Decizie nr. 159 din 16.11.2023

La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituțională pe 2 noiembrie 2023, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, de dna Diana Caraman și de dnii Vladimir Voronin, Oleg Reidman, Nicolai Rusol și Constantin Starîș, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorii sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 1122 din 26 septembrie 2023, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 366-369 din 27 septembrie 2023.

La 14 noiembrie 2023, pe baza articolelor 25 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 7 alin. (2) din Codul jurisdicției constituționale, autorii sesizării i-au solicitat Curții să suspende acțiunea Decretului contestat.

Termenul limită de examinare a cererii de suspendare a actului normativ contestat este de cel mult două zile lucrătoare după înregistrarea sesizării (articolele 25 alin. (3) din Legea citată și 7 alin. (3) din Codul menționat). Totodată, potrivit articolelor 25 alin. (4) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 7 alin. (4) din Codul jurisdicției constituționale, în cazul imposibilității convocării plenului Curții, decizia de suspendare se emite printr-o dispoziție a Președintelui Curții Constituționale, cu confirmarea ulterioară obligatorie de către plenul Curții Constituționale.

În acest sens, Președintele ad-interim al Curții Constituționale precizează că poate examina cererea de suspendare a acțiunii Decretului contestat, dată fiind imposibilitatea convocării plenului Curții Constituționale și supunerii problemei ridicate analizei acesteia.

Examinând solicitarea de suspendare, Președintele ad-interim reține că, potrivit articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității decretelor Președintelui Republicii Moldova ține de competența Curții Constituționale.

În jurisprudența sa, Curtea a notat că este competentă să examineze constituționalitatea decretelor Președintelui Republicii Moldova referitoare la funcții de demnitate publică de rang constituțional ( i.e. , care sunt prevăzute expres în Constituție sau care au un rol fundamental pentru ordinea juridică constituțională), în cazul în care criticile sunt raportate la prevederile Constituției (a se vedea HCC nr. 13 din 21 mai 2020, §§ 35-37).

Președintele ad-interim subliniază că măsura suspendării acțiunii unor acte contestate implică (i) să se stabilească dacă prevederile contestate afectează sau se referă la unul sau mai multe domenii indicate la articolul 25 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și la articolul 7 1 alin. (2) din Codul jurisdicției constituționale, iar rațiunea ei constă în (ii) evitarea unor prejudicii și consecințe negative iminente (a se vedea, mutatis mutandis , DCC nr. 49 din 28 aprilie 2023, § 6). Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ.

Referitor la prima condiție, Președintele ad-interim observă că, în susținerea cererii de suspendare, autorii au indicat că domeniul la care se referă Decretul contestat este securitatea mandatului Procurorului General și buna funcționare a instituției Procuraturii. Președintele ad-interim admite că aceste domenii ar putea fi încadrate la articolul 7 1 alin. (2) lit. h) din Codul jurisdicției constituționale, care prevede că Curtea Constituțională poate dispune suspendarea acțiunii actelor care afectează sau care se referă la alte domenii pentru care consideră necesară suspendarea acțiunii actului contestat.

Referitor la cea de-a doua condiție, Președintele ad-interim observă că autorii cererii de suspendare nu au argumentat caracterul iminent al posibilelor prejudicii și consecințe negative în cazul nesuspendării Decretului nr. 1122 din 26 septembrie 2023. Președintele ad-interim precizează că inițierea procedurii de numire a Procurorului General, atât timp cât autorii cererii nu au demonstrat caracterul iminent al riscului și al prejudiciilor în discuție, nu reprezintă o motivare suficientă și convingătoare pentru a suspenda acțiunea Decretului contestat.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că în cazul invocării unui domeniu prevăzut de articolul 25alin. (2) pct. 1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și de articolul 7 alin. (2) pct. 1) din Codul jurisdicției constituționale, trebuie aduse argumente privind intensitatea și posibilele prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale riscului. Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acțiunii actelor sesizate trebuie motivate convingător, nu prin simpla enumerare a unor valori fundamentale. Doar invocarea domeniului și enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă și convingătoare în vederea suspendării acțiunii actului sesizat (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.150 din 22 decembrie 2020, § 9; DCC nr.160 din 29 decembrie 2020, § 11-13; DCC nr.161 din 29 decembrie 2020, § 15).

Având în vedere cele menționate mai sus, Președintele ad-interim notează că cererea de suspendare a acțiunii Decretului contestat nu întrunește condițiile stabilite la articolul 25 alin. (2) pct. 1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și la articolul 7alin. (2) pct. 1) din Codul jurisdicției constituționale. Prin urmare, Președintele ad-interim respinge cererea formulată. Din aceste considerente, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) și 140 din Constituție, articolului 25 1 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, articolelor 6, 7, 61 și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Președintele ad-interim DECIDE: 1. Se respinge cererea de suspendare a acțiunii Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 1122 din 26 septembrie 2023. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte ad-interim Liuba Șova Chișinău, 16 noiembrie 2023 DCC nr. 159 Dosarul nr. 238a/2023