3ra-470/24 — Cu privire la anularea actului administrativ individual de respingere a solicitării, obligarea emiterii actului administrativ favorabil

La 03 septembrie 2021, Nicolae Gorcea a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil, obligarea includerii în stagiul de cotizare perioada serviciului militar cu termen redus de la 01 iulie 1981 până la 01 octombrie 1981. (f.d.2-3)

În motivarea acțiunii Nicolae Gorcea a menționat, că prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 827 din 16 aprilie 2021 privind reexaminarea pensiei de dizabilitate, în stagiul de cotizare la stabilirea pensiei a fost inclusă perioada serviciului militar cu termen redus de la 01 iulie 1981 până la 01 octombrie 1981 și nu a fost inclusă perioada de studii de la 01 septembrie 1989 până la 14 ianuarie 1990 în instituția de învățământ universitar superior de zi - Școala Superioară de Partid din Odessa.

Reclamantul a mai indicat că ulterior, examinând cererea prealabilă din 27 aprilie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a emis o nouă decizie, prin care a inclus perioada de studii 01 septembrie 1989 - 14 ianuarie 1990 în instituția de învățământ universitar superior de zi - Școala Superioară de Partid din Odessa și a exclus perioada serviciului militar cu termen redus de la 01 iulie 1981 până la 01 octombrie 1981. Urmare a examinării cererii prealabile din 09 iunie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale prin scrisoarea nr. G-1368/21 din 29 iulie 2021 i-a comunicat, că perioada cantonamentelor militare de la 01 iulie 1981 până la 01 octombrie 1981 nu se consideră ca perioadă necontributivă și nu poate fi inclusă în stagiul de cotizare.

Nicolae Gorcea a relatat că nu este de acord cu decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale, or, aceasta este contrară prevederilor art. 5 și art. 50 din Legea nr. 156 -XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

În acest sens a indicat că conform diplomei de absolvire a institutului agricol din Chișinău din 27 iunie 1981 și a extrasului respectiv se confirmă faptul, că disciplina de pregătire militară (număr ore - 450) a fost absolvită cu mențiune în cadrul acestei instituții. După absolvirea instituției nominalizate persoanele, care au frecventat catedra militară obligatoriu au fost recrutați la serviciul militar cu termenul redus de 3 luni de zile, iar persoanele care nu au frecventat catedra militară erau recrutați la serviciul militar cu termenul redus 1 de 1 an de zile.

Reclamantul a susținut că a fost recrutat într-o unitate militară din regiunea Nicolaev, Ucraina, unde la data de 12 iulie 1981 a primit jurământul militar, fapt confirmat prin înscrisul din livretul militar.

Hotărârea instanţei de fond a fost contestată cu apel, în termen la 21 iunie 2022, de către Nicolae Gorcea. (f.d.49-50, 60-61)

Instanţa de apel, în temeiul art.1, alin.(1) și (2), art. 2, alin.(1) şi (2), art.5, art.14, art.15, alin.(1), art.51, art.53 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, pct.68 şi pct. 69 al Regulamentului privind modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.165 din 21 martie 2017, a concluzionat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, deoarece autoritatea publică pârâtă întemeiat nu a inclus în stagiul de cotizare perioada 01 iulie 1981-01 octombrie 198, când apelantul a trecut catedra militară într-o unitate militară din Regiunea Nicolaev, Ucraina, or, perioada trecerii catedrei militare din cadrul instituțiilor superioare nu poate fi asimilată ca perioadă de îndeplinire a serviciului militar în termen, deci această perioadă este necontributivă și temei legal pentru a fi inclusă în stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei nu este.

Mai mult ca atât, Curtea de Apel Chişinău a stabilit că potrivit deciziei privind stabilirea pensiei, întreaga perioadă de studii menționată supra a fost calculată și inclusă în stagiul de cotizare.

Suplimentar, instanța de apel a constatat că din copia livretului militar eliberat pe numele lui Nicolae Gorcea se atestă că pregătirea militară a acestuia a fost realizată în cadrul instituției de învățământ, fără a se face mențiunea despre îndeplinirea serviciului militar în termen sau cu termen redus.

Împotriva deciziei instanţei de apel a depus recurs Nicolae Gorcea, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi decizii privind admiterea cererii de chemare în judecată. (f.d.120,131-135)

În motivarea recursului Nicolae Gorcea a indicat că decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, or, a fost adoptată cu încălcarea esențială şi aplicarea eronată a normelor de drept material sub aspectul aplicării abuzive a legii care trebuia să fie aplicată dar şi aplicarea eronată a normelor de drept material procedural.

În acest sens a menţionat că concluzia instanţelor de judecată precum că perioada de trecere a catedrei militare din cadrul instituției superioare, nu poate fi asimilată cu perioada de îndeplinire a serviciului militare, este abuzivă şi contravine Legi nr.1245 din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei, care la caz are prioritate.

Cu referire la încălcarea normelor de drept procedural, recurentul a relatat că instanţa de apel nu s-a expus supra încălcărilor care au fost invocate în apel, a apreciat arbitrar şi unilateral probele, nu a respectat principiul legalităţii.

Astfel, Nicolae Gorcea a susținut că hotărârea instanţei de fond şi decizia instanţei de apel sunt neîntemeiate, nemotivate, contrar cerințelor legii şi încalcă dreptul recurentului la un proces echitabil şi nu pot fi menținute.

Astfel, Casa Naţională de Asigurări Sociale a acționat corect refuzând includerea acesteia, în conformitate cu prevederile Legii nr. 156/1998.

Art. 2451, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „ Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; 3 d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.”

Art. 246, alin. (1) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ prevede că: „Recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor art. 2451–246, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. 4

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de către Nicolae Gorcea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel Chişinău, şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii recurate.

Nicolae Gorcea în susținerea recursului a indicat temeiul de admisibilitate prevăzut la art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ.

Referitor temeiul menționat, Completul de judecată relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr.246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Nicolae Gorcea conține obiecții de fapt şi de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chişinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

Criticile recurentului, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451 din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea acestuia. 5

Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanţă, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/hotărârii şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curţii de Apel Chişinău şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chişinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franţei, 1996, §45). 6

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 şi art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Nicolae Gorcea. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 7