama, considerând că are condiţii necesare şi un loc permanent de trai.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 37, 38 alin. (2), 63 din Codul familiei, art.166, 167 din Codul de procedură civilă.

La 15 noiembrie 2023, Alexandr Bodnari a depus cerere reconvenţională către Natalia Bodnari, intervenient accesoriu Direcţiei Asistenţă Socială şi Protecţia Familiei Rîşcani, cu privire la stabilirea domiciliul copilului minor (f. d. 5).

În susținerea cererii reconvenționale a indicat că din momentul în care soția a plecat din locuinţa comună, trăiește împreună cu fiul său, sunt atașați unul de altul. Copilul frecventeze o instituţie de învățământ care va fi necesar de schimbat în cazul stabilirii domiciliului cu mama.

Astfel, reieșind din interesele psihologice, consideră oportună posibilitatea de a stabili domiciliul copilului împreună cu tata. 1

În drept, și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 2, 33, 35, 37, 38, 54, 63 din Codul familiei, art.166, 167, 172, 173 din Codul de procedură civilă.

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Bălți, a considerat ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond privind determinarea domiciliului copilului minor la domiciliul mamei Natalia Bodnari și refuzul instanței de a-l determina cu tata, deoarece interesul superior al copilului este singurul criteriu după care instanţa se călăuzește cu privire la exercitarea drepturilor părintești. Pentru a-l determina instanţa a ţinut cont de întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală şi intelectuală, luând în calcul nu numai posibilitățile materiale ale părințiilor, ci şi vârsta copilului, gradul de 2 atașament şi preocupare pe care l-au manifestat faţă de copil, precum şi legăturile afective ce s-au stabilit între părinți şi copil, între copil şi alţi membri ai familiei.

Instanța de apel a reţinut prevederile art.3, alin.(1) și art.9 al Convenției internaționale cu privire la drepturile copilului din 20.11.1989 de la New York, potrivit cărui toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare le copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate. Statele părți vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi împotriva voinței acestora, exceptând situația în care autoritățile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare și cu respectarea legilor și a procedurilor aplicabile. Că această separare este în interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesară în cazuri particulare cum ar fi de exemplu, în cazul copiilor maltratați sau neglijați de părinți sau în cazul în care părinții trăiesc separat și se impune luarea unei hotărâri cu privire la locul de reședință a copilului. Imperativele asigurării celei mai bune protecții a intereselor copilului dispun de prioritate în raport cu interesele sau sentimentele părinților, motiv din care protecția, buna dezvoltare a copilului, inclusiv atașamentul sentimental și siguranța acestuia vor constitui circumstanțe determinante pentru instanță la stabilirea domiciliului copilului minor.

De asemenea, Colegiul Civil, a reținut concluziile anchetei sociale de evaluare inițială a condițiilor locative și sociale din 29 noiembrie 2023, efectuate la domiciliul intimatei Natalia Bodnari prin care s-a stabilit că Natalia Bodnari (mama) locuiește împreună cu fiul său XXX a.n. XX. Condițiile de trai sunt foarte bune, casa este amenajată cu condiții necesare pentru un trai comod. Există apă, baie, veceu, încălzire autonomă (gaz) și lemne. Există toate electrocasnicele. Venitul familiei este mediu și acoperă toate necesitățile zilnice. (f. d 61-62). Conform anchetei sociale de evaluare inițială a condițiilor locative și sociale din 19 noiembrie 2023 efectuate la domiciliul apelantului Bodanri Alexandr s-a stabilit că, Alexandr Bodnarui (tata) locuiește împreună cu copilul minor XXXX a.n. XX. Locuința este îngrijită, dispune de tehnică casnică, frigider, mașină de spălat, aspirator, copilul dispune de strictul necesar, îmbrăcăminte, încălțăminte, jucării cărți rechizite școlare (f. d. 63-64).

Colegiul Civil, a stabilit că minorul XXX XXX a fost audiat la 14 noiembrie 2023, în prezența specialistului în drepturile copilului din cadrul DASPF și în prezența psihologului din cadrul CM „Renaștere” (f. d. 65) precum şi în cadrul şedinţei de judecată din 30 noiembrie 2023 (f. d. 94). De asemenea, la materialele dosarului este anexată nota informativă privind 3 consilierea persoanei aflate în situație de criză a copilului minor Alexandr Bodnari (f. d. 111-112). Astfel, Colegiul Civil a analizat înscrisurile anexate şi a concluzionat privind temeinicia concluziei instanței de fond referitor la stabilirea domiciliului cu mama.

