Decizie nr. 141 din 16.09.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 32 alin. (4) lit. k) din Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, ridicată de dl Veaceslav Donica, reclamant în dosarul nr. 3-542/20, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Violeta Chisilița de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Prin Ordinul Ministrului Apărării nr. 1-0226 din 16 decembrie 2016, dl Veaceslav Donica a fost numit în funcția de șef J1 al Direcției Personal și Mobilizare din cadrul Marelui Stat Major al Armatei Naționale.

Prin Ordinul nr. 107 din 23 iulie 2019, dl Veaceslav Donica a fost numit într-o funcție inferioară în cadrul Brigăzii nr. 3 Infanterie Motorizată, Comisia Superioară de Atestare stabilind că acesta nu corespunde exigențelor funcției deținute.

Pe 2 august 2019, Ministerul Apărării și dl Veaceslav Donica au încheiat o tranzacție de împăcare. Ca urmare a tranzacției, prin Ordinul nr. 120 din 14 august 2019, Ministrul Apărării a anulat Ordinul nr. 107 din 23 iulie 2019. Prin Ordinul șefului Marelui Stat Major al Armatei Naționale nr. 158 din 17 august 2019, dl Veaceslav Donica a trecut la dispoziția comandantului.

Prin Ordinul Ministrului Apărării nr. 018 ef. din 13 februarie 2020 și Ordinul șefului Marelui Stat Major al Armatei Naționale nr. 30 din 14 februarie 2020, dl Veaceslav Donica a trecut la dispoziția comandantului.

Prin Ordinul nr. 1-017 din 17 iunie 2020, Ministrul Apărării l-a numit pe dl Veaceslav Donica în funcția de ofițer principal al Direcției planificare resurse financiare și tehnico-materiale a Ministerului Apărării.

Pe 27 februarie 2020, dl Veaceslav Donica a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării, Marelui Stat Major al Armatei Naționale, având ca terț Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării, prin care a solicitat constatarea faptului că a fost supus discriminării manifestate prin hărțuire la locul de muncă; ­anularea Ordinului Ministrului Apărării nr. 018 ef. din 13 februarie 2020 și a Ordinului șefului Marelui Stat Major al Armatei Naționale nr. 30 din 14 februarie 2020, prin care dl Veaceslav Donica a fost trecut la dispoziția comandantului; restabilirea în funcția de șef al Direcției Personal și Mobilizare a Marelui Stat Major; încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, pe 18 august 2020, dl Veaceslav Donica a formulat o cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat, suplimentar, anularea refuzului Ministrului Apărării nr. 11/318 din 3 martie 2020 referitor la cererea prealabilă; anularea Ordinului Ministrului Apărării nr. 1-017 din 17 iunie 2020, prin care dl Veaceslav Donica a fost numit în funcție de ofițer principal al Direcției planificare resurse financiare și tehnico-materiale a Ministerului Apărării; anularea răspunsului Direcției Juridice a Marelui Stat Major al Armatei Naționale nr. 43/48 din 23 iulie 2020 la cererea prealabilă; anularea Ordinului nr. 45 din 26 mai 2020 privind sancționarea dlui Veaceslav Donica, emis de șeful Marelui Stat Major al Armatei Naționale.

Pe 16 iunie 2021, dl Veaceslav Donica a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 32 alin. (4) lit. k) din Legea cu privire la statutul militarilor.

Prin Încheierea din 24 iunie 2021, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 32 alin. (4) lit. k) din Legea menționată supra și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 43 Dreptul la muncă și la protecția muncii „(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la protecția împotriva șomajului. [...].”

Prevederile relevante ale Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor sunt următoarele: Articolul 32 Detașarea și trecerea la dispoziție a militarului „[…] (4) Trecerea la dispoziție a militarilor prin contract poate fi efectuată în următoarele cazuri și pe următoarele termene: […] k) în alte cazuri de eliberare din funcția militară, la decizia conducătorului structurii militare – pe cel mult 4 luni. În această perioadă, militarul urmează să fie numit într-o nouă funcție militară, transferat, detașat sau eliberat din serviciul militar, în conformitate cu legislația în vigoare.” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției menționează că prevederile articolului 32 alin. (4) lit. k) din Legea cu privire la statutul militarilor nu corespunde exigențelor calității legii.

