Decizie nr. 95 din 01.08.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a cuvântului „poate” de la alineatul (4) și a alineatului (5) din articolul 268 din Codul de procedură civilă, ridicată de dl Victor Coda, în dosarul nr. 2-21197/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție, de către doamna judecător Violeta Gîrleanu de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Prin încheierea din 26 iunie 2023, s-a dispus scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată formulată de dna Angela Maier, dna Lucia Maier și dl Vitalie Bocancea împotriva dlui Victor Coda cu privire la dezmințirea informațiilor, prezentarea scuzelor publice și repararea prejudiciului moral.

La 15 decembrie 2023, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a anulat încheierea judecătorească din 26 iunie 2023 și a dispus reluarea examinării cauzei civile.

La 3 ianuarie 2024, dl Victor Coda a ridicat excepția de neconstituționalitate a cuvântului „poate” de la alineatul (4) și a alineatului (5) din articolul 268 din Codul de procedură civilă.

Printr-o încheiere din 20 mai 2024, dna judecător Violeta Gîrleanu a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituțională în vederea examinării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Autorul consideră că cuvântul criticat „poate” din teza a patra de la alineatul (4) din articolul 268 din Codul de procedură civilă acordă o marjă discreționară prea largă judecătorului de a decide necesitatea citării participanților la proces pentru a examina cererea de anulare a încheierii privind scoaterea cererii de pe rol pe baza articolului 267 lit. f) și g) din Codul de procedură civilă.

Astfel, examinarea cererii în lipsa părților constituie o ingerință în exercițiul dreptului la un proces echitabil, dat fiind faptul că o parte nu poate să prezinte probe și să combată argumentele părții opuse.

De asemenea, autorul invocă o omisiune legislativă în măsura în care încheierea judecătorească de admitere a cererii de anulare a încheierii privind scoaterea cererii de pe rol nu poate fi atacată cu recurs.

În concluzie, autorul excepției a menționat că prevederile contestate contravin articolelor 20, 54, 119 și 120 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Deși în încheierea judecătorească prin care s-a acceptat ridicarea excepției de neconstituționalitate ca obiect sunt indicate doar prevederile articolului 268 alineatul (5) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că autorul a indicat în sesizare și s-a referit în argumentele sale și la cuvântul „poate” de la alineatul (4) din același articol. Prin urmare, Curtea va reține ca obiect al excepției cuvântul „poate” de la alineatul (4) și alineatul (5) din articolul 268 din Codul de procedură civilă (a se vedea,

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză civilă aflată pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cadrul căreia a fost examinată o cerere de anulare a încheierii de scoatere a cauzei de pe rol. Curtea consideră că prevederile contestate ar putea fi aplicate în prezenta cauză.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența a cel puțin unui drept garantat de Constituție (a se vedea DCC nr. 78 din 3 iunie 2021, § 17).

Autorul excepției a susținut incidența articolelor 20 (

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că articolul 54 din Constituție îi impune un mod de analiză a caracterului proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, de asemenea, trebuie să se constate incidența unui drept fundamental (HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 26; HCC nr. 21 din 6 decembrie 2022, § 34).

Cu referire la incidența articolului 120 din Constituție, Curtea observă că autorul nu a motivat în ce măsură examinarea în lipsa părților a unei cereri privind anularea încheierii de scoatere a cererii de pe rol sau reglementările cu privire la posibilitatea contestării cu recurs doar a încheierii de respingere a cererii de anulare a încheierii privind scoaterea cererii de pe rol afectează caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătorești definitive. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituțională l-ar înlocui pe autor în invocarea argumentelor de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 109 din 13 iulie 2021, § 24).

De asemenea, autorul susține că examinarea chestiunilor referitoare la scoaterea de pe rol a unei cereri fără prezența părților constituie o ingerință în exercițiul dreptului său la un proces echitabil și îi limitează accesul liber la justiție. Autorul consideră că în asemenea cazuri se impune prezența fizică a părților.

Curtea reține că garanțiile articolului 20 din Constituție, care își găsește corespondența în dispozițiile articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu presupun participarea obligatorie a părților la ședințele de judecată la orice etapă a procesului judiciar.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul procedurilor în fața unei prime și unice instanțe, dreptul la „o audiere publică” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție include un drept la o „audiere orală”, cu excepția unor circumstanțe excepționale care justifică renunțarea la o astfel de audiere (a se vedea

Curtea notează că, de regulă, instanțele judecătorești soluționează cererile privind anularea încheierii de scoatere a cererii de pe rol, pe baza dosarului civil și a materialelor anexate la cerere, fără citarea participanților la proces.

Norma contestată prevede posibilitatea examinării cererilor despre anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol cu participarea părților, însă instanța de judecată dispune în funcție de circumstanțele care justifică prezența acestora. Așadar, identificarea cazurilor care necesită a fi examinate cu prezența părților îi revine judecătorului de caz, în funcție de complexitatea cauzei, necesitatea prezentării unor explicații suplimentare ș.a. (a se vedea DCC nr. 12 din 6 martie 2024, § 37).

Referitor la incidența articolului 119 din Constituție, Curtea notează că părțile interesate și autoritățile competente pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. În acest context, Curtea reiterează că ține de competența legislatorului să instituie numărul căilor de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate cu respectarea prevederilor Constituției (a se vedea DCC nr. 185 din 21 decembrie 2023, § 27). Cu referire la norma criticată de la alineatul (5) din articolul 268 din Cod, Curtea menționează că legislatorul a acordat părții care urmărește repunerea cererii pe rol dreptul de a contesta încheierea judecătorească de respingere a cererii de anulare a încheierii privind scoaterea cererii de pe rol, asigurând astfel o garanție pentru respectarea accesului la justiție.

În acest sens, Curtea nu vede cum este afectat dreptul de acces la justiție, ca parte a dreptului la un proces echitabil. Restabilirea cererii pe rolul instanței continuă cu examinarea fondului cauzei, unde ambele părți beneficiază de suficiente drepturi procesuale.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.