Decizie nr. 38 din 30.03.2023

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 19 alin. (4) din Codul civil, ridicată de dna avocat Natalia Balaban, în interesele Întreprinderii cu Capital Străin „Plastics-Mol" SRL, în dosarul nr. 2a-761/2022, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dnele judecătoare Ala Malîi și Angela Braga și dl judecător Vitalie Cotorobai de la Curtea de Apel Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Întreprinderea cu Capital Străin „Plastics-Mol" SRL, în calitate de debitor, și Banca Comercială „ProCredit Bankˮ SA, în calitate de creditor, au încheiat un contract de credit. Potrivit anexei la contractul de credit, limita și valuta liniei de credit constituie 50 000 euro, iar termenul liniei de credit este de 12 luni. Ulterior, părțile au încheiat un acord adițional prin care au modificat limita și valuta liniei de credit, stabilind suma de 125 000 euro. Astfel, conform acordului, banca a transferat împrumutul debitorului în două tranșe.

La 3 aprilie 2019, Banca Comercială „ProCredit Bankˮ SA a debitat mijloacele financiare aflate pe contul Întreprinderii cu Capital Străin „Plastics-Mol" SRL, în vederea rambursării împrumutului și a penalității de întârziere aferentă.

Întreprinderea cu Capital Străin „Plastics-Mol" SRL a formulat o acțiune civilă împotriva Băncii Comerciale „ProCredit Bankˮ SA cu privire la încasarea prejudiciului material și moral rezultat din pierderea șansei de a i se prelungi data scadentă de rambursare a împrumutului. Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a respins acțiunea reclamantei. Hotărârea primei instanțe a fost contestată cu apel.

În cadrul procedurii de apel, dna avocat Natalia Balaban a ridicat, în interesele Întreprinderii cu Capital Străin „Plastics-Mol" SRL, excepția de neconstituționalitate a articolului 19 alin. (4) din Codul civil.

Printr-o încheiere, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției și a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituțională.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr. 1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:

Autoarea excepției pretinde că în condițiile în care banca a omis să indice în anexă data scadentă pentru rambursarea creditului, alta decât cea menționată în contract, din corespondența părților rezultă că debitorul avea șansa că linia sa de credit va fi prelungită. Autoarea susține că debitarea împrumutului în lipsa prelungirii datei scadente i-a provocat debitorului un prejudiciu.

Autoarea menționează că, potrivit normei contestate din articolul 19 alin. (4) din Codul civil, pierderea șansei se repară doar dacă aceasta constă în dispariția actuală și certă a unei eventualități favorabile, iar mărimea acestui prejudiciu corespunde șansei pierdute și nu poate fi egală cu avantajul care ar fi rezultat din șansă dacă se materializa.

Autoarea consideră că norma contestată nu corespunde exigențelor calității legii, pentru că nu reglementează gradul de vinovăție al persoanei. Autoarea consideră că persoana care privează cu intenție directă victima de o șansă trebuie să fie sancționată mai aspru decât persoana care provoacă, din culpă, pierderea șansei.

Autoarea mai pretinde că norma contestată nu definește noțiunile de „dispariție actuală și certăˮ și „eventualitate favorabilăˮ și nu stabilește care sunt consecințele prejudiciabile pe care le-ar produce fapta celui care împiedică producerea evenimentului favorabil.

În opinia autoarei, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1, 4, 7, 8, 9, 16, 20, 21, 23, 25, 26, 46, 126 alin. (2) lit. a), b), g) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul civil, ține de competența Curții Constituționale.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Ea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 19 alin. (4) din Codul civil, care reglementează repararea prejudiciului în legătură cu pierderea șansei de a se materializa. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea subliniază că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză civilă, aflată în procedura apelului, care are ca obiect încasarea prejudiciului material și moral suportat de Întreprinderea cu Capital Străin „Plastics-Mol" SRL. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei.

Autoarea sesizării susține că prevederile contestate încalcă articolele 1 [

Curtea precizează că articolele 1, 4, 7, 16 și 23 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unor ingerințe în drepturile garantate de Constituție (HCC nr. 4 din 3 martie 2022, § 28; HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 26).

Cu referire la articolele 1, 4, 7, 8, 9, 16, 20, 21, 25, 26, 46 și 126 din Constituție, Curtea observă că autoarea excepției nu a argumentat în ce măsură norma contestată afectează drepturile fundamentale prevăzute de dispozițiile constituționale. Curtea reiterează că simpla enumerare a unor articole din Constituție nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate. În situații similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 52 din 19 aprilie 2022, §§ 22-25).

Curtea observă că, sub aparența unor critici referitoare la neclaritatea și imprevizibilitatea prevederilor contestate, autoarea sesizării își exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în care prima instanță a interpretat și a aplicat prevederea contestată în cauza sa. Curtea reamintește că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 6 din 11 ianuarie 2021, § 26 și jurisprudența citată acolo). Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată.

Prin urmare, Curtea constată că sesizarea în cauză nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.