3ra-78/26 — Cu privire la constatarea nulitătii actelor administrative si actelor juridice

La 10 decembrie 2021, Bușev Ghenadie și Bușeva Irina s-au adresat cu o acțiune în contencios administrativ către notarul Răciula Valeria, Ministerul Justiției al RM, Camera Notarială a RM, cu privire la constatarea nulității actelor administrative și actelor juridice.

În motivarea acțiunii depuse au indicat că la jumătatea lunii ianuarie a anului 2018, Buşeva Irina a văzut pe internet o campanie publicitară de la BC „Moldindconbank” SA cu denumire atractivă, dar care s-a dovedit a fi înșelătoare „Credite cu 5 %”, în care s-a propus refinanțarea fără comision de la o altă organizație de credit, în cazul lor era OCN „Microinvest” SRL, la care aveau credit în sumă de 220 000 lei fără gaj, dar cu dobânda anuală de 13,5 %. În campania publicitară de la BC „Moldindconbank” SA, în oferta „Credite cu 5 %” nu a fost indicat nimic despre asigurarea creditului cu contractul de ipotecă cu formula executorie, care încalcă grav condițiile art. 4 - Informații standard, care trebuie incluse în publicitatea Legii nr. 202 din 12 iulie 2013 privind contractele de credit pentru consumatori.

Au indicat reclamanții că notarul Răciula Valeria împreună cu fosta reprezentantă a băncii BC „Moldindconbank” SA au acționat cu rea-credinţă faţă de ei. Contractele de ipoteca au fost semnate de ei, exclusiv prin inducere intenționată în eroare, fără explicații, prin dol şi viclenie, fără traducerea din limba de stat în limba rusă a conținutului acestor contracte de ipotecă pentru Buşeva Irina, care nu posedă limba de stat. La data de 06 martie 2018 la sediul notarului Răciula Valeria, Bușev Ghenadie şi Buşeva Irina au intrat spre finele zilei de lucru, cum a şi fost posibil planificat, ceea ce se simțea în comportamentul agresiv şi grăbit cât al notarului Răciula Valeria, atât şi al reprezentantului băncii Țurcan Nina. Iar, Bușev Ghenadie şi Buşev Irina se aflau într-o situație de constrângere financiară totală. După ce a fost aprobat aşa numitul credit bancar de BC „Moldindconbank” SA, iar, Bușev Ghenadie, la solicitarea Băncii, a depus cererea de închidere anticipată a creditului care îl avea la OCN „Microinvest” SRL, deși relațiile cu ultima erau deja închisă, iar condițiile propuse de către bancă privind semnarea contractului de gaj se transformaseră în semnarea contractului de ipotecă cu ascunsa formulă executorie.

Au susținut că reprezentanta băncii prin explicațiile oferite a mințit că contract de gaj şi contract de ipotecă este unul şi același, iar formulă executorie 1 este o „formula nouă”, procedură „standard” pentru toate contractele de ipoteca și fără această „formulă” contractele nu pot sa fie semnate. Pentru ca clienţii să nu aibă timp să se gândească, să cântărească şi să discute totul bine, de către reprezentantul băncii BC „Moldindconbank” SA, Ţurcan Nina şi notarul Răciula Valeria, cu care această bancă cooperează îndeaproape, la semnarea acestor contracte de ipotecă a fost creată în mod deliberat o graba artificială, din cauza căreia, inclusiv şi notarul, a comis greșeli de drept în punctul 3 al Contractelor de ipotecă. În contractele de ipoteca nr. 1127 şi nr. 1128 din 06 martie 2018 este indicat că „actele ce confirmă dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat se vor păstra la creditorul ipotecar” este o greșeală de drept şi o minciună, de fapt actele se dețin la „debitorii ipotecari”, iar în punctul 3 al contractului de ipotecă nr. 1126 din 06 martie 2018 este indicat că „actele ce confirmă dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat se vor păstra la debitorul ipotecar”, aici e evident că banca şi notarul aveau intenția de a induce în eroare de comun acord pentru a fi semnate aceste contracte de ipotecă, pentru că notarii nu fac astfel de greșeli, când toate acțiunile notarului şi a reprezentantului băncii sunt cu bună-credință şi fără grabă.

