3r-93/26 — Anularea actului administrativ

La 11.09.2023, Ivan Roșca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea autorității publice de a emite un act administrativ individual favorabil (f. d. 2-3).

Prin hotărârea din 14 iulie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Roșca împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă începând cu anul 2016 până în prezent, conform Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, a fost respinsă ca neîntemeiată (f. d. 61, 75-87).

Nefiind de acord cu hotărârea din 14 iulie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, la 21 iulie 2025, Ivan Roșca, reprezentat de avocatul Vitalie Serbușco, a depus cerere de apel nemotivată, solicitând casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

Prin încheierea din 4 martie 2026 a Curții de Apel Centru, a fost declarat inadmisibil apelul depus de Ivan Roșca, împotriva hotărârii din 14 iulie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pe motiv că apelantul nu a prezentat motivarea apelului în termenul stabilit de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ (f. d. 95-97).

La 25 martie 2026, Ivan Roșca, reprezentat de avocatul Vitalie Serbușco, a depus recurs împotriva încheierii din 4 martie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și transmiterea cauzei spre reexaminare (f. d. 100-101).

În motivarea recursului, recurentul a invocat că nu a cunoscut despre existența hotărârii motivate, aceasta nefiindu-i comunicată. Totodată, a menționat că nu a cunoscut despre aflarea cauzei pe rolul instanței de apel. 1

Recurentul consideră că instanța de apel, declarând apelul inadmisibil, i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, or hotărârea motivată nu i-a fost comunicată nici apelantului şi nici reprezentantului acesteia.

Art. 96 alin. (1) şi (2) din Codul administrativ: „(1) Notificările şi comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură. (2) Autoritățile publice trebuie să se asigure că participanții la procedură indică, în cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum şi modalităţi alternative.”

Art. 97 alin.(1) şi alin. (3) lit.d) din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: notificare prin act de recunoaștere a recepționării; notificare prin poștă cu act de notificare; notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate”.

Art. 109 din Codul administrativ: (1) Un înscris poate fi notificat prin poştă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepţie. (2) Pentru probarea notificării este suficient avizul de recepţie

Art.191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curților de apel”.

Art. 223 din Codul administrativ prevede că: „Hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum şi numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96–114.„

Art. 232 alin. (2) din Codul administrativ: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată”.

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se 2 declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).

Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ: „Încheierile primei instanțe şi ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.”

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul”.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că Ivan Roșca, reprezentat de avocatul Vitalie Serbușco, declarând recursul la 25 martie 2026, s-a conformat prevederilor legale și a respectat termenul instituit de legiuitor la articolul 242 din Codul administrativ pentru demararea căii de atac în ordine de recurs.

Prin hotărârea din 14 iulie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Roșca împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea autorității publice de a emite un act administrativ individual favorabil, a fost respinsă.

La 21 iulie 2025 (f. d. 73), Ivan Roșca a depus cerere de apel nemotivată, solicitând casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

La 24 noiembrie 2025, prin intermediul poștei terestre (f. d. 88), a fost expediată participanților la proces copia hotărârii motivate, aceasta fiind recepționată de către avocatul Vitalie Serbușco la 3 decembrie 2025 și de către Ivan Roșca la 8 decembrie 2025, fapt confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f. d. 90-91). 3

Astfel, termenul de prezentare a motivării apelului, fiind de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate, a început să curgă de la data de 4 decembrie 2025 și a expirat la 2 ianuarie 2026. În interiorul termenului stabilit Ivan Roşca şi avocatul Vitalie Serbuşco nu au depus apel motivat.

Raportat la cele expuse supra, este cert că legiuitorul a prevăzut depunerea apelului separat de motivarea acestuia, respectiv, termenul de declarare și cel de prezentare a motivării apelului curg din momente diferite.

Astfel, Completul menționează că exercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen.

În circumstanțele descrise, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că motivarea apelului împotriva hotărârii din 14 iulie 2025 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, nu a fost prezentată instanței de apel așa cum prevede norma legală indicată la pct. 14. 29.Ţinând cont de circumstanțele faptice reținute și prevederile legale citate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că Ivan Roşca, reprezentat de avocatul Vitalie Serbuşco, nu a depus apelul în termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

În această ordine de idei, instanța de recurs atrage atenția asupra prevederilor art. 47 alin. (3) Cod administrativ care specifică că, culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază, că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale.

Reieșind din cele expuse, se constată temeinicia încheierii instanței de apel, deoarece recurentul/apelantul nu a prezentat motivarea apelului în modul stabilit la pct. 14, fapt pentru care survin consecințele prevederilor pct. 15. Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților 4 Fundamentale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

De asemenea, actele cauzei, denotă faptul că, apelantul/recurentul, nu a întreprins acțiuni concrete de a se informa despre derularea examinării cauzei din momentul depunerii apelului nemotivat. Deși, atunci când persoana interesată, inițiază o cale de atac, în contencios administrativ, obligațiile procedurale sunt angajate în mod automat. În calitatea sa de reclamant, acesta, avea obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, să își probeze pretențiile, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului.

În context, Completul amintește că art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile şi obligațiile sale cu caracter civil. Curtea a relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanţă” nu este absolut. În această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție. 35 Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, apreciază că încheierea atacată este legală și întemeiată, iar recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către declarat de către Ivan Roşca, reprezentat de avocatul Vitalie Serbuşco, împotriva încheierii din 4 martie 2026 a Curții de Apel Centru. Decizie este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 5