Decizie nr. 72 din 27.05.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a următoarelor prevederi: - textul „În circumstanțele în care funcționarul Serviciului Vamal încetează serviciul în organul vamal din motive personale […], el este obligat să achite diferența valorică a uniformei vamale, precum și a componentelor ei, la momentul eliberării din serviciu, în casierie sau prin reținere din salariu, dacă salariatul nu contestă acțiunea” din punctul 8 al Anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 445 din 12 iunie 2014 cu privire la aprobarea stemei și fanionului Serviciului Vamal, însemnelor uniformistice, obiectelor de uniformă și a normelor de echipare cu uniformă a funcționarilor vamali; - articolul 22 alineatele (l) și (2) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000 (abrogată prin Legea cu privire la Serviciul Vamal nr. 302 din 21 decembrie 2017); - articolul 311 alin. (7) din Codul vamal, adoptat prin Legea nr. 1149 din 20 iulie 2000; - articolul 10 alin. (2) lit. f) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 154 din 28 martie 2003, ridicată de dl Marcel Chetrari, parte în dosarul nr. 2a-211/20, pendinte la Curtea de Apel Bălți, reprezentat de dna avocat Snejana Teleba.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Bălți format din doamnele Stela Procopciuc, Elena Grumeza și domnul Ghenadie Liulca, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Curții de Apel Bălți este pendinte cererea de apel depusă de dl Marcel Chetrari împotriva Hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, în cauza civilă nr. 2a-211/20 privind cererea de chemare în judecată depusă de Biroul Vamal Nord împotriva lui Marcel Chetrari, prin care s-a solicitat încasarea datoriei.

În cererea sa de apel, dl Marcel Chetrari a menționat că, începând cu 11 august 2006, a fost angajat în funcția de inspector al Biroului Vamal Nord, inițial printr-un ordin. Ulterior, raporturile de muncă au fost prelungite în baza unui contract individual de muncă încheiat pe un termen determinat, modificat periodic prin acorduri adiționale. Ultimul contract individual de muncă nr. 117, cu un termen determinat de 5 ani, a fost semnat pe 17 februarie 2016.

Raporturile contractuale de muncă cu Serviciul Vamal au fost încetate, pe 12 iulie 2016, în baza cererii depuse din motive personale. În acest sens, a fost emis ordinul nr. 764-p. În aceeași zi, printr-un act de predare-primire, dl Marcel Chetrari a predat bunurile materiale încredințate în timpul activității sale în cadrul organului vamal, cu excepția uniformei și a componentelor ei, pentru care i s-a cerut să achite diferența valorică în casierie sau prin reținere din salariu.

Prin Hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, din 12 decembrie 2019 s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Biroul Vamal Nord către Marcel Chetrari privind încasarea datoriei referitoare la calculul diferenței valorice a uniformei vamale și a componentelor ei.

Pe 12 martie 2020, dl Marcel Chetrari a atacat cu apel hotărârea instanței de fond. În cadrul procedurii apelului, pe 8 decembrie 2020, dl Marcel Chetrari, reprezentat de dna avocat Snejana Teleba, a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor menționate în paragraful 1 supra .

Printr-o încheiere din aceeași zi, Curtea de Apel Bălți a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.” Articolul 43 Dreptul la muncă și la protecția muncii „(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la protecția împotriva șomajului. […] (4) Dreptul la negocieri în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.” Articolul 46 Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. […].” Articolul 102 Actele Guvernului ,,(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanțe și dispoziții. (2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor. [...].”

Prevederile relevante ale Legii serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000 (abrogată prin Legea cu privire la Serviciul Vamal nr. 302 din 21 decembrie 2017) sunt următoarele: Articolul 22 Uniforma colaboratorilor vamali „(1) Colaboratorii vamali poartă uniformă, atribuită gratuit. (2) Modelul uniformei, însemnele, normele de asigurare cu uniformă sunt aprobate de Guvern. [...].”

Prevederile relevante ale Codului vamal, adoptat prin Legea nr. 1149 din 20 iulie 2000, sunt următoarele: Articolul 311 Colaboratorii vamali „[…] (7) Colaboratorii vamali poartă uniformă, atribuită gratuit. Modelul uniformei este aprobat de Guvern. Regulile de port-uniformă sunt aprobate de directorul general al Serviciului Vamal. […].”

Prevederile relevante ale Codului muncii, adoptat prin Legea nr. 154 din 28 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 10 Drepturile și obligațiile angajatorului „[…] (2) Angajatorul este obligat: […] f) să asigure salariații cu utilaj, instrumente, documentație tehnică și alte mijloace necesare pentru îndeplinirea obligațiilor lor de muncă; […].”