Au mai menționat că în punctul 6 al contractelor de ipotecă este arătat precum că Bușev Ghenadie şi Buşeva Irina declară şi garantează, că creditorul a informat debitorul privitor la toate aspectele contractelor de ipotecă. Aceasta nu corespunde adevărului, pentru că până în ultimul moment știau că semnează la notar contracte de gaj, cu care nimeni preventiv nu le-a făcut cunoștință.

Totodată, reclamanții au considerat că situația formată de bancă cu rea- credință era pregătită din timp, cu intenție dolosivă, reieșind din faptul că aceste acțiuni au fost întreprinse de două şi mai multe persoane în comun acord, care cad sub condițiile art. 190 din Codul penal – escrocheria.

Având în vedere, că Buşeva Irina, care avea calitate de al doilea debitor ipotecar, conform contractelor de ipotecă semnate nr. 1126 din 06 martie 2018, nr. 1127 din 06 martie 2018 și nr. 1128 din 06 martie 2018, nu posedă limba de stat (copiile la 8 acte notariale întocmite de 6 notari diferiți în perioada de 2007- 2020, care atestă acest fapt, sunt anexate) notarul Răciula Valeria, preîntâmpinată de acest fapt, a fost obligată să traducă conținutul contractelor de ipoteca din limba română în limba rusă cu înscrierea despre acest fapt important în conținutul contractelor de ipoteca, cât și în girul acestora, dar aceasta nu a fost făcut. Acest fapt face trimitere directă la lipsa consimțământului expres al Irinei Buşeva la posibila înstrăinare a casei, făcând referire la art. 21 din Codul familiei. Buşeva Irina, fiind cu intenție directă indusă în eroare, a fost nevoită să semneze contractele de ipotecă şi contractele de fidejusiune, neînțelegând ce semnează şi ea nicidecum nu poate avea statut de debitor solidar. Banca nu este în drept de a o numi pe ultima copârâtă şi, mai mult ca atât, debitor solidar în acest litigiu dubios. Aceste contracte de ipotecă, semnate de persoana care nu posedă limba de stat şi care a fost intenționat indusă în eroare, nu pot produce efecte juridice. Acțiunile se petrecea într-o atmosferă de grabă artificială cu scopul de a nu permite lui Bușev Ghenadie şi 2 Buşeva Irina să gândească chibzuit, pentru a lua o decizie bine cântărită. Evident că aceste împrejurări grele au fost create de bancă, de care mai apoi a şi profitat.

Au considerat reclamanții că împrejurările descrise mai sus sunt temei pentru declararea nulității contractelor de ipotecă nr. 1126 din 06 martie 2018, nr. 1127 din 06 martie 2018 și nr. 1128 din 06 martie 2018, cu declararea ilegalității acțiunilor notarului Răciula Valeria, pentru că au fost comise încălcări grave ale Codului de etică al notarilor din Republica Moldova şi a Legii nr. 246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială, făcând în acest sens referire la art. 2 și art. 5 alin. (4).

Au invocat că notarul nu a considerat important faptul că Buşeva Irina nu posedă limba de stat, în familie este vorbită numai limba rusă, este originară din familie rusă, a absolvit liceul în limba rusă, universitatea – în limba rusă, copilul vorbește numai în limba rusă, merge la şcoala primară rusă. În consecinţă, actul notarial este menit să confirme şi să constate circumstanțe stabilite de notar este nul în cazul în care nu are efect juridic. Deci, de facto, notarul nu poate să confirme că părţile au înțeles conținutul actului, care este alcătuit în limba necunoscută şi nu a fost tradus în limba rusă.

Mai mult ca atât, au susținut că potrivit articolului 19 al Legii nr. 246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială, notarul redactează actul potrivit voinţei părţilor în condiţiile prevăzute de lege (aceasta a fost condiția Băncii, dar nu voința lui Bușev Ghenadie şi Buşeva Irina, ei nu puteau să dorească aşa ceva, ei sunt sănătoși la cap.)

