3r-96/26 — Contestarea actului administrativ

La 20 aprilie 2023 Nicolae Gîrbu a depus o acţiune împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ de respingere a solicitării şi obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

Subsecvent, la 26 iunie 2023, Nicolae Gîrbu a depus o cerere de chemare în judecată concretizată, împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcţie şi achitarea plăţilor salariale.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 30 aprilie 2025, s- a respins acţiunea înaintată de Nicolae Gîrbu.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 23 mai 2025 Gîrbu Nicolae a depus cerere de apel. La 21 octombrie 2025a prezentat motivarea apelului.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 6 noiembrie 2025, s-a stabilit apelantului Gîrbu Nicolae termen de 5 zile calendaristice din momentul recepționării încheierii, pentru prezentarea dovezii achitării taxei de timbru în sumă de 200 lei în conformitate cu prevederile art. 2 al Legea taxei de stat nr. 213 din 31.07.2023.

Tot în încheierea din 06.11.2025 s-a explicat părții apelante Gîrbu Nicolae că, nota de plată seria A nr.00847408696792 din 23 mai 2025 cu titlul de plată a taxei timbru anexată, vizează un alt beneficiar, și anume - Judecătoria Chișinău, în timp ce apelul este depus la Curtea Apel Centru, iar în cazul în care nu va lichida neajunsurile statuate în prezenta încheiere în termenul stabilit, în temeiul art. 236 alin. (2) lit. f) Codul administrativ, apelul va fi declarat inadmisibil.

Prin încheierea din 04 martie 2026 a Curții de Apel Centru s-a declarat inadmisibil apelul declarat de Gîrbu Nicolae, pe motiv că apelantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanța de judecată prin încheierea din 06 noiembrie 2025.

Instanța de apel a indicat că apelantul nu a prezentat instanţei de apel dovada de achitare a taxei de timbru în termenul acordat, în pofida faptului că a recepţionat la 5 decembrie 2025 încheierea menţionată, respectiv, a fost înştiinţat legal despre termenul limită în care urma să lichideze incidentele cererii de apel. Deşi în calitate de anexă la cererea de apel a fost indicat bonul ce confirmă achitarea taxei de timbru, instanţa de apel a menționat că, reieşind din conţinutul copiei înscrisului respectiv, se atestă că plata a fost efectuată la codul fiscal 1016601000256, codul IBAN MD 25TRPAAA142310A15232AA, circumstanţă ce 2 indică că beneficiar al plăţii este Judecătoria Chişinău, deşi plata urma a fi efectuată pe contul Curţii de Apel Centru.

La 24 martie 2026 Gîrbu Nicolae a depus recurs împotriva încheierii din 04 martie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând anularea încheierii contestate și restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, contrar celor indicate de instanța de apel, la data de 5 decembrie 2025 la poşta electronică xxxxx nu a parvenit şi nu a recepţionat niciun mesaj electronic din partea Curţii de Apel Centru, inclusiv şi mesajul prin care se pretinde că în adresa sa ar fi fost expediată încheierea din 06 noiembrie 2025 privind înlăturarea neajunsurilor.

A susținut că conform capturii de ecran al poştei electronice xxxxx,care include toate mesajele, mesajele primite, spam şi coşul de gunoi demonstrează că la data de 5 decembrie 2025 instanţa de apel nu a expediat nici un mesaj, iar apelantul nu a recepţionat pretinsul mesaj privind încheierea înlăturării neajunsurilor din 6 noiembrie 2025 a Curţii de Apel Centru.

În vederea clarificării situaţiei, în calitate de apelant, a depus o cerere la Curtea de Apel Centru, prin care a solicitat prezentarea dovezilor tehnice complete privind transmiterea mesajului la data de 05 decembrie 2025, inclusiv: logoul sistemului informatic de expediere; confirmarea serviciului de livrare; dovada că mesajul a fost livrat la serverul destinatarului; copia mesajului cu headerul tehnic complet. Până la data depunerii prezentei cereri de recurs, instanţa de apel nu a prezentat nici o probă şi nici un răspuns la întrebările formulate în cerere, cum ar fi confirmarea recepţiei notificării de la serviciul naţional de poştă electronică MNotify care a fost lansat în noiembrie 2020 şi este integrat pe Portalul Guvemamental al cetăţeanului, ceea ce demonstrează imposibilitatea verificării comunicării invocate de instanţă. În lipsa unor asemenea dovezi, consideră că nu se poate reţine că notificarea a fost comunicată în mod real şi efectiv, iar sancţiunea inadmisibilităţii apare ca fiind neîntemeiată. Simpla indicare a expedierii unui mesaj electronic nu demonstrează recepţionarea acestuia de către apelant şi nu poate constitui în sine, dovada comunicării legale a unui act procedural.