Prevederile relevante ale Anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 445 din 12 iunie 2014 cu privire la aprobarea stemei și fanionului Serviciului Vamal, însemnelor uniformistice, obiectelor de uniformă și a normelor de echipare cu uniformă a funcționarilor vamali sunt următoarele: „[…] Anexa nr.4 la Hotărârea Guvernului nr. 445 din 12 iunie 2014 […] 8. În circumstanțele în care funcționarul Serviciului Vamal încetează serviciul în organul vamal din motive personale , în cazul eliberării din serviciu din cauza necorespunderii funcției deținute constatate de comisia de atestare, în cazul lipsei de post inferior vacant sau al respingerii funcției propuse, drept consecință a încălcării disciplinei de serviciu, comiterea unei infracțiuni și pentru condamnare în bază de sentință judecătorească definitivă, precum și în cazul încetării contractului individual de muncă ca urmare a unor interdicții legale, el este obligat să achite diferența valorică a uniformei vamale, precum și a componentelor ei, la momentul eliberării din serviciu în casierie sau prin reținere din salariu, dacă salariatul nu contestă acțiunea . În caz contrar, suma respectivă va fi percepută prin judecată. 9. Funcționarii Serviciului Vamal concediați din serviciu pe motive de: trecere, prin transfer, la alt loc de muncă în organele de drept; concediere în legătură cu reducerea statelor de funcții sau reorganizarea sistemului vamal; concediere în legătură cu restabilirea în funcție la locul de muncă conform hotărârii instanței de judecată a persoanei care a îndeplinit anterior munca respectivă; neprelungirea contractului individual de muncă din voința funcționarului; în caz de imposibilitate de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu constatate prin examen medical de specialitate; ieșire la pensie sau întreruperea serviciului pe motive de invaliditate; deces, beneficiază de înlesniri și sunt scutiți de rambursarea valorii uniformei, precum și a componentelor ei, neutilizate din plin, conform termenelor de port, menționate în prezenta anexă. [...].” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, autorul ei susține că prevederile contestate în partea referitoare la obligația funcționarului vamal de a achita diferența valorică a uniformei vamale și a componentelor ei, în cazul în care își încetează serviciul în organul vamal din motive personale, sunt imprevizibile și contravin garanțiilor constituționale privind dreptul cetățenilor la muncă.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că obligația în discuție instituie un tratament diferențiat nejustificat între funcționarii Serviciului Vamal care întrerup relațiile de muncă din motive personale și cei cărora le-a expirat contractul de muncă și nu doresc să-l prelungească, fapt care ar fi contrar articolelor 16 și 46 din Constituție.

De asemenea, autorul sesizării afirmă că Guvernul și-a depășit competențele constituționale stabilite de articolele 6 și 102 alineatele (1) și (2) din Constituție, atunci când a decis să instituie obligația funcționarului vamal de a achita diferența valorică a uniformei vamale și a componentelor ei, în cazul în care își încetează serviciul în organul vamal din motive personale.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contestate sunt contrare articolelor 6, 16, 23, 43 alin. (1) și (4), 46 alin. (1) și (2), 54 și 102 alin. (1) și alin. (2) din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

Curtea notează că excepția de neconstituționalitate, care a fost ridicată de o parte în proces (a se vedea § 1 supra ), este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției îl constituie unele prevederi din punctul 8 al Anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 445 din 12 iunie 2014, precum și articolele 22 alineatele (l) și (2) din Legea serviciului în organele vamale, 311 alin. (7) din Codul vamal și 10 alin. (2) lit. f) din Codul muncii. Dispozițiile criticate reglementează, pe de o parte, asigurarea gratuită cu echipament a funcționarului vamal (articolele 22 alineatele (l) și (2) din Legea serviciului în organele vamale, 311 alin. (7) din Codul vamal), iar pe de altă parte, stabilesc condițiile în care intervine obligația funcționarului vamal de a achita diferența valorică a uniformei vamale și a componentelor ei, primite gratuit în exercițiul funcției (pct. 8 din Anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 445 din 12 iunie 2014). Articolul 10 alin. (2) lit. f) din Codul muncii prevede că angajatorul este obligat să asigure salariații cu utilaj, instrumente, documentație tehnică și alte mijloace necesare pentru îndeplinirea obligațiilor lor de muncă.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor Parlamentului și a hotărârilor Guvernului ține de competența Curții Constituționale. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva criticilor prezentei sesizări. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei cereri de apel depuse împotriva unei hotărâri judecătorești de încasare a datoriei (a se vedea §§ 3-7 supra ). Curtea admite că instanța de apel va aplica prevederile criticate la examinarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă pendinte în fața instanțelor de drept comun (DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 17 din 9 februarie 2021, § 16).