În continuare, cu referire la art. 22 Legii nr. 246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială, au relevat că, atât notarul, cât și reprezentantul băncii, Nina Ţurcan au fost preîntâmpinate că Buşeva Irina nu cunoaște limba de stat. Traducerea verbală a actului notarial substituie citirea acestuia dacă solicitantul declară că posedă limba în care se traduce şi a înțeles sensul actului. Dacă la cererea solicitantului, traducerea s-a efectuat în scris, textul tradus se transmite solicitantului pentru a fi citit sau se citeşte în glas de către persoana care a tradus. Nu a fost tradus nimic în limba rusă şi nu a fost făcută nici o mențiune despre acest fapt în girul notarial.

Totodată, au invocat că, notarul nu a vorbit cu Buşeva Irina ca să constate așa faptă simplă precum că nu posedă limba de stat, pentru că conversând cu ea, notarul avea să înțeleagă imediat că ea nu posedă limba de stat, încâlcind astfel, prevederile art. 24 al Legii nr. 246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială.

În legătură cu faptul că contractele de ipotecă nr. 1126, nr. 1127 și nr. 1128 din data de 06 martie 2018, nu au fost traduse din limba de stat în limba rusă de către notar şi nu au fost efectuate înscrierile despre acest fapt în contractele de ipotecă, notarul Răciula Valeria a comis greșeli grave de drept, care potrivit art. 28 alin. (6) din Legea nr. 246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială, pot fi remediate doar cu acordul părţilor și doar prin întocmirea unui alt înscris; nu se vor rectifica prin această procedură erorile de 3 raționament juridic și nici alte erori sau omisiuni care nu pot fi calificate drept erori materiale sau omisiuni, acestea putând fi remediate doar cu acordul părţilor și doar prin întocmirea unui alt înscris.

În acest context, reclamanții au pretins că Buşeva Irina a fost indusă în eroare de notarul Răciula Valeria, care nu a tradus textul contractelor de ipotecă şi nu s-a încredințat, precum că pentru părţi tot este clar şi că toate acțiunile sunt întreprinse de părţi din libera propria voinţă, potrivit Legii nr. 1453 din 08 noiembrie 2002 cu privire la notariat din 18 august 2017.

În continuare, au menționat că potrivit art. 50 al Legii nr. 246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială, persoana care desfășoară activitate notarială autentifică actele juridice pentru care legislaţia stabileşte o formă notarială obligatorie. La dorinţa părţilor pot fi autentificate şi alte acte juridice, pentru care nu este prevăzută autentificarea notarială obligatorie. Persoana care desfăşoară activitate notarială are obligaţia de a explica părţilor sensul şi importanţa proiectului actului juridic şi de a verifica conformitatea conţinutului lui cu intenţiile reale ale părţilor şi dacă nu este în contradicţie cu legislaţia.

În circumstanțe descrise, reclamanții au susținut că intențiile reale ale părților indicate în contractele de ipotecă, autentificate de notarul Valeria Răciula, nu corespund cu adevărul, pentru că Bușev Ghenadie şi Buşeva Irina nu au solicitat încheierea contractului de ipotecă, aceasta a fost condiţia băncii.

În continuare, cu referire la art. 541 din Legea nr. 1453 din 08 noiembrie 2002 cu privire la notariat, au susținut că nu au solicitat investirea cu formulă executorie, mai mult ca atât n-au știut că va fi contract de ipotecă, dânșii știau despre contract de gaj, respectiv, au invocat că aceasta condiția a fost a băncii fără discuții şi fără explicații.

Drept urmare, reclamanții au considerat că, în consecință, toți acești factori enumerați au avut influență majoră asupra capacității normale de apreciere a acțiunilor, întreprinse la semnarea contractelor de ipotecă. Or, Bușev Ghenadie şi Buşeva Irina nu au avut posibilitatea să verifice în linişte contractele, să înțeleagă pericolul lor. În luna martie 2021, au recepționat de la bancă a avizurile de executare a ipotecii, care au fost emise după ce au solicitat de la bancă informație veridică pentru identificarea creditorului, conform art. 865 din Codul civil, cu preîntâmpinarea băncii privind suspendarea plăţilor în legătură cu faptul că pe parcursul a doi ani banca nu poate oferi dovezi că deţine contractele de credit în original, dar Contractele de ipotecă cu nr. 1126 din 06 martie 2018, nr. 1127 din 06 martie 2018 și nr. 1128 din 06 martie 2018, sunt contracte accesorii şi nu produc efecte juridice de sine stătător în lipsa contractelor de credit în original.