În dosar lipseşte scrisoarea de expediere a actului judecătoresc din 5 decembrie 2025 către apelant şi avocat. Încheierea contestată din 04 martie 2026 nu conţine explicaţii privind modul în care instanţa a verificat comunicarea mesajului electronic şi nici nu a analizat şi faptul că nici avocatul împutemicit nu a fost informat despre această obligaţie procedurală. Necomunicarea actului încheierii privind înlăturarea neajunsurilor reprezentantului legal al apelantului, constituie o încălcare procesuală gravă care a lipsit partea de posibilitatea reală de a reacţiona prompt la solicitarea instanţei şi de a înlătura neajunsurile indicate.

Instanţa de apel pretinde că a utilizat exclusiv poşta electronică pentru comunicarea încheierii privind înlăturarea neajunsurilor. Însă, pentru a asigura comunicarea reală a actului procedural, instanţa de apel trebuia să analizeze posibilitatea aplicării unor măsuri procedurale mai puţin restrictive înainte de a declara apelul inadmisibil. Instanţa ar fi putut utiliza şi alte modalităţi de comunicare: să solicite clarificarea situaţiei privind achitarea taxei de stat, să 3 transmită actul procedural prin poştă recomandată, să comunice prin telefon sau să notifice reprezentantului legal încheierea din 6 martie 2025 privind înlăturarea neajunsurilor.

Apelantul nu a depus o cerere separată în formă scrisă prin care să solicite instanţelor comunicarea actelor procesuale exclusiv prin poşta electronică. Simpla indicare a unei adrese de e-mail în cererea depusă la instanţă nu poate fi interpretată ca acceptare a comunicării actelor procedurale exclusiv prin mijloace electronice.

Apelantul a executat în mod substanţial obligaţia procesuală prin plata taxei de timbru în sumă de 200 lei, însă dintr-o eroare tehnică plata a fost efectuată întrun cont aparţinând altei instanţe de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Centru şi reprezintă un neajuns tehnic, care nu afectează însăşi executarea obligaţiei de plată şi nu produce prejudiciu bugetului sistemului judecătoresc. Taxa de timbu a fost achitată fie şi în contul altei instanţe, dar totuşi în acelaşi sistem judiciar, apare ca o măsură prematură şi disproporţionată a sancţiunii procesuale. Această circumstanţă demonstrează că apelantul nu a urmărit evitarea obligaţiunilor procesuale de a achita taxa obligatorie.

Articolul 242 din Codul administrativ statuează că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanţa de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Articolul 243 alin.(2) din Codul administrativ relevă că: „(2) Instanţa competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanţa competentă poate cita participanții la proces.”

Articolul 243 alin.(1) lit.b) din Codul administrativ indică că: „(1) Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanţa adoptă una dintre următoarele decizii: b) respinge recursul.”

Articolul 231 alin.(1) din Codul administrativ prevede că: „(1) Hotărârile judecătoriilor adoptate în contenciosul administrativ pot fi contestate cu apel.”

Articolul 236 alin.(1) și (2) lit. f) din Codul administrativ stipulează că: „(1) Instanţa de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. (2) Apelul se declară inadmisibil în special cînd: f) cererea de apel nu corespunde cerinţelor stabilite la art.233 alin.(1) şi (2) şi art.234 alin.(1) şi apelantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanţa de judecată”. 4

Articolul 235 din Codul administrativ statuează că: „Dacă cererea de apel nu corespunde cerințelor prevăzute la art.233 alin.(1) şi (2) şi art.234 alin.(1), judecătorul stabileşte apelantului un termen pentru înlăturarea neajunsurilor. Dacă apelantul a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanţă, cererea de apel se consideră depusă la data inițială.”

