Decizie nr. 173 din 20.11.2025

La originea cauzei se află sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, după cum urmează:

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost trimise la Curtea Constituțională de dl judecător Vitalie Guțan și de dna judecătoare Mariana Fondos-Frațman, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza pct. 18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, căruia i-a atribuit numărul 101g/2025.

Printr-o hotărâre a Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 17 septembrie 2021 s-a intentat procesul de insolvabilitate în privința debitorului

Ulterior, creditorii

Administratorul insolvabilității, dl Gheorghe Bunescu a admis parțial cererile și a convocat adunarea creditorilor

Printr-o încheiere a Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 5 martie 2025 s-a dispus intrarea imediată în faliment a debitorului

La 24 martie 2025, creditorii

La 25 și 26 martie 2025, reprezentantul debitorului, un creditor, precum și lichidatorul Gheorghe Bunescu au formulat cereri privind anularea hotărârii adunării creditorilor din 24 martie 2025.

La 8 aprilie 2025, lichidatorul Gheorghe Bunescu a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „refuzul administratorului insolvabilității/al lichidatorului de a convoca adunarea creditorilor poate fi contestat în instanța de insolvabilitate" din articolul 55 alin. (5) din Legea insolvabilității.

Prin Încheierea din 16 aprilie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 6 iunie 2019 s-a intentat procedura de insolvabilitate față de „Electrosistem" SA și în calitate de administrator al insolvabilității a fost desemnat dl Nicolae Bostan.

Printr-o încheiere a Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 23 septembrie 2019, s-a dispus intrarea în faliment a debitorului

Ulterior, creditorul BC „Energbank" SA a formulat o contestație împotriva acțiunilor lichidatorului referitoare la refuzul de a convoca adunarea creditorilor.

În procesul de examinare a contestării, lichidatorul Nicolae Bostan a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „la cererea creditorilor ale căror creanțe reprezintă cel puțin 10% din suma totală a creanțelor validate cu drept de vot" din alin. (4) și a textului „despre hotărârea privind refuzul de a o convoca" din alin. (5) ale articolului 55 din Legea insolvabilității.

Prin Încheierea din 22 aprilie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Autorul sesizării nr. 101g/2025 susține că norma contestată omite să stabilească dacă creditorii care dețin mai mult de 10 % din suma totală a creanțelor validate sunt în drept de a convoca adunarea creditorilor în cazul în care administratorul insolvabilității sau lichidatorul emite o decizie de refuz. Totodată, Legea nu stabilește dacă contestarea acestui refuz reprezintă o procedură obligatorie, care este prealabilă adunării creditorilor inițiată de această categorie de creditori. De asemenea, el afirmă că legislatorul ar fi omis să stabilească termenul de examinare a contestației, participanții la procedura de examinare a contestației, cine poate fi autorul (instanța din oficiu sau părțile procesului) și dacă la pronunțarea acestui act judecătoresc urmează a fi respectat principiul contradictorialității.

Autorul sesizării nr. 103g/2025 menționează că procedura convocării adunării creditorilor este neclară, deoarece legislatorul a adoptat o normă ambiguă, care lasă loc pentru interpretări defectuoase și defavorabile. Astfel, un creditor majoritar formulează cereri repetate privind convocarea adunării creditorilor, fapt care ar afecta drepturile și interesele celorlalți creditori, ar majora cheltuielile procesului de insolvabilitate și ar tergiversa procesul de insolvabilitate. Prin urmare, norma contestată de la alin. (4) al articolului 55 din Legea insolvabilității creează confuzie la interpretare și aplicarea acesteia, fiind folosită în mod abuziv și cu rea credință de un creditor majoritar în detrimentul celorlalți creditori.

De asemenea, autorul notează că textul contestat de la articolul 55 alin. (5) din Legea insolvabilității nu corespunde principiilor de legiferare și este lipsit de oportunitate. Astfel, în cauzele de insolvabilitate în care au fost validați un număr mare de creditori, notificarea tuturor creditorilor referitor la hotărârea de refuz a administratorului insolvabilității/lichidatorului de a convoca adunarea creditorilor majorează cheltuielile procesului de insolvabilitate, conduce la tergiversarea procesului, iar ca rezultat, sunt afectate interesele creditorilor prin ajustarea valorii creanței care urmează a fi achitată după valorificarea masei debitoare.

Potrivit autorilor, textele contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 26, 46, 54 și 119 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate sunt formulate de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea observă că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl reprezintă textul „la cererea creditorilor ale căror creanțe reprezintă cel puțin 10% din suma totală a creanțelor validate cu drept de vot" din alin. (4) și textele „despre hotărârea privind refuzul de a o convoca", „refuzul administratorului insolvabilității/al lichidatorului de a convoca adunarea creditorilor poate fi contestat în instanța de insolvabilitate" din alin. (5) ale articolului 55 din Legea insolvabilității. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzelor în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate. Curtea constată că textele contestate nu au mai făcut obiect al controlului constituționalității.

Curtea reține că autorii sesizărilor au invocat articolele 20 (

Curtea a notat în jurisprudența sa că articolele 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr. 15 din 16 februarie 2023, § 19).

Curtea reține că excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de lichidatorii unor societăți aflate în procedura falimentului, în cauze în care fie un grup de creditori care dețin împreună cel puțin 10% din suma totală a creanțelor validate, fie un singur creditor majoritar au solicitat convocarea adunării creditorilor.

Autorii sesizărilor au invocat o pretinsă omisiune din partea legislatorului care nu a reglementat o procedură clară cu privire la refuzul administratorului insolvabilității/lichidatorului de a convoca adunarea creditorilor. Totuși, Curtea observă că autorii nu au argumentat contrarietatea textelor contestate cu normele constituționale invocate, dar nici nu au demonstrat că normele contestate le afectează în mod direct drepturile și libertățile fundamentale în calitate de administratori ai insolvabilității/lichidatori.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că administratorul insolvabilității sau lichidatorul nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri (DCC nr. 152 din 19 octombrie 2021, § 21), precum și că acțiunile lichidatorului sunt orientate spre păstrarea, majorarea și valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cât mai deplină a creanțelor creditorilor (a se vedea articolul 68 alin. (2) din Legea insolvabilității). Așadar, Curtea reține că pretinsele probleme de constituționalitate pe care le ridică autorii sesizărilor nu-i vizează în mod direct (a se vedea DCC nr. 9 din 31 ianuarie 2023, § 24; DCC nr. 97 din 10 august 2023, § 25; DCC nr. 20 din 21 martie 2024, § 36).

Curtea subliniază că poate verifica constituționalitatea prevederilor contestate dacă soluția sa poate fi favorabilă autorului excepției. În caz contrar, acest instrument devine o

Pe baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.