Au mai susținut reclamanții că notarul Răciula Valeria a ignorat scrisoarea Irinei Buşeva din 14 martie 2021, prin care a fost preîntâmpinată despre faptul că contractele de ipotecă nr. 1126, nr. 1127 și nr. 1128 din data de 06 martie 2018 sunt afectate de nulitate absolută și urmează a fi anulate. 4

Suplimentar, reclamanții au susținut că prin scrisoarea din 07 martie 2021 au preîntâmpinat şi Președintele Comitetului de Conducere BC „Moldindconbank” SA, Borissov Nikolay despre faptul că contractele de ipotecă numite sunt nule. Însă, pe parcursul perioadei de timp, cât așteptau de la banca și de la notar răspunsul și careva acţiuni adecvate la solicitările adresate cu intenţia de a hotărî situaţia formată pe calea amiabilă, în mod extrajudiciar, banca pe ascuns a pornit cu rea-credință executarea ipotecii. Toată procedura de executare a ipotecii, întemeiată pe contractele de ipotecă nule, cu multe greșeli grave de drept, autentificate de notarul Răciula Valeria, este executată de persoana neidentificată până în prezent nu a prezentat împuternicirile sale, dar se prezintă ca presupusul reprezentant al BC „Moldindconbank” SA, Andrei Mămăligă, care activează în baza ordinului de angajare cu nr. 264-p falsificat, de la BC „Moldindconbank” SA de care la moment se ocupă Procuratura Generală şi MAI RM. Or, această copie a ordinului nr. 264-p nu este autentificată cu ștampila de către BC „Moldindconbank” SA privind corespunderea cu originalul, cum este făcut pentru toate copiile anexate la dosarul de executare. Ulterior, la 23 iunie 2021, în legătură cu încălcarea gravă a drepturilor sale, au contestat în instanța de judecată contractele de ipotecă nr. 1126, nr. 1127 și nr. 1128 din 06 martie 2018, iar, la data de 01 iulie 2021 au depus petiția către Camera Notarială cu nr. 373, la care au primit răspuns cu încălcarea tuturor termenilor, abia, la data de 25 august 2021, după 55 zile.

Nefiind categoric satisfăcuți de răspunsul primit din data de 25 august 2021, reclamanții la data de 24 septembrie 2021 către Camera Notarială au expediat prin intermediul poștei terestre scrisoarea cu nr. DS8000224526AR, cu cererea de a lua măsuri şi a readresa această petiție către Ministerul Justiției al RM cu informarea lor despre acțiunile întreprinse.

Reieșind din faptul că nici Ministerul Justiției al RM şi nici Camera Notarială a RM nu i-au informat despre rezultate pe parcursul a 60 zile, la data de 21 noiembrie 2021 către Ministerul Justiției al RM cu nr. 2631 din 22 noiembrie 2021 şi către Camera Notarială cu nr. 887 din 22 noiembrie 2021 a fost adresată exprimarea voinței privind ridicarea licenței notarului Răciula Valeria în legătură cu ilegalitatea acțiunilor notarului, condiționat de schimbul ilegal al teritoriului de activitate din orașul Orhei în municipiul Chişinău fără experiență minimă de 5 ani şi fără concurs obligatoriu, totodată, în legătura cu lipsa competenței, imparțialității şi a profesionalismului, din cauza căreia au fost grav încălcate drepturile lor, în care Bușev Ghenadie şi Buşeva Irina au cerut explicații, de ce în răspunsul nr. 223 din 09 august 2021 a președintelui Camerei Notariale la petiția din 01 iulie 2021, înregistrată la Camera Notarială, cu nr. de intrare 373 din 02 iulie 2021, Alexandra Vidrașcu a ascuns faptul precum că activitatea notarului Răciula Valeria a fost suspendată.