Art. 234 alin.(1) din Codul administrativ: „(1) La cererea de apel se anexează o copie a hotărârii contestate şi documentele prevăzute la art.212 alin.(1) lit.c)–e).”

Art. 212 alin.(1) lit.e) din Codul administrativ prevede că: „(1) La cererea de chemare în judecată se anexează: e) dovada achitării taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, în cazurile prevăzute în Legea taxei de stat nr.213/2023.”

Art. 96 alin. (1) și (2) din Cod administrativ, „(1) Notificările şi comunicările către participanţii la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură. (2) Autorităţile publice trebuie să se asigure că participanţii la procedură indică, în cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum şi modalităţi alternative. 27.Art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ, „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaştere a recepţionării; b) notificare prin poştă cu act de notificare; c) notificare prin poştă cu scrisoare recomandată”.

Art. 98 alin. (1) din Codul administrativ: „Dacă în cadrul procedurii administrative un participant este reprezentat, conform art.45, de către un reprezentant legal, notificările se adresează acestuia”

Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună- credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate”.

Art. 22 alin. (3), (4), (5) din Codul civil: „(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepţia cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: a) cînd este predată destinatarului; b) cînd este predată la adresa poştală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică; c) în cazul unei notificări transmise prin poştă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziţia destinatarului într- un loc şi într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere. (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerinţele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi”. 5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile art. 243 alin. (2) din Codul administrativ a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Completul de judecată reține că termenele legale sunt termene prestabilite de către legislator, la caz, de Codul administrativ, reglementate în mod exhaustiv, conținute și în normele legislației procesual-civile, care nu pot fi modificate prin voinţa subiecților relațiilor procesuale.

Pornind de la prevederile legale precitate supra, termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificare a securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 30 aprilie 2025, s-a respins acţiunea înaintată de Nicolae Gîrbu.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 23 mai 2025 Gîrbu Nicolae a depus cerere de apel. La 21 octombrie 2025a prezentat motivarea apelului.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 6 noiembrie 2025, s-a stabilit apelantului Gîrbu Nicolae termen de 5 zile calendaristice din momentul recepționării încheierii, pentru prezentarea dovezii achitării taxei de timbru în sumă de 200 lei în conformitate cu prevederile art. 2 al Legea taxei de stat nr. 213 din 31.07.2023.

Tot în încheierea din 06.11.2025 s-a explicat părții apelante Gîrbu Nicolae că, nota de plată seria A nr.00847408696792 din 23 mai 2025 cu titlul de plată a taxei timbru anexată, vizează un alt beneficiar, și anume - Judecătoria Chișinău, în timp ce apelul este depus la Curtea Apel Centru, iar în cazul în care nu va lichida neajunsurile statuate în prezenta încheiere în termenul stabilit, în temeiul art. 236 alin. (2) lit. f) Codul administrativ, apelul va fi declarat inadmisibil.

Materialele cauzei atestă că la 05 decembrie 2025 Curtea de Apel Centru a notificat copia încheierii din 06 noiembrie 2025 apelantului Gîrbu Nicolae la poșta electronică cu adresa xxxxx, indicată în cererea de chemare în judecată, cererea de apel nemotivată și motivată (f.d. 3, 89, 158, 204 vol. I; f.d. 4 vol. II). Acest fapt 6 atestă că apelantul şi-a dat consimțământul la expedierea actelor de procedură de către instanțele de judecată, prin intermediul poștei electronice.

În acest sens, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96-114. Astfel, hotărârea motivată a fost notificată apelantului, prin intermediul poștei electronice și se încadrează în rigorile art. 96 Cod administrativ.

Sub acest aspect, instanţa de recurs precizează că art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, reglementează modalitate de comunicare a actelor judecătorești prin mijloace electronice. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este necesar ca acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui. Așadar, confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

Luând în considerare lipsa acestor mențiuni, extrasul atașat la materialele cauzei de către instanța de apel demonstrează incontestabil că încheierea din 06.11.2025 a fost notificată apelantului la data de 05 decembrie 2025 (f.d 26 vol. I ), prin intermediul poștei electronice a acestuia și se încadrează în rigorile art. 96 alin. (1) din Codul administrativ.

