Decizie nr. 181 din 25.11.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a cuvintelor „poate” din articolul 79 alin. (1) din Codul penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, ridicată de dna avocat Angela Procopciuc, în interesele dlui Mihail Sarmaniuc, în dosarul nr. 1a-629/2020, pendinte la Curtea de Apel Bălți.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Bălți, format din dnii Gheorghe Scutelnic, Viorel Pușcaș și Oleg Moraru, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Curții de Apel Bălți se află cauza penală privind învinuirea dlui Mihail Sarmaniuc de comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 264 alin. (3) [ încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport care a provocat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății ] și 266 [ părăsirea locului accidentului rutier ] din Codul penal.

În cadrul examinării cauzei, dna avocat Angela Procopciuc a ridicat, în interesele dlui Mihail Sarmaniuc, excepția de neconstituționalitate a cuvintelor „poate” din articolul 79 alin. (1) din Codul penal.

Printr-o încheiere din 12 octombrie 2021, Curtea de Apel Bălți a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale. (3) În tot cursul procesului părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepsește prin lege.” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.” Articolul 116 Statutul judecătorilor „(1) Judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți, imparțiali și inamovibili, potrivit legii. […]”

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele: Articolul 79 Aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege „(1) Ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept circumstanță excepțională. […]” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Potrivit autorului excepției, prevederile contestate le oferă instanțelor de judecată o marjă discreționară largă cu privire la aplicarea pedepselor penale sub limita stabilită de lege sau la neaplicarea pedepselor complementare obligatorii în situațiile în care există circumstanțe care justifică luarea unor astfel de decizii. Astfel, în opinia autorului, dispozițiile contestate încalcă dreptul persoanei la apărare și la o justiție imparțială.

Potrivit autorului excepției, prevederile contestate sunt contrare articolelor 23, 26, 54 și 116 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența ratione materiae a Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părți în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie cuvintele „poate” din articolul 79 alin. (1) din Codul penal. Curtea constată că aceste dispoziții nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 75 din 2 iulie 2020, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a altor prevederi din același articol.

Având în vedere că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în procesul judecării în apel a unei cauze penale, Curtea admite că instanța de judecată ar putea aplica articolul 79 din Codul penal în analiza sa cu privire la individualizarea pedepsei penale.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă din fața instanțelor de drept comun (a se vedea DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerință într-un drept fundamental (HCC nr. 33 din 26 octombrie 2021, § 18).

Autorul excepției a pretins că prevederile contestate sunt contrare articolelor 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ], 26 [ dreptul la apărare ], 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] și 116 [ statutul judecătorilor ] din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolele 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unor ingerințe în drepturile garantate de Constituție (a se vedea HCC nr. 3 din 14 ianuarie 2021, § 22; DCC nr. 97 din 17 iunie 2021, §§ 22-24).

Curtea observă că autorul excepției a contestat prevederile articolului 79 din Codul penal prin raportare la articolul 26 din Constituție, care garantează dreptul la apărare. Așadar, Curtea va verifica dacă acest drept este restrâns de prevederile legale contestate.

Dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor și a posibilităților pe care le au, potrivit legii, persoanele în vederea apărării intereselor lor. Acest drept este restrâns în situația în care persoana nu poate utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa (HCC nr. 31 din 23 septembrie 2021, § 32).

Curtea observă că, în cazul în discuție, autorul excepției nu ridică problema limitării utilizării mijloacelor procedurale necesare pentru a-și realiza dreptul la apărare, ci contestă unele prevederi care se referă la individualizarea pedepsei penale. Prin urmare, Curtea nu poate identifica în ce măsură este restrâns dreptul la apărare prin acordarea unei marje discreționare judecătorului cu privire la aplicarea pedepselor penale sub limita stabilită de lege sau la neaplicarea pedepselor complementare obligatorii.

În aceste condiții, pentru că nu a fost demonstrată incidența articolului 26 din Constituție, Curtea nu va efectua o analiză a prevederilor contestate prin prisma articolelor 23 și 54 din Constituție.

Curtea constată că autorul excepției a susținut și pretinsa încălcare a articolului 116 din Constituție care stabilește statutul judecătorilor, motivând că prevederile contestate ar afecta imparțialitatea judecătorilor.

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că independența și imparțialitatea judecătorilor reprezintă concepte interdependente. De asemenea, Curtea a reținut că independența judecătorească impune condiția ca fiecare judecător să beneficieze de libertate profesională cu privire la aplicarea de o manieră imparțială a legii, la evaluarea faptelor și la aprecierea probelor în fiecare caz individual, pe baza propriei convingeri (HCC nr. 18 din 22 mai 2017, §§ 55, 56, 60). În acest sens, și Comisia de la Veneția a notat că un judecător este liber să-și expună opinia, să stabilească faptele și să aplice legea în toate problemele pe baza propriei convingeri și nu este obligat să se justifice în fața nimănui pentru modul în care a înțeles legea și a stabilit faptele. Acestea sunt garanțiile de bază care asigură independența judecătorului de a judeca cauzele în mod imparțial, conform conștiinței sale și interpretării pe care a dat-o faptelor și în conformitate cu legea aplicabilă (CDL-AD (2013) 005, pct. 21).

Prin urmare, Curtea nu poate identifica lezarea imparțialității judecătorilor prin oferirea unei marje discreționare largi la constatarea circumstanțelor excepționale și la aplicarea pedepselor în baza articolului 79 din Codul penal. Dimpotrivă, aceste prevederi fortifică independența judecătorilor și, în mod implicit, imparțialitatea lor. Așadar, în prezenta cauză, Curtea nu poate reține incidența articolului 116 din Constituție.

Astfel, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g) și 140 alin. (2) din Constituție, articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a cuvintelor „poate” din articolul 79 alin. (1) din Codul penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, ridicată de dna avocat Angela Procopciuc, în interesele dlui Mihail Sarmaniuc, în dosarul nr. 1a-629/2020, pendinte la Curtea de Apel Bălți. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 25 noiembrie 2021 DCC nr. 181 Dosarul nr. 220g/2021