După ce la data de 23 iunie 2021 au contestat contractele de ipotecă nr. 1126, 1127, 1128 din 06 martie 2018 în instanţa de judecată, la data de 26 iunie 2021 notarul Valeria Răciula depune cerere de suspendare a activității. Iar, după adresarea petiției către Camera Notarială cu nr. 373 din 01 iulie 2021, la data de 5 06 iulie 2021 Ministrul Justiției emite ordinul de suspendare a activității notarului Valeria Răciula cu nr. 86, în care este indicată suspendarea activității până la 13 aprilie 2025.

Cu trimitere la art. 15 alin. (4) al Legii nr. 1453 din 08 noiembrie 2002 cu privire la notariat, reclamanții pretind că, notarul Valeria Răciula, aflându-se sub protecția Ministerului Justiției al RM şi sub protecția Camerei Notariale a RM, până în prezent activează ilegal, luând în considerare că ultima a schimbat teritoriul activității ilegal, fără concursul obligatoriu şi fără stagiul minim de 5 ani la locul precedent. În conformitate cu Legea cu privire la notariat, notarii sunt legaţi de teritoriul de activitate pentru care au promovat concursul şi au obţinut licenţa. Potrivit legii, notarii desfăşoară activitatea notarială în baza unei licenţe ce se eliberează prin ordinul ministrului justiţiei, după promovarea concursului. Astfel, notarii participând la concursul public pentru suplinirea locurilor vacante de notar, sunt puşi în situaţia de a-şi alege teritoriul de activitate în funcţie de cele scoase la concurs de către Ministrul Justiției şi media notelor obţinute.

După ce le-a devenit cunoscută informația relatată cu schema frauduloasă de schimb al teritoriului notarului Valeria Răciula fără concurs și fără experienţa corespunzătoare, le-a devenit clar de ce ultima a autentificat Contractele de ipotecă nr. 1126, nr. 1127 și nr. 1128 din 06 martie 2018 cu multe greşeli de drept, cu încălcarea gravă a drepturilor sale.

Au considerat dubios faptul că după ce la data de 23 iunie 2021 contractele de ipotecă nr. 1126, nr. 1127 și nr. 1128 din 06 martie 2018 au fost contestate în Judecătoria Chișinău, sediul Centru, dosarul nr. 2-15081/2021 (2- 21093573-12-2-23062021-1), la data de 26 iunie 2021, notarul Valeria Răciula a depus cerere de suspendare a activităţii. Totodată, este straniu coincidenţa că după ce la data de 02 iulie 2021 Bușev Ghenadie şi Buşeva Irina au depus petiție către Camera Notarială a R.M. cu nr. de intrare 373, adresată președintelui Camerei Notariale, Vidraşcu Alexandra în legătură cu activitatea ilegală şi neprofesională a notarului Valeria Răciula, la data de 06 iulie 2021 de către Ministrul Justiției a fost emis Ordinul nr. 86 din 06 iulie 2021 cu privire la suspendarea activității notarului Răciula Valeria, publicat în Monitorul Oficial la data 09 iulie 2021.

Potrivit Ordinului nr. 86 din 06 iulie 2021 cu privire la suspendarea activității, notarul Valeria Răciula a fost obligată în termen de o lună să transmită arhiva către notarul Dorina Cojocari, fapt care nu s-a realizat.

Potrivit Ordinului nr. 86 din 06 iulie 2021 cu privire la suspendarea activității, notarul Valeria Răciula a fost obligată să anunțe oamenii și cetățenii despre faptul că activitatea sa, se suspendă până la data de 13 aprilie 2025.

Reieșind din cele sus expuse, reclamanții și-au exprimat lipsa totală a încrederii faţa de notarul Răciula Valeria deoarece au dubii privitor la împuternicirile, competenţa şi profesionalismul acesteia, onestitatea şi 6 imparţialitatea, legalitatea activităţii şi acţiunilor ei aplicate la autentificarea contractelor de ipotecă.