Prin urmare, termenul pentru înlăturarea neajunsurilor – depunerea taxei de timbru, a începută să curgă la data de 06 decembrie 2025, și a expirat la data de 10 decembrie 2025, inclusiv. Însă, în termenul indicat de instanță, apelantul nu a înlăturat neajunsurile și nu a prezentat taxa de timbru.

În astfel de circumstanțe, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că Curtea de Apel Centru întemeiat a considerat a fi incidente cazului prevederile art. 236 alin. (2) lit. f) Cod administrativ și a declarat inadmisibil apelul.

Este neîntemeiat argumentul recurentului, precum că simpla indicare a expedierii unui mesaj electronic nu demonstrează recepţionarea acestuia de către apelant şi nu poate constitui în sine, dovada comunicării legale a unui act procedural. Or, în cazul unei notificări transmise prin poştă electronică, notificarea se consideră ajunsă la destinatar când poate fi accesată de către destinatar.

Totodată, comunicarea actului judecătoresc exclusiv la adresa electronică a apelantului, indicată în cererea de apel ,a fost realizată cu respectarea principiului 7 disponibilității și al responsabilității părții pentru datele de contact furnizate instanței.

În speță, în cererea de apel a fost indicată expres doar adresa electronică a apelantului, fără a fi menționată adresa electronică a reprezentantului acestuia pentru corespondență procedurală. În aceste condiții, instanța a fost îndreptățită să utilizeze datele de contact comunicate în mod oficial prin actul de procedură depus.

Or, obligația instanței de a comunica actele către reprezentant nu poate fi analizată în mod absolut, ci în corelație cu informațiile furnizate de parte. În lipsa unei solicitări explicite sau a indicării adresei electronice a avocatului ca adresă de corespondență, instanța nu poate fi sancționată pentru utilizarea datelor comunicate chiar de apelant.

Susținerile potrivit cărora instanța ar fi trebuit să recurgă la alte modalități de comunicare sunt neîntemeiate. Legislația procesuală nu instituie obligația instanței de a utiliza cumulativ sau succesiv toate mijloacele posibile de comunicare, ci doar de a asigura comunicarea actelor de procedură printr-un mijloc legal și rezonabil, raportat la datele disponibile la dosar.

În speță, instanța a utilizat adresa electronică indicată expres de apelant în cererea de apel, ceea ce corespunde cerințelor legale privind comunicarea actelor în format electronic. Iar, instanța a procedat la notificarea actului de procedură prin poșta electronică, considerând această modalitate de comunicare drept cea mai rapidă și eficientă din punct de vedere al costurilor, fapt prevăzut expres în art. 96 Cod administrativ.

Susținerile apelantului privind nerecepționarea actului judecătoresc, întemeiate exclusiv pe prezentarea unui extras din poșta electronică, nu pot fi reținute ca probă suficientă și concludentă. Un asemenea extras, prezentat unilateral, nu face dovada certă a faptului că mesajul nu a fost transmis sau nu a ajuns la destinatar, în lipsa unor date tehnice complete privind livrarea, respingerea sau imposibilitatea transmiterii mesajului. Or, absența unui mesaj din inbox-ul utilizatorului poate avea multiple cauze (filtrare automată, redirecționare, ștergere, clasificare ca spam etc.), care nu pot fi imputate instanței.

Susținerile apelantului privind executarea „substanțială” a obligației de plată a taxei de timbru nu pot fi reținute. În materie procesuală, obligația de achitare a taxei presupune îndeplinirea exactă a condițiilor legale, inclusiv virarea sumei în contul corespunzător al instanței competente. Faptul că suma a fost achitată într-un cont aparținând altei instanțe de judecată nu echivalează cu executarea obligației legale, întrucât plata nu a fost efectuată în contul indicat pentru examinarea cererii respective. Or, identificarea corectă a contului de plată revine exclusiv părții, iar erorile tehnice invocate nu pot fi transferate în sarcina instanței.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se 8 subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță. 56. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către Gîrbu Nicolae împotriva încheierii din 04 martie 2026 a Curții de Apel Centru. Decizie este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 9