Decizie nr. 161 din 27.11.2023

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 364

La 16 iunie 2023, a fost pornită urmărirea penală

La 21 august 2023, cauza penală în privința dlui Lilian Munteanu a fost trimisă la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani. Printr-o încheiere din aceeași zi, vicepreședintele interimar al Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a dispus judecarea cauzei într-un complet de 3 judecători, format din

La 13 octombrie 2023, dl Lilian Munteanu a solicitat judecarea cauzei sale în procedura simplificată, pe baza articolului 364

Printr-o încheiere din aceeași zi, completul de judecători

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Autorul sesizării susține că eliminarea posibilității judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală a cauzelor privind infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa cu detenția pe viață încalcă demnitatea umană.

În opinia sa, persoana trebuie să poată beneficia de o pedeapsă redusă, chiar dacă riscă să fie condamnat pentru comiterea unei infracțiuni excepționale de grave. În caz contrar, detenția persoanei este contrară articolelor 3 din Convenție și 24 din Constituție.

În fine, autorul excepției susține că articolul 364

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea observă că autorul sesizării a ridicat excepția de neconstituționalitate în privința textelor „(1

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că, potrivit normelor de tehnică legislativă, dispozițiile de modificare și de completare a unui act legislativ se includ, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta (a se vedea HCC nr. 9 din 11 aprilie 2023, § 28).

Așadar, pentru că intervențiile ulterioare de modificare și de completare a acestora trebuie raportate la actul de bază, Curtea reține spre examinare articolul 364

Totodată, Curtea observă că instanța de judecată a omis să se pronunțe în privința textului „alineatul (8) se abrogă” din articolul III pct. 12 din Legea nr. 83 din 14 aprilie 2023. Curtea nu poate respinge sesizarea în această parte din simplul motiv că instanța de judecată a omis să se pronunțe referitor la excepția de neconstituționalitate a normei discutate (a se vedea DCC nr. 175 din 13 decembrie 2022, § 16). Prin urmare, Curtea reține că obiectul prezentei sesizări îl constituie, inclusiv, textul „alineatul (8) se abrogă” din articolul III pct. 12 din Legea nr. 83 din 14 aprilie 2023.

Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală judecată în primă instanță, în care inculpatul, acuzat de comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenției pe viață, solicită judecarea pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Curtea notează că prin Legea nr. 83 din 14 aprilie 2023, care a intrat în vigoare la 2 august 2023, a fost abrogat alin. (8) din articolul 364

Totuși, Curtea observă că, potrivit prevederilor finale și tranzitorii ale articolului IV alin. (2) din Legea nr. 83 din 14 aprilie 2023, cauzele de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se află la etapa de până la începerea cercetării judecătorești se vor examina conform procedurii prevăzute de prezenta lege. Astfel, pentru că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care nu s-a început cercetarea judecătorească, Curtea reține că textul „alineatul (8) se abrogă” din articolul III pct. 12 din Legea nr. 83 din 14 aprilie 2023 nu este aplicabil în prezenta cauză.

Totodată, având în vedere considerentele de la § 22

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental invocat de autor. Deși autorul afirmă incidența mai multor articole din Constituție, acesta își bazează criticile de neconstituționalitate doar pe articolele 24 (

Referitor la incidența articolului 54 din Constituție, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr. 101 din 29 august 2023, § 22).

Referitor la incidența articolului 24 din Constituție, Curtea reține că acesta prevede că statul îi garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritate fizică și psihică. Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante. Articolul 24 din Constituție trebuie interpretat prin prisma articolelor 2 și 3 din Convenția Europeană și a principiilor din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie (a se vedea DCC nr. 14 din 7 februarie 2023, § 26).

În acest sens, Curtea menționează că legea națională conține prevederi care le oferă persoanelor condamnate la detenție pe viață speranță la atenuarea pedepsei. Articolul 91 alin. (5) din Codul penal prevede că această categorie de condamnați poate fi liberată condiționat de pedeapsă înainte de termen dacă instanța de judecată va considera în mod individual că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei și dacă această persoană a executat efectiv cel puțin 30 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă (a se vedea DCC nr. 14 din 7 februarie 2023, § 38).

Prin urmare, deși prevederile contestate nu mai permit judecarea pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală a cazurilor pentru care legea prevede detenția pe viață și, în consecință, persoana nu poate beneficia pe seama acestei proceduri de comutarea pedepsei detenției pe viață la pedeapsa închisorii de 30 de ani, nu se poate susține că aceasta afectează în vreun fel caracterul reductibil al detenției pe viață.

Mai mult, Curtea notează că infracțiunea de care este învinuit autorul sesizării prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani sau detenția pe viață. Așadar, pedeapsa prevăzută de lege oferă o marjă de manevră pentru individualizarea ei potrivit articolelor 75, 76 și 77 din Codul penal. Totodată, potrivit articolului 78 alin. (1) lit. c) din Codul penal, dacă instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la comiterea infracțiunii, iar pentru infracțiunea respectivă legea prevede detenția pe viață, aceasta se înlocuiește cu închisoare de la 15 la 25 de ani. Prin urmare, stabilirea pedepsei cu detenția pe viață reprezintă o chestiune de interpretare și aplicare a legii, sarcină care îi revine, prin definiție, instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 65 din 29 iunie 2023, § 21).

Totodată, Curtea observă că, potrivit Notei informative la Legea nr. 83 din 14 aprilie 2023, limitarea categoriilor de infracțiuni pentru care pot fi judecate cauzele penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală urmărește să descurajeze fenomenul infracțional. În acest sens, Curtea notează că, potrivit articolului 72 alin. (3) lit. n) din Constituție, Parlamentul are competența exclusivă de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituționale, legislatorul este liber să aprecieze, pe lângă pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă (a se vedea DCC nr. 30 din 22 martie 2022, § 40). Astfel, Curtea reține că modificarea legislației în discuție reprezintă o chestiune de politică penală a statului, iar din perspectiva criticilor de neconstituționalitate invocate de autorul sesizării, Parlamentul nu și-a depășit marja sa discreționară în această privință.

Prin urmare, din analiza sa abstractă a prevederilor contestate, Curtea nu reține în această cauză existența vreunei ingerințe în articolul 24 din Constituție. În consecință, nici articolul 54 din Constituție nu este incident.

Pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.