Decizie nr. 34 din 18.04.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 11 din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, ridicată de dl avocat Vitalie Zama, în interesele dlui Igor Popa, în dosarul nr. 2-21371/2020, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Eleonora Badan Melnic de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de dl Vladimir Filat împotriva dlui Igor Popa, intervenient accesoriu SA „IPTEH", privind apărarea onoarei, a demnității și a reputației profesionale și pentru repararea prejudiciului moral.

În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Vitalie Zama a ridicat, în interesele dlui Igor Popa, excepția de neconstituționalitate a articolului 11 din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare.

Printr-o încheiere din 26 octombrie 2023, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare sunt următoarele:

Autorul sesizării menționează că legislatorul a omis să reglementeze în Legea cu privire la libertatea de exprimare criterii clare de punere în balanță a drepturilor concurente,

Astfel, autorul excepției consideră că lipsa unor astfel de criterii în articolul 11 din Legea cu privire la libertatea de exprimare reprezintă o carență de ordin constituțional, care face imposibil ca judecătorii de drept comun să pună în balanță și să pondereze cele două principii concurente.

În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 32 alineatele (1) și (2) din Constituție și articolului 10 din Convenția Europeană.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la libertatea de exprimare, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză civilă cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale a unei persoane publice. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curții Constituționale dacă aceasta afectează un drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 12 din 6 aprilie 2021, § 35; HCC nr. 16 din 20 mai 2021, § 31; DCC nr. 138 din 26 octombrie 2023, § 16).

Curtea observă că, deși autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3) (

Referitor la pretinsa încălcare a articolului 1 alin. (3) din Constituție, care vizează principiul preeminenței dreptului, Curtea a notat, în jurisprudența sa, că acesta are un caracter general și poate fi invocat dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea DCC nr. 93 din 1 august 2023, § 22).

În privința articolelor 23 și 54 din Constituție, Curtea reține că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare, ci numai în coroborare cu un drept fundamental, care trebuie să fie aplicabil (a se vedea DCC nr. 125 din 5 octombrie 2023, § 21).

Cu referire la articolul 28 din Constituție, Curtea reiterează că viața privată reprezintă un concept vast, nesusceptibil de o definiție exhaustivă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în jurisprudența ei, că numele, identificarea de gen, apartenența etnică, viziunea religioasă, informația privind starea sănătății, dreptul la reputație, orientarea sexuală ș. a. constituie elemente importante ale sferei personale protejate de articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (HCC nr. 33 din 26 octombrie 2021, § 53).

Cu privire la articolul 32 din Constituție, Curtea subliniază că libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice și una din condițiile de bază pentru progresul ei și pentru împlinirea fiecărei persoane. Orice limitare a acestei libertăți trebuie justificată în mod convingător. Justificarea limitării trebuie să se facă cu respectarea standardului proporționalității, impus de articolul 54 din Constituție, standard care reclamă,

Curtea observă că ambele drepturi concurente sunt protejate de Constituție. Niciunul dintre aceste drepturi nu este absolut. Fiecare poate fi supus restricțiilor,

Lipsa în textul legii contestate a unor prevederi care stabilesc criteriile de punere în balanță a două drepturi concurente nu reprezintă o problemă de drept constituțional, atât timp cât judecătorii de drept comun au competența efectivă de a le pune în balanță.

Curtea observă că judecătorii de drept comun pot avea ca reper atât criteriile stabilite în articolul 11 alin. (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, cât și cele din cauzele judecate de Curtea Europeană, comparând circumstanțele acestor cazuri cu circumstanțele particulare cazurilor examinate și trăgând concluziile relevante (

Astfel, Curtea consideră că prevederile articolului 11 din Legea cu privire la libertatea de exprimare nu ridică o problemă de ordin constituțional, din perspectiva criticilor formulate de autorul sesizării.

Prin urmare, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.