Decizie nr. 88 din 25.07.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 12 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, a articolului 13 din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni nr. 499 din 14 iulie 1999 și a pct. 1) din Hotărârea Guvernului nr. 738 din 2 august 1999 cu privire la cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă, ridicată de dl avocat Igor Șcheau, în interesele dlui Gheorghe Carp, în dosarul nr. 3-1585/2021, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecătoare Viorica Dodon de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

La 5 ianuarie 2021, dl Gheorghe Carp a solicitat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cantemir (în continuare, CTAS) să-i stabilească pensia pentru limită de vârstă, prezentând înscrisuri care confirmă stagiul de cotizare de 18 ani și 2 luni acumulat în perioada 1976-1997.

La 4 mai 2021, CTAS Cantemir i-a stabilit dlui Gheorghe Carp o pensie pentru limită de vârstă în mărime de 832,52 lei. Nefiind de acord cu această decizie, dl Gheorghe Carp a formulat o cerere prealabilă împotriva CTAS Cantemir.

Prin răspunsul din 26 mai 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale i-a respins cererea dlui Gheorghe Carp, menționând că acesta nu are un stagiu de cotizare complet și, astfel, nu poate beneficia de pensia minimă.

La 2 iunie 2021, dl Gheorghe Carp a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva CNAS, solicitând recalcularea pensiei pentru limită de vârstă.

În cadrul examinării cauzei, dl avocat Igor Șcheau a ridicat, în interesele dlui Gheorghe Carp, excepția de neconstituționalitate a articolului 12 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, a articolului 13 din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni nr. 499 din 14 iulie 1999 și a punctului 1) din Hotărârea Guvernului nr. 738 din 2 august 1999 cu privire la cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă.

Printr-o încheiere din 4 aprilie 2024, judecătoarea cazului de la Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[…] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.” Articolul 47 Dreptul la asistență și protecție socială „(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea și bunăstarea, lui și familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare. (2) Cetățenii au dreptul la asigurare în caz de: șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări independente de voința lor.”

Prevederile relevante ale Legii privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998 sunt următoarele: Articolul 12 Pensia minimă „(1) Cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă se stabilește anual de către Guvern și este cel puțin egal cu cuantumul pentru anul precedent indexat în condițiile art.13 alin.(2). (2) Cuantumul pensiei minime de dizabilitate reprezintă: a) în cazul unei dizabilități severe – 75% din cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă; b) în cazul unei dizabilități accentuate – 70% din cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă; c) în cazul unei dizabilități medii – 50% din cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă. (3) În cazul în care cuantumul pensiei calculat conform legii este mai mic decât cuantumul pensiei minime pentru categoria respectivă, diferența dintre aceste cuantumuri, sub forma unui supliment de solidaritate, se acoperă din mijloacele bugetului de stat” […]”

Prevederile relevante ale Legii privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni nr. 499 din 14 iulie 1999 sunt următoarele: Articolul 13 Cuantumul alocației „Cuantumul alocației pentru persoane vârstnice constituie 50% din cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă, stabilit anual de către Guvern.”

Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului cu privire la cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă nr. 738 din 2 august 1999 „ 1. Stabilește cu începere de la 1 ianuarie 1999 pensia minimă pentru limită de vârstă în cuantum de 65 lei și de 55,25 lei – pentru angajații din agricultură. […]” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției susține că prevederile contestate îi restrâng în mod disproporționat dreptul la un trai decent, deoarece permit stabilirea pensiei sub limita minimului de existență. De asemenea, în opinia sa, cuantumul mic al pensiei pentru limită de vârstă reprezintă o ingerință în dreptul său garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Totodată, autorul consideră că Hotărârea Guvernului nr. 738 din 2 august 1999, care stabilește, cu începere din 1999, o pensie minimă pentru limită de vârstă în cuantum de 65 de lei, nu oferă un mecanism apt să asigure pensionarilor un nivel de trai decent.

Prin urmare, autorul excepției susține că prevederile contestate contravin articolului 47 din Constituție și articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor Parlamentului și a hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind sistemul public de pensii, din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni și din Hotărârea Guvernului cu privire la cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei parți în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 12 din Legea privind sistemul public de pensii, articolul 13 din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni și punctul 1) din Hotărârea Guvernului nr. 738 din 2 august 1999 cu privire la cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă. Curtea observă că articolul 13 din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni a făcut anterior obiectul controlului de constituționalitate în Decizia nr. 24 din 10 martie 2017 și Decizia nr. 15 din 10 februarie 2020. Totuși, Legea nr. 189 din 20 decembrie 2019, în vigoare din 1 ianuarie 2020, a modificat conținutul acestui articol. Așadar, prevederile contestate, în redactarea actuală, nu au constituit anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Pentru că este sesizată cu o excepție de neconstituționalitate, Curtea trebuie să verifice dacă prevederile contestate de autor sunt aplicabile în cauza de pe rolul instanței. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ în care se contestă decizia CNAS referitoare la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. Astfel, cu referire la articolul 12 din Legea privind sistemul public de pensii, care reglementează pensia minimă, Curtea admite că acesta este aplicabil la soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Cu referire la articolul 13 din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni, care se referă la cuantumul alocației, Curtea notează că dreptul la alocație pe baza acestei legi le este acordat cetățenilor care au atins vârsta de pensionare conform legislației în vigoare, dar care nu îndeplinesc condițiile pentru obținerea dreptului la pensie de asigurări sociale de stat și nu se află la întreținerea deplină a statului. Totuși, Curtea observă că autorului sesizării i-a fost stabilită o pensie pentru limită de vârstă, fapt care presupune că acesta îndeplinește condițiile pentru obținerea dreptului la pensie (a se vedea §§ 3-4 supra ). Prin urmare, prevederea referitoare la cuantumul alocației nu este aplicabilă în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, și prezintă caracteristicile unei actio popularis .