Colegiul Civil, a considerat întemeiată concluzia instanței de fond referitor la stabilirea domiciliului copilului minor XXX XXX a.n. XX cu mama sa –Natalia Bodnari, or după cum s-a stabilit în ședința instanței de fond și în ședința instanței de apel, copilul minor Alexandr Bodnari are o incertitudine ce se v-a întâmpla cu el în caz când părinții nu mai trăiesc împreună, și își exprimă afecțiunea față de ambii părinți în același mod. Dorește foarte mult să locuiască împreună cu ambii părinți, ca înainte. La întrebarea de care părinte este mai aproape, Alexandru a răspuns că cu tatăl (copilul a răspuns scurt: mama nu-i acasă).

În atare împrejurări și pornind de la particularitățile de vârstă a minorului, reieșind din capacitățile lui psihologico-cognitive de a înțelege împrejurările de caz și de a-și evalua dorința în ce privește situația cu care dintre părinte ar dori să locuiască, Colegiul a conchis că instanţa de fond a dat o apreciere corectă probelor și normelor materiale care guvernează speța, acționând în interesul superior al copiilor, fapt ce a dus la emiterea unei hotărâri legale și întemeiate.

A considerat că nu a fost efectuată o analiză detaliată a condițiilor de trai și a dezvoltării fizice și psihice a copilului, susținând totodată că instanțele de fond au ignorat argumentele invocate de către recurent în 4 ședințele de judecată. De asemenea, în opinia recurentului, instanța de apel a apreciat în mod vădit nerezonabil ancheta socială de evaluare inițială a condițiilor locative și sociale ale Nataliei Bodnari, în raport cu condițiile locative ale tatălui.

Totodată, partea recurentă indică că instanţa de apel a reţinut faptul că prima instanţa a stabilit domiciliul copilului minor cu mama fără a indica în ce localitate şi pe ce adresa.

Completul de judecată conchide că recurentul, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată la 6 decembrie 2024, în adresa lui Alexandr Bodnari şi avocatei acestuia Oxana Melnic, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la materialele cauzei (f. d. 204), fiind recepţionată de către Alexandr Bodnari la 13 decembrie 2024, ce se confirmă prin avizul de recepție anexat (f. d. 206) iar cererea de recurs a fost depusă la 5 februarie 2025, prin intermediul oficiului poştal (f. d. 215-224).

La 5 mai 2025, în adresa Nataliei Bodnari, intervenientului accesoriu ATAS Rîşcani a fost expediate copiile recursului declarat de Alexandr Bodnari, reprezentat de avocata Nina Matveeva-Bociog, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poşta electronică anexată la materialele dosarului (f. d. 227-228).

Până la examinarea admisibilității recursului, Natalia Bodnari, intervenientul accesoriu ATAS Rîşcani nu au făcut uz de dreptul lor procedural și nu au depus referință prin care să-și expună poziția procesuală pe marginea criticilor formulate în recurs.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: 5 a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Bălţi și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod 6 determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanţei de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanţa de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în 7 sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A nr. 212-A).

În ceea ce privește argumentul recurentului referitor la aprecierea nerezonabilă a anchetei sociale de evaluare a condițiilor locative și sociale ale Nataliei Bodnari, în raport cu condițiile locative ale tatălui, instanţa de recurs menţionează că instanţa de apel a dat o apreciere multiaspectuală materialului probator existent.

Prin urmare, argumentele invocate nu pot fi reţinute, or interesul superior al copilului nu poate fi redus la existența unor condiții locative favorabile, ci presupune o analiză complexă și multidimensională, care înglobează, în mod prioritar, aspecte precum stabilitatea emoțională, ataşamentul copil-părinte, mediul familial, vîrsta copilului, continuitatea îngrijirii, precum și capacitatea fiecărui părinte de a răspunde nevoilor fizice, psihologice și educaționale ale copilului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că limitarea evaluării la criterii exclusiv materiale este inacceptabilă și ar crea o abordare contrară principiului interesului superior al copilului, consacrat atât de legislația națională, cât și de actele normative internaționale.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Alexandr Bodnari, reprezentat de avocata Nina Matveeva-Bociog, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Alexandr Bodnari, reprezentat de avocata Nina Matveeva-Bociog, împotriva deciziei din 8 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălţi. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8