Așadar, textul „alte cazuri de eliberare din funcția militară, la decizia conducătorului structurii militare – pe cel mult 4 luni” este imprevizibil și poate fi interpretat și aplicat în mod abuziv. De asemenea, nu este clar dacă trecerea la dispoziția comandantului pe un termen de patru luni poate fi dispusă în același an calendaristic, în aceeași funcție și în aceleași circumstanțe. Astfel, angajatorul poate emite un nou ordin de trecere la dispoziția comandantului sau de prelungire a termenului de patru luni. De altfel, dacă circumstanțele care determină trecerea la dispoziția comandantului nu sunt prevăzute expres, angajatorul nu le menționează în ordinul de trecere la dispoziție. Totodată, persoanei care trece la dispoziția comandantului i se impun sarcini abuzive, care nu corespund funcției sale.

Aceste prevederi încalcă dreptul la muncă al persoanei trecute la dispoziția conducătorului, drept garantat de articolul 43 din Constituție. De altfel, munca forțată constituie o gravă încălcare a drepturilor fundamentale ale persoanei trecute la dispoziția conducătorului.

Prin urmare, autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16, 23, 24, 43, 44 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la statutul militarilor, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, ridicată de reclamant într-un proces pendinte în fața instanței de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolului 32 alin. (4) lit. k) din Legea cu privire la statutul militarilor.

De asemenea, Curtea mai observă că, deși autorul excepției de neconstituționalitate contestă articolul 32 alin. (4) lit. k) din Lege în întregime, în argumentarea sesizării acesta a criticat doar teza I a articolului. În aceste condiții, Curtea va analiza doar textul „alte cazuri de eliberare din funcția militară, la decizia conducătorului structurii militare – pe cel mult 4 luni” din articolul 32 alin. (4) lit. k) din Lege.

Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată referitoare, inter alia , la anularea ordinelor privind trecerea reclamantului la dispoziția comandantului (a se vedea §§ 8-11 supra ). Astfel, Curtea a admis că instanța de judecată va aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental garantat de Constituție (a se vedea DCC nr. 118 din 22 iulie 2021, § 21; DCC nr. 129 din 10 august 2018, § 20; DCC nr. 132 din 12 august 2021, § 28).

Sub acest aspect, Curtea observă că deși autorul excepției a indicat că prevederile contestate contravin articolelor 16 [ egalitatea ], 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ], 24 [ dreptul la viață și la integritate fizică și psihică ], 43 [ dreptul la muncă și la protecția muncii ], 44 [ interzicerea muncii forțate ] și 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] din Constituție, în realitate, acesta a susținut că textul „alte cazuri de eliberare din funcția militară, la decizia conducătorului structurii militare – pe cel mult 4 luni” este neclar și imprevizibil, fapt care conduce la aplicarea sa în mod abuziv.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că trecerea la dispoziție reprezintă o măsură concepută să rezolve chestiunile referitoare la continuarea de către militar a serviciului militar sau la eliberarea din acesta, perioadă în care el se află în afara funcției militare (articolul 1 din Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor). Trecerea la dispoziție a militarilor prin contract poate fi efectuată și în alte cazuri de eliberare din funcția militară, la decizia conducătorului structurii militare – pentru cel mult patru luni. În această perioadă, militarul urmează să fie: ( i ) numit într-o nouă funcție militară, ( ii ) transferat, ( iii ) detașat sau ( iv ) eliberat din serviciul militar, în conformitate cu legislația în vigoare (articolul 32 alin. (4) lit. k) din Lege). Cazurile de eliberare a militarilor din serviciul militar prin contract sunt reglementate în articolul 35 alin. (3) din aceeași Lege.

Faptul că autorul excepției susține că în termenul de patru luni conducătorul poate să-i ordone militarului să îndeplinească activități care nu sunt în fișa postului și că termenul în discuție poate fi prelungit prin trimiterea forțată în concediu reprezintă o problemă de aplicare a legii. Curtea reamintește că aspectele legate de interpretarea și aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale. Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 59 din 22 aprilie 2021, § 31; DCC nr. 132 din 16 august 2021, § 42). De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanțelor de judecată urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor ( Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, §§ 50-51).

Aceste considerente scutesc Curtea să verifice incidența articolelor din Constituție invocate de către autorul excepției (DCC nr. 128 din 29 octombrie 2020, § 28).

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 32 alin. (4) lit. k) din Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, ridicată de dl Veaceslav Donica, reclamant în dosarul nr. 3-542/20, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 16 septembrie 2021 DCC nr. 141 Dosarul nr. 175g/2021