Cu referire la punctul 1) din Hotărârea Guvernului nr. 738 din 2 august 1999 cu privire la cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă, Curtea menționează că acesta stabilește cuantumul pensiei minime pentru anul 1999 și nu poate fi aplicabil situației autorului sesizării care a solicitat stabilirea dreptului la pensie pentru limită de vârstă în anul 2021 (a se vedea § 3 supra ). Astfel, și acest capăt de sesizare reprezintă o actio popularis .

Prin urmare, Curtea va raporta articolul 12 din Legea privind sistemul public de pensii la drepturile fundamentale despre care se pretinde că au fost încălcate, pentru a vedea dacă există vreo ingerință în acestea.

Autorul excepției a susținut incidența articolului 47 ( dreptul la asistență și protecție socială ) din Constituție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană, care protejează dreptul de proprietate. În acest sens, având în vedere că dreptul garantat de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană își găsește reglementarea la nivel național în articolul 46 din Constituție, Curtea va analiza pretinsa încălcare prin raportare la acest articol (a se vedea DCC nr. 188 din 7 decembrie 2021, § 54).

Cu referire la incidența articolului 47 din Constituție, Curtea a reținut că, având la bază principiul contributivității, sistemul public de pensii ține de competența legislatorului, căruia îi este recunoscută o marjă discreționară largă în materie de stabilire a condițiilor și a criteriilor necesare pentru beneficierea de o anumită categorie de pensie, cu condiția de a nu încălca exigențele constituționale ce rezultă din prevederile constituționale (DCC nr. 111 din 1 octombrie 2020, § 22).

Curtea observă că autorul critică lipsa unui mecanism juridic care să asigure o pensie pentru limită de vârstă într-un cuantum compatibil cu un trai decent. În acest sens, Curtea notează că articolul 12 din Legea privind sistemul public de pensii îi acordă Guvernului prerogativa de a stabili anual cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă.

Totodată, pentru situația în care cuantumul pensiei pentru limită de vârstă este mai mic decât pensia minimă, legislatorul a reglementat două situații care au în vedere stagiul de cotizare realizat. Astfel, dacă cuantumul pensiei calculate pentru un stagiu de cotizare prevăzut la articolul 42 alin. (1) este mai mic decât cuantumul pensiei minime, se acordă pensia minimă respectivă. Însă dacă pensia calculată în condițiile unui stagiu de cotizare incomplet este sub nivelul pensiei minime, asiguratului i se acordă pensia calculată, care nu poate fi mai mică decât pensia minimă diminuată în mod proporțional cu stagiul de cotizare realizat, și nici mai mică de 50% din pensia minimă (articolul 16 alineatele (2) și (3) din Legea privind sistemul public de pensii).

Așadar, atât pentru persoanele care confirmă un stagiu complet de cotizare, cât și pentru cele care au stagiu incomplet de cotizare, legislatorul a stabilit un mecanism care să asigure un cuantum minim al pensiei. Prin urmare, Curtea nu poate accepta argumentele autorului din acest capăt de sesizare.

Totodată, Curtea menționează că prin utilizarea textului „un nivel de trai decent” Constituția lasă la discreția autorităților să decidă cu privire la măsurile care trebuie adoptate în vederea realizării acestui obiectiv social. De asemenea, având în vedere că asigurarea unui nivel de trai decent este în strânsă legătură cu capacitățile economice ale statului, Curtea consideră că articolul 47 alin.(1) din Constituție nu stabilește un standard de viață care trebuie asigurat imediat de către autorități, ci admite o creștere treptată a acestui standard (a se vedea HCC nr. 12 din 16 iunie 2022, § 49). În acest sens, articolul 13 din Legea privind sistemul public de pensii prevede indexarea anuală a pensiilor la 1 aprilie, iar coeficientul de indexare constituie rata inflației la sfârșitul anului precedent, exprimată prin creșterea prețurilor de consum în luna decembrie a anului respectiv față de aceeași lună a anului premergător. Prin urmare, indexarea pensiei potrivit Legii privind sistemul public de pensii urmărește să modifice valoarea pensiei în funcție de realitățile economice (DCC nr. 24 din 28 martie 2024, §§ 25-26).

Astfel, având în vedere că statul dispune de o marjă largă de apreciere în domeniul drepturilor sociale, iar drepturile prevăzute de articolul 47 din Constituție nu garantează cuantumul exact al acestora, inclusiv al pensiei, Curtea nu constată vreo ingerință în articolul 47 din Constituție în prezenta cauză (a se vedea DCC nr. 141 din 26 octombrie 2023, § 24).

Cu referire la articolul 46 din Constituție și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană, autorul afirmă că acestea îi conferă un drept la pensie pentru limită de vârstă stabilită la valoarea minimului de existență.

În jurisprudența sa, Curtea a precizat că articolul 46 din Constituție și, respectiv, articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană nu includ, ca atare, un drept la o pensie de o anumită sumă (a se vedea DCC nr. 140 din 26 octombrie 2023, §§ 24-25). În consecință, din perspectiva acestui argument, Curtea menționează că prevederea criticată nu interferează cu dreptul garantat de articolele 46 și 47 din Constituție.

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 12 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, a articolului 13 din Legea privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni nr. 499 din 14 iulie 1999 și a pct. 1) din Hotărârea Guvernului nr. 738 din 2 august 1999 cu privire la cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă, ridicată de dl avocat Igor Șcheau, în interesele dlui Gheorghe Carp, în dosarul nr. 3-1585/2021, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 25 iunie 2024 DCC nr. 88 Dosarul nr. 93g/2024