Autorul sesizării susține că dispozițiile contestate sunt imprevizibile, fapt contrar articolului 23 [ calitatea legii ], și încalcă articolele 6 [ separația și colaborarea puterilor ], 16 [ egalitatea ], 43 alin. (1) și (4) [ dreptul la muncă și la protecția muncii ], 46 alin. (1) și (2) [ dreptul la proprietate privată și protecția acesteia ], 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] și 102 alin. (1) și (2) [ actele Guvernului ] din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolele 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile garantate de Constituție (a se vedea HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 19; DCC nr. 28 din 12 martie 2020, § 18; DCC nr. 69 din 18 mai 2021, § 21).

Curtea observă că, deși autorul contestă textele legale menționate la § 1 supra , criticile acestuia se referă doar la prevederile ce reglementează obligația funcționarului din cadrul Serviciului Vamal de a achita diferența valorică a uniformei vamale, precum și a componentelor ei, la data eliberării din motive personale din serviciu, în casierie sau prin reținere din salariu , stabilite în punctul 8 din Anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 445 din 12 iunie 2014. Astfel, criticile autorului excepției se referă doar la obligația funcționarului vamal de a achita diferența valorică a uniformei vamale și a componentelor ei, precum și la faptul că această obligație intervine atunci când funcționarul își încetează, inter alia , din motive personale, serviciul în organul vamal.

Curtea observă că obligația de a achita diferența valorică a uniformei și a componentelor ei este o consecință a condiției necesar a fi îndeplinite în vederea exercițiului oricărei funcții publice în cadrul Serviciului Vamal, și anume a obligației de a purta uniformă, atribuită gratuit . Deși autorul excepției invocă de asemenea neconstituționalitatea articolelor 22 alineatele (l) și (2) din Legea serviciului în organele vamale, 311 alin. (7) din Codul vamal și 10 alin. (2) lit. f) din Codul muncii, Curtea constată că aceste prevederi nu fixează această obligație, ci doar stabilesc că uniforma îi este oferită funcționarului vamal, în mod gratuit. Ținând cont de argumentele autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea va avea în vedere, în analiza sa, doar capătul sesizării care se referă la textul criticat din punctul 8 al Anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 445 din 12 iunie 2014.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate invocate în raport cu articolul 43 din Constituție, potrivit căruia orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la protecția împotriva șomajului (alin. (1)), Curtea precizează că obligația stabilită de dispozițiile contestate nu restrânge dreptul persoanei la libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncă și nici nu lezează exercițiul dreptului la muncă.

Curtea menționează că stabilirea unor condiții pentru exercitarea anumitor activități nu poate fi privită a priori ca o încălcare a dreptului la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea altor activități (a se vedea HCC nr. 5 din 23 aprilie 2013, § 58). Mai mult, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că garantarea dreptului la muncă este compatibilă cu stabilirea unor condiții în baza cărora o profesie poate fi exercitată (a se vedea, mutatis mutandis , HCC nr. 8 din 11 mai 2015, § 73). Curtea constată că aceste linii jurisprudențiale sunt aplicabile și în cazul activității în cadrul Serviciului Vamal, unde funcționarii vamali sunt obligați să poarte uniformă, atribuită gratuit . Astfel, atunci când o persoană alege și acceptă să activeze într-o funcție din organele vamale, aceasta acceptă și condițiile legale stabilite pentru exercitarea funcției respective, inclusiv portul uniformei vamale și achitarea, în anumite cazuri, a diferenței valorice a uniformei vamale, precum și a componentelor ei.

Totuși, având în vedere argumentele autorului sesizării, Curtea trebuie să verifice dacă există vreo deosebire de tratament cu privire la cazurile de încetare a contractului de muncă în circumstanțe care nu depind de voința părților în comparație cu cazurile de încetare a contractului ca urmare a demisiei sau a concedierii în anumite condiții, din perspectiva momentului în care devine efectivă obligația de plată a diferenței valorice a uniformei vamale, precum și a componentelor ei. A cest aspect al sesizării implică analiza argumentelor invocate în raport cu articolele 16 și 46 alin. (1) din Constituție, care garantează principiul egalității și dreptul de proprietate.