Drept urmare, au solicitat reclamanții, ridicarea licenței notarului Răciula Valeria cu privarea dreptului de a ocupa astfel de funcție, în legătură cu activitatea şi acţiunile ei ilegale condiţionat de schimbul ilegal al teritoriului de activitate din orașul Orhei în municipiul Chișinău, fără experiență minimă de 5 ani şi fără concurs obligatoriu, depășirea esenţială a împuternicirilor şi competenţei sale pe perioada ocupării ilegale a funcţiei de notar, nerespectarea termenelor de transmitere a arhivei activităţii notariale, care poate servi drept temei pentru retragerea licenţei, lipsa imparțialității şi a profesionalismului, din cauza căreia au fost grav încălcate drepturile sale.

La 14 ianuarie 2022, reclamanții au depus cerere, exprimarea voinţei din 14 decembrie 2021 privind concretizarea și înlăturarea neajunsurilor prin care au solicitat anularea contractelor de ipotecă nr. 1126 din 06 martie 2018, nr. 1127 din 06 martie 2018 și nr. 1128 din 06 martie 2018, precum și excluderea din proces a intervenienților Camera Notarială și Ministerul Justiției al RM.

Ulterior, reclamanții au depus cerere exprimarea voinței № 7 din 22 decembrie 2022 privind concretizarea și înlăturarea neajunsurilor. În motivarea cererii menționează că la data de 10 decembrie 2021 cu nr. de intrare 31514 a fost depusă la sediul Judecătoriei Chișinău, sediul Râşcani, cererea de chemare în judecată împotriva activității ilegale a notarului Răciula Valeria.

La 14 ianuarie 2022, prin depunerea exprimării voinței cu nr. de intrare 822, au fost înlăturate toate neajunsurile şi a fost concretizată acțiunea, iar, ca urmare a concretizării cerințelor, reclamanții au solicitat suspendarea executării Ordinului Ministerului Justiției nr. 500 din 05 noiembrie 2012 ,,Cu privire la schimbarea teritoriului de activitate a notarului public Răciula Valeria” şi, corespunzător, suspendarea executării contractelor de ipotecă nule nr. 1126, nr. 1127 și nr. 1128 din 06 martie 2018 până când hotărârea judecătorească va deveni irevocabilă, constatarea nulității Ordinului Ministerului Justiției nr. 500 din 05 noiembrie 2012 şi constatarea ilegalității activității notarului Răciula Valeria pe teritoriul municipiului Chișinău pentru perioada de la 05 noiembrie 2012 şi până în prezent, constatarea nulității absolute a contractelor de ipotecă nr. 1126 din 06 martie 2018, nr. 1127 din 06 martie 2018 și nr. 1128 din 06 martie 2018 autentificate de notarul Răciula Valeria în legătură cu ilegalitatea Ordinului Ministerului Justiției nr. 500 din 05 noiembrie 2012.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a declarat inadmisibilă acțiunea de contencios administrativ înaintată de Bușev Ghenadie și Bușeva Irina împotriva Notarului Raciula Valeria, cu privire la anularea contractelor de ipotecă, în baza art. 207 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ (f.d. 113, vol.I).

Prin decizia din 12 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul declarat de Bușev Ghenadie și Bușeva Irina. S-a casat încheierea din 17 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a restituit acțiunea de contencios administrativ înaintată de Bușev Ghenadie și Bușeva Irina împotriva Notarului Raciula Valeria, cu privire la anularea contractelor de ipotecă, în instanța de fond (f.d. 162/167, vol.I).

Prin încheierea din 28 noiembrie 2022 a Președintele interimar al Judecătoriei Chișinău, Nicolae Șova, s-a dispus redistribuirea cauzei de contencios administrativ la acțiunea depusă de către Bușev Ghenadie și Bușeva Irina împotriva Notarului Raciula Valeria, cu privire la anularea contractelor de ipotecă, aflată în procedura judecătorului Galina Ciobanu, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, de către persoana autorizată (f.d.170, vol.I).

Potrivit fișei de repartizare repetate a dosarului prin intermediul PIGD, cauza de contencios administrativ a fost redistribuită automat-aleatoriu, spre examinare judecătorului Dodon Viorica (f.d. 171, vol.I).

