Decizie nr. 65 din 29.06.2023

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a sintagmelor „persoanele bolnave” din articolul 199 alin. (5) și „boală gravă” din articolul 330 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Iurii Crijanovschii, parte în dosarul nr. 1r-82/2022, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chișinău, format din dna Silvia Cecan, dl Dorin Dulghieru și dl Sergiu Daguța , pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 25 februarie 2022, dl Iurii Crijanovschii a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Sentința a fost contestată cu recurs de apărător.

În cadrul examinării recursului, dl Iurii Crijanovschii a ridicat excepția de neconstituționalitate a sintagmelor „persoanele bolnave” din articolul 199 alin. (5) și „boală gravă” din articolul 330 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 24 ianuarie 2023, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. […].” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale. […].” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 143 Cazurile când efectuarea expertizei judiciare este obligatorie „(1) Expertiza judiciară se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: […] 3) stării psihice și fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului – în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de a-și apăra de sine stătător drepturile și interesele legitime în procesul penal; […].” Articolul 199 Aducerea silită „(1) Aducerea silită constă în aducerea forțată a persoanei la organul de urmărire penală sau la instanță în cazul în care aceasta, fiind citată, în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat fără motive întemeiate și nu a informat organul care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, iar prezența ei era necesară. […] (5) Nu pot fi supuse aducerii silite minorii în vârstă de până la 14 ani, femeile gravide, persoanele bolnave , starea cărora este confirmată prin certificat medical eliberat de o instituție medicală de stat.” Articolul 330 Suspendarea și reluarea judecării cauzei „(1) Suspendarea judecării cauzei se dispune în cazul în care se constată că inculpatul suferă de o boală gravă care îi împiedică participarea la judecarea cauzei. Instanța dispune suspendarea și reluarea judecării cauzei după suspendare prin încheiere motivată. […].” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției afirmă că prevederile contestate nu sunt conforme cu standardul calității legii și pot fi aplicate în mod arbitrar de instanțele de judecată. Potrivit autorului, nu există repere care să califice o afecțiune ca fiind gravă, în contextul solicitării suspendării judecării cauzei. De asemenea, nu sunt reglementate criteriile pe baza cărora o persoană este considerată bolnavă, în contextul interdicției de a aduce silit o persoană bolnavă.

În opinia autorului excepției, instanța de judecată se substituie rolului de medic în aprecierea gravității unei boli atunci când decide dacă este justificată suspendarea judecării cauzei.

În susținerea argumentelor sale, autorul excepției a invocat pretinsa încălcare a articolelor 20 alin. (1), 23 alin. (2), 26 alineatele (1) și (2) și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă sintagmele „persoanele bolnave” din articolul 199 alin. (5) și „boală gravă” din articolul 330 alin. (1) din Codul de procedură. Curtea constată că aceste prevederi nu au făcut anterior obiectul controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect un recurs formulat împotriva unei sentințe de condamnare. În sesizare, autorul excepției a menționat că a solicitat, atât în instanța de fond, cât și în cea de recurs, pe baza articolului 330 alin. (1) din Codul de procedură penală, suspendarea judecării cauzei din motiv că ar suferi de o boală gravă. De asemenea, autorul excepției a notat că, în instanța de fond, judecătorul a dispus aducerea sa silită în ședința de judecată, deși potrivit articolului 199 alin. (5) din același Cod, persoanele bolnave nu pot fi aduse silit în fața instanței de judecată. Așadar, Curtea admite că instanța de judecată ar putea aplica sau ține cont de aceste prevederi la soluționarea cauzei.

Autorul excepției a susținut pretinsa contrarietate a dispozițiilor contestate cu articolele 20 alin. (1) [ accesul liber la justiție ], 23 alin. (2) [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ] , 26 alineatele (1) și (2) [ dreptul la apărare ] și 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] din Constituție. Totuși, analizând motivele avansate în sesizare, Curtea notează că autorul ridică, de fapt, o problemă de interpretare și de aplicare a legii procesual-penale.

Curtea observă că, potrivit articolului 330 alin. (1) din Codul de procedură penală, suspendarea judecării cauzei se dispune în cazul în care se constată că inculpatul suferă de o boală gravă care îi împiedică participarea la judecarea cauzei. Curtea menționează că prezența unui inculpat la judecarea propriei cauze reprezintă o garanție a procesului echitabil, pentru că îi oferă acestuia posibilitatea de a se apăra de sine stătător în cadrul unui proces penal.

Totodată, potrivit articolului 143 alin. (1) pct. 3) din același Cod, „expertiza judiciară se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea stării […] fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului în cazurile în care apar îndoieli cu privire la […] capacitatea lor de a-și apăra de sine stătător drepturile și interesele legitime în procesul penal”. Mai mult, potrivit punctului 12 din Regulamentul Centrului de Medicină Legală, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 58 din 4 februarie 2010, Centrul de Medicină Legală are atribuția de a efectua expertiza medico-legală a persoanelor sau pe baza documentelor medicale pentru constatarea stării de sănătate, a simulării, a disimulării, a agravării bolii, a bolilor artificiale și a automutilării.

Așadar, Curtea constată că, potrivit normelor citate, în cazul în care un judecător are îndoieli cu privire la capacitatea unui inculpat de a participa la judecarea cauzei din motiv că ar suferi de o boală gravă, acesta poate dispune efectuarea unei expertize medico-legale de constatare a stării de sănătate a inculpatului și a faptului dacă acesta poate participa la judecarea cauzei. Din acest motiv, Curtea nu poate reține argumentele autorului referitoare la faptul că legea nu prevede criterii de apreciere a gravității bolii și că judecătorii se substituie medicilor în constatarea prezenței unei boli grave. Potrivit Codului de procedură penală, competența aprecierii stării de sănătate a inculpatului, în cazul existenței unor dubii că nu se poate apăra de sine stătător, a fost atribuită persoanelor cu cunoștințe speciale în domeniul medicinei legale.

De asemenea, Curtea constată că, potrivit articolului 199 alin. (5) din Codul de procedură penală, persoanele bolnave, a căror stare este confirmată prin certificat medical eliberat de o instituție medicală de stat, nu pot fi supuse aducerii silite. Și în acest caz, Curtea constată că legea nu le atribuie judecătorilor competența constatării că inculpatul suferă de o boală. Potrivit acestei norme, existența unei boli trebuie să fie confirmată printr-un certificat medical eliberat de o instituție medicală de stat.

Curtea reiterează că legislația procesual-penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal procesual. O dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (DCC nr. 187 din 22 decembrie 2022, § 44). Totuși, chestiunile legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale. Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată (DCC nr. 187 din 22 decembrie 2022, § 45).

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate în discuție nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a sintagmelor „persoanele bolnave” din articolul 199 alin. (5) și „boală gravă” din articolul 330 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Iurii Crijanovschii, parte în dosarul nr. 1r-82/2022, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Nicolae ROȘCA Chișinău, 29 iunie 2023 DCC nr. 65 Dosarul nr. 16g/2023