Curtea menționează că pentru a fi incident articolul 16 din Constituție, trebuie să se constate existența unui tratament diferențiat care să pună în discuție una din condițiile de exercitare a unui drept garantat de Constituție (a se vedea HCC nr. 19 din 24 septembrie 2019, § 20; HCC nr. 6 din 10 martie 2020, § 59; DCC nr. 26 din 16 februarie 2021, § 22). Egalitatea în fața legii și a autorităților publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situații asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situații diferite sunt tratate în același mod (discriminare indirectă) (HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 21 și jurisprudența citată acolo). Așadar, o condiție primordială pentru existența tratamentului diferențiat o reprezintă caracterul comparabil al situațiilor.

Curtea reține că prevederea contestată distinge între mai multe cazuri în care intervine obligația de plată a diferenței valorice a uniformei vamale, precum și a componentelor ei. Astfel, potrivit punctului 8 al Anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 445 din 12 iunie 2014 (care conține prevederile contestate), obligația de plată a diferenței valorice a uniformei vamale, precum și a componentelor ei, acționează în cazurile de încetare a serviciului din motive personale, din cauza necorespunderii funcției deținute constatate prin act al comisiei de atestare, în cazul lipsei unui post inferior vacant sau al respingerii funcției propuse drept consecință a încălcării disciplinei de serviciu, în cazul comiterii unei infracțiuni și condamnării prin sentință judecătorească rămasă definitivă, precum și în cazul încetării contractului individual de muncă ca urmare a unor interdicții legale.

Pe de altă parte, Curtea constată că punctul 9 din Anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 445 din 12 iunie 2014 stabilește cazurile în care funcționarul din cadrul Serviciului Vamal este scutit de plata diferenței valorice a uniformei vamale, precum și a componentelor ei. Curtea are în vedere că situațiile stabilite de textele acestor prevederi nu sunt comparabile, din punctul de vedere al cauzelor. Pentru a distinge între ele, Curtea are în vedere că situațiile descrise la punctul 9 din Anexă se referă la cazurile de încetare a raporturilor de muncă din motive care nu îi sunt imputabile funcționarului public sau care nu implică o încetare definitivă și înainte de termenul stabilit a contractului de muncă, ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de muncă de către funcționarul vamal.

Astfel, Curtea reține că cazurile de încetare a raporturilor de serviciu în organul vamal din motive personale și cazurile de încetare a raporturilor de muncă din motive care nu îi sunt imputabile funcționarului public (pct. 9 din Anexă) nu constituie situații comparabile și, prin urmare, nu sunt afectate dispozițiile articolului 16, coroborat cu articolul 46 alin. (1) din Constituție. Din acest motiv, nu sunt incidente nici articolele 23 și 54 din Constituție.

Cu privire la aplicabilitatea articolelor 6 și 102 alineatul (1) din Constituție, Curtea reține că Parlamentul a delegat Guvernului prin articolul 22 alin. (2) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000 (în vigoare la data încetării raporturilor de muncă) competența de a reglementa normele de asigurare cu uniformă în Serviciul Vamal. Prin urmare, Curtea constată că Guvernul nu a acționat ultra vires.

În partea ce ține de pretinsa contradicție dintre reglementările contestate, Curtea precizează că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituționale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (a se vedea, mutatis mutandis , HCC nr. 40 din 21 decembrie 2017, § 29; DCC nr. 139 din 12 decembrie 2019, § 25; DCC nr. 14 din 2 februarie 2021, § 28). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituționale cuprinse în acte normative distincte nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanțelor de judecată (DCC nr. 14 din 2 februarie 2021, § 28 și jurisprudența citată acolo).

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a următoarelor prevederi: - textul „În circumstanțele în care funcționarul Serviciului Vamal încetează serviciul în organul vamal din motive personale […], el este obligat sa achite diferența valorică a uniformei vamale, precum și a componentelor ei, la momentul eliberării din serviciu, în casierie sau prin reținere din salariu, dacă salariatul nu contestă acțiunea” din punctul 8 al Anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 445 din 12 iunie 2014 cu privire la aprobarea stemei și fanionului Serviciului Vamal, însemnelor uniformistice, obiectelor de uniformă și a normelor de echipare cu uniformă a funcționarilor vamali; - articolul 22 alineatele (l) și (2) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000; - articolul 311 alin. (7) din Codul vamal, adoptat prin Legea nr. 1149 din 20 iulie 2000; - articolul 10 alin. (2) lit. f) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 154 din 28 martie 2003, ridicată de dl Marcel Chetrari, parte în dosarul nr. 2a-211/20, pendinte la Curtea de Apel Bălți, reprezentat de dna avocat Snejana Teleba. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 27 mai 2021 DCC nr. 72 Dosarul nr. 1g/2021