Dispozitivul hotărârii din 11 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, sediul Rîșcani, a fost notificat prin intermediul poștei electronice lui Bușev Ghenadie și lui Bușeva Irina, la 12 aprilie 2024, ora 09:55, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 35, vol.II).

La 17 aprilie 2024, Bușev Ghenadie și Bușeva Irina, au depus cerere cu privire la eliberarea hotărârii motivare. Totodată, în cerere au indicat motivele de fapt și de drept, în baza cărora îți susțin cerere de apel împotriva hotărârii din 11 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 60/67, vol.II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile legale care guvernează raportul juridic în coraport cu materialele cauzei și argumentele invocate în cererea de apel a conchis că hotărârea contestată urmează a fi menținută, or, prima instanța corect a elucidat şi constatat circumstanțele cauzei, a verificat şi apreciat obiectiv, probele prezente la materialele cauzei, stabilind corect circumstanțele de fapt.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că prima instanța just a conchis respingerea acțiunii, invocând, că la caz, din activitatea desfășurată de pârâții notarul Răciula Valeria, Ministerul Justiției al RM, Camera Notarială RM, din materialele cauzei nu rezultă încălcarea vreunui drept al reclamanților, nefiind justificate de către reclamanți ingerințe în drepturile acestora prin activitatea administrativă a pârâților, nefiind reclamanții destinatarii actului contestat, iar în acest sens, corect a statuat prima instanță că din acest punct de vedere este neîntemeiată acțiunea reclamanților.

În continuare, instanța de apel a considerat necesar de a menționa faptul că reieșind din dispozițiile art. 39 alin. (2), art. 17, art. 189 alin. (1) şi alin. (2) din Codul administrativ, se atestă că, sesizarea instanței de judecată de către orice persoană care în opinia sa revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice, fie prin refuzul autorității administrative de a soluționa în termenul legal o cerere, implică existența obligatorie a două condiții, şi anume, existența vătămării unui drept subiectiv recunoscut de lege a reclamantului şi vătămarea dreptului său să fie cauzat 9 printr-un act administrativ, fie prin refuzul autorității administrative de a soluționa în termenul legal o cerere.

La fel, instanța de apel a relevat că în sensul Legii, revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate prin acţiunea înaintată în judecată, în conţinutul căreia urmează a fi arătată vătămarea dreptului personal, deoarece expresiile utilizate în textul art. art. 17, 39 şi 189 din Codul administrativ de „drept vătămat” şi de „încălcarea unui drept al său” se referă la drepturi subiective concrete, fiind excluse aşa numitele drepturi prin ricoşeu, ipotetice, iluzorii sau virtuale, precum şi acţiunile populare (actio popularis).

Raportând la caz, cadrul legal precitat, instanța de apel a constatat că reclamanții nu au demonstrat că prin actele administrative contestate le sunt afectate drepturile subiective ale acestora, iar în acțiunea de contencios administrativ, nu s-a indicat expres vreun drept personal vătămat prin contestarea actelor solicitate.

În această ordine de idei, instanța de apel a relevat că normele legale citate nu prevăd un contencios obiectiv de legalitate şi denotă opţiunea legiuitorului pentru un contencios administrativ subiectiv efectiv, implicând revendicarea apărării unui drept subiectiv propriu al reclamantului prin activitatea administrativă.

În continuare, în privința cerințelor conexe al reclamanților Bușev Ghenadie și Bușeva Irina, privind constatarea nulității absolute a contractelor de ipotecă nr. 1126 din 06 martie 2018, nr. 1127 din 06 martie 2018 și nr. 1128 din 06 martie 2018, autentificate de notarul Valeria Răciula în legătură cu ilegalitatea Ordinului Ministerului Justiției nr. 500 din 05 noiembrie 2012, instanța de apel a apreciat această cerință al reclamanților ca fiind nefondată, or, la materialele cauzei nu s-au administrat careva probe de către reclamanți care să justifice aceste revendicări.

Cu referire la argumentele reclamanților cu privire la atitudinea părtinitoare al judecătorului și grefierului primei instanțe, instanța de apel a conchis că urmează să fie respinge ca fiind nefondate, dat fiind că acestea sunt declarative și unilaterale, nefiind administrate în acest sens careva probe care să demonstreze cele relatate.

