3ra-45/26 — Anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ

La 28 mai 2024, Sergey Veryutin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General pentru Migrație, cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, la martie 2023, s-a adresat către Direcția Azil și Apatridie al Inspectoratului General pentru Migrație din cadrul MAI cu cerere privind acordarea azilului în Republica Moldova. Prin decizia nr. 1164/24/DAA din 16 aprilie 2024, i s-a comunicat că cererea privind acordarea azilului a fost respinsă, cu care a luat cunoștință la 08 mai 2024.

Reclamantul a indicat că, nu poate reveni în țara de origine din motivele expuse în interviul la Inspectoratul General pentru Migrație. Însă, pârâta a constatat că situația din țara sa de origine, ****, nu prezintă un pericol atît pentru viața, cât și pentru securitatea reclamantului în cazul întoarcerii în țara de origine. Nu este de acord cu decizia emisă de pârâtă și în acest sens solicită anularea acesteia, cu acordarea posibilității de a rămâne pe teritoriul Republicii Moldova.

Reclamantul a susținut că, nu dorește să revină în țara sa de origine, deoarece nu se simte în siguranță și are teamă pentru viața și libertatea sa.

În drept, reclamantul și-a întemiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 16, art. 17 și art. 19 al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008.

Reclamantul, Sergey Veryutin, a solicitat anularea deciziei nr. 1164/24/DAA din 16 aprilie 2024, cu obligarea Direcției Azil și Apatridie a Inspectoratului General Pentru Migrație să emită actul administrativ individual favorabil privind acordarea unei forme de protecție, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

Prin hotărârea din 07 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Sergey Veryutin, ca neîntemeiată.

În consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că Sergey Veryutin a venit în Republica Moldova în anul 2016, în mod legal. Din relatările solicitantului rezultă că în Federaţia Rusă nu s-a confruntat cu careva probleme cu autorităţile de stat. Pe teritoriul Republicii Moldova a locuit legal în baza permisului de şedere în scop de reîntregire a familiei, care a fost valabil pînă la 21 februarie 2022, însă din motivul că pașaportul a expirat nu şi-a mai prelungit permisul de şedere. A încercat să se programeze la Ambasada Federaţiei Ruse pentru prelungirea valabilităţii paşaportului, dar nu a avut posibilitate.

Instanța de apel a stabilit că solicitantul a plecat din ţara de origine benevol nefiind supus unor acte de persecuţie dar din motivul că soţia este cetăţeana Republicii Moldova şi au decis să locuiască pe teritoriul Republicii Moldova, totodată acesta a stipulat că nu a avut careva probleme cu autorităţile din ţara de origine. Astfel nu rezultă existenţa unei temeri sau a unei probabilităţi de persecuţie în ţara de origine.

Mai mult, reclamantul/apelant se bucură de protecția autorităților naționale de stat și acesta nici o dată nu a întreprins careva măsuri împotriva lui 2 Sergey Veryutin ce ar pune în pericol viața și integritatea acestuia. Totodată, autoritatea publică pârâtă a stabilit că, în urma notei de interviu, solicitantul nu face parte dintr-un partid politic, nu a suferit vreo condamnare în țara de origine, nu a fost reținut, judecat.

Instanța de apel a subliniat că, este necesar să se evalueze declarațiile făcute de solicitant, însă, declarațiile acestuia nu pot fi considerate în abstract, ci trebuie analizate în contextul unor situații concrete, iar cunoașterea condițiilor din țara de origine a solicitantului este indispensabilă.

Instanța de apel a constatat că reclamantul nu a justificat iminența persecutării sale în țara de origine pe principii stabilite de lege pentru acordarea azilului din partea unor agenți de persecuție sau vătămări grave, după cum acestea sunt definite de art.47 din Legea nr.270/2008.

Instanța de apel a notat că reclamantul/apelant nu a furnizat dovezi suficiente și concludente care să susțină existența unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinii politice, astfel cum este definită această noțiune de art. 17 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a constatat că reclamantul/ apelant nu a prezentat, nici în procedura administrativă, nici în fața instanțelor de fond și de apel, probe care să ateste că ar fi persecutat în țara de origine pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, în sensul art. 17 din Legea nr. 270/2008 privind azilul în Republica Moldova. Or, la cererea de chemare în judecată/cererea de apel nu au fost anexate probe care să dovedească careva acțiuni concret identificate de persecuție ale autorităților în adresa reclamantului/apelant în sensul art. 45 alin. (2) din Legea nr. 270/2008 privind azilul în Republica Moldova.

Recurentul a susținut că temerea sa este întemeiată din punct de vedere subiectiv și obiectiv, iar reîntoarcerea în țară ar pune în pericol viața și integritatea sa corporală. Mai mult, a menționat că a format pe teritoriul Republicii Moldova o familie și într-adevăr nu dorește să se întoarcă în țara sa de origine, deoarece acolo nu se va simți în siguranță.

Recurentul a mai invocat că, nu a avut posibilitate de a explica toate motivele pentru a apăra drepturile sale din motivul că nu a fost citat în ședința de judecată.

La 20 ianuarie 2026, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia cererii de recurs depusă de Sergey Veryutin, reprezentat de avocata Cristina Negru, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Prin referința din 21 ianuarie 2026, Inspectoratul General pentru Migrație a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat.

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunţarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabileşte un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; 4 b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Art. 246 alin. (1) şi (2) lit. h) din Codul administrativ: „ (1) Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părţilor. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

Astfel, recursul declarat de Sergey Veryutin, reprezentat de avocata Cristina Negru, la 24 decembrie 2025, este depus în termenul prevăzut de lege

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curţii de Apel ca primă instanţă într-o eventuală examinare în fond şi invocare ex officio a erorilor de drept. 5

Completul Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Sergey Veryutin, reprezentat de avocata Cristina Negru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de Curtea de Apel Centru şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că recursul depus, conţine obiecţii de fapt şi de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecinţă, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanţă, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curţii de Apel Centru şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea 6 de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franţei, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Cu referire la argumentul recurentului precum că nu a fost citat în ședința de judecată, Completul de judecată îl apreciază ca declarativ, or, din lucrările dosarului rezultă că recurentul a fost reprezentat de avocata, Cristina Negru, în baza mandatului seria MA nr. 1851136 din 22 mai 2024. La 03 iulie 2025, Curtea de apel Centru a expediat, prin intermediul poștei electronice, reprezentantului recurentului, avocatei Cristina Negru, citație, prin care a informat-o despre data și ora examinării cererii de apel, iar la 15 iulie 2025 i-a fost expediată referința intimatului (f.d. 70, 79). 7

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată ajunge la concluzia că recurentul a fost legal înștiințat despre examinarea cauzei, prin intermediul avocatului său, motiv pentru care susținerile privind necitarea nu pot fi reținute.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 şi art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Sergey Veryutin, reprezentat de avocata Cristina Negru, împotriva deciziei din 19 august 2025 a Curții de Apel Centru. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8