Alegațiile apelanților cu privire la netemeinicia concluziilor primei instanțe prin care s-a respins cererea cu privire la asigurarea acțiunii al acestora, instanța de apel a relevat că acestea nu urmează a fi reținute de către complet de judecată, întrucât apelanții interpretează eronat dispozițiile legale, or, din art. 214 alin. (2) din Codul administrativ, rezultă că: „Prevederile art.177 alin.(2) din Codul de procedură civilă, nu se aplică”.

Argumentele apelanților cu privire la pretinsele acțiuni ilegale ale executorului judecătoresc, la fel, instanța de apel le-a apreciat ca fiind irelevante, din motiv că acestea nu constituie obiectul dezbaterilor judiciare, iar prin prisma art. 161 din Codul de executare, actele de executare întocmite de 10 executorul judecătoresc sau acţiunile/inacţiunea acestuia pot fi contestate de către părţi şi de alţi participanţi la procesul de executare, precum şi de terţii care consideră că prin actele de executare sau acţiunile/inacţiunea executorului judecătoresc le-a fost încălcat un drept recunoscut de lege.

Prin urmare, instanța de apel a constatat fără echivoc că este corectă concluzia primei instanțe cu privire la faptul că reclamanții Bușev Ghenadie și Bușeva Irina nu au demonstrat vătămarea drepturilor acestora prin activitatea administrativă desfășurată de pârâții Ministerul Justiției al RM, Camera Notarială a Republicii Moldova și notarul Răciulă Valeria.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere că hotărârea primei instanțe este legală şi întemeiată, iar, argumentele invocate de către apelanți sunt nefondate şi combătute integral prin constatările expuse supra, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge apelul depus de Bușev Ghenadie și Bușeva Irina şi de a menține hotărârea primei instanțe.

În motivarea recursului au indicat motivele de drept și de fapt invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, suplimentar au susținut că instanța de apel nu a dat în niciun fel apreciere circumstanțelor de fapt, în special obiecțiilor serioase formulate de apelanții cu privire la hotărârea adoptată de judecătorul Dodon Viorica, hotărâre pe care o consideră ilegală, nefondată și neîntemeiată, prin care le-a fost încălcat grav drepturile ale Omului, inclusiv, dreptul la un proces, echitabil, motiv din care, în mod obligatoriu decizia instanței de fond urmează a fi casată integral, cu trimiterea din nou în prima instanță pentru rejudecarea cauzei în alt complet de judecată.

Așadar, cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Curtea de Apel Centru a pronunțat decizia contestată la 21 mai 2025, în ședință publică (f.d. 77).

Decizia motivată a Curții de Apel Centru din 21 mai 2025, a fost expediată spre notificare apelanților, prin intermediul poștei terestre la data de 30 octombrie 2025, ora 15:52, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 162, vol.II).

Prin urmare, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menționează că recurenții Bușev Ghenadie și Bușeva Irina s-au conformat prevederilor legale şi a depus cererea de recurs în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

Art. 93 alin. (3) din Codul administrativ, reglementează că: „(3) Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ şi cererile de recurs în complete din 3 judecători.”

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, prevede următoarele: „(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 2451 din Codul administrativ, prevede că: ,,(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. c) şi d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanţă şi instanţa de apel este obligatorie pentru instanţa de recurs, cu excepţia cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiţie examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanţa de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, reglementează că: ,,(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiție şi se comunică părților. 12 Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. a1) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.2451;”

În această ordine de idei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curţii de Apel ca primă instanţă într-o eventuală examinare în fond şi invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Bușev Ghenadie și Bușeva Irina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Centru şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii recurate.

Din analiza recursului depus de Bușev Ghenadie și Bușeva Irina, rezultă că recurenții nu au invocat temeiul legal în baza căruia îşi întemeiază recursul.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea 13 greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Așadar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Bușev Ghenadie și Bușeva Irina, conține obiecții de fapt şi de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.

Criticile recurenților, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451 din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea acestuia.

Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul administrativ.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanţă, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franţei, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul 14 de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Bușev Ghenadie și Bușeva Irina.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ,