Decizie nr. 74 din 27.05.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 81 alin. (1) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, ridicată de dl Ion Macovei, parte în dosarul nr. 2ra-13/2021, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de doamnele Svetlana Filincova, Galina Stratulat, Maria Ghervas, Ala Cobăneanu și dl Iurie Bejenaru, judecători din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe 5 decembrie 2016, dl Ion Macovei a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva dlui Nicolai Galici cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 24 ianuarie 2020, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a fost respinsă.

Prin Decizia din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul formulat de dl Ion Macovei, a fost casată Hotărârea din 24 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și a fost pronunțată o hotărâre nouă, prin care acțiunea a fost admisă parțial.

Pe 1 august 2020, dl Nicolai Galici, reprezentat de avocatul său Sergiu Cotruța, a formulat un recurs împotriva deciziei din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei încheieri de restituire a cererii de apel sau cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Pe 14 ianuarie 2021, dl Ion Macovei a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 81 alin. (1) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003.

Prin Încheierea din 10 februarie 2021, Curtea Supremă de Justiție a admis ridicarea excepției și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.

Prevederile relevante ale Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, sunt următoarele: Articolul 81 Împuternicirile reprezentantului în judecată „(1) Împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepția dreptului de a semna cererea și de a o depune în judecată, de a recurge la arbitraj pentru soluționarea litigiului, de a renunța total sau parțial la pretențiile din acțiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenții, de a modifica temeiul sau obiectul acțiunii, de a o recunoaște, de a recurge la mediere, de a încheia tranzacții, de a intenta acțiune reconvențională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amâna sau eșalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii judecătorești, drept care trebuie menționat expres, sub sancțiunea nulității, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului. […].” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul sesizării susține că prevederea contestată nu este suficient de clară, este formulată de o manieră imprecisă, acordând instanțelor judecătorești o marjă largă de discreție, fapt care poate genera adoptarea unor hotărâri judecătorești cu interpretări diametral opuse. Autorul menționează că nu este clar dacă dreptul de a ataca hotărârea judecătorească include și dreptul de a ataca actele judecătorești de orice fel (hotărârea primei instanțe, decizia instanței de apel, încheierea primei instanțe, încheierea instanței de apel etc.) sau dreptul de a ataca hotărârea judecătorească are în vedere doar hotărârea judecătorească pronunțată în primă instanță.

Autorul sesizării pretinde că dispozițiile contestate sunt contrare articolului 23 coroborat cu articolele 1 alin. (3), 4 alin. (2), 20 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor dispoziții din Codul de procedură civilă, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate ridicată de dl Ion Macovei, parte în dosarul nr. 2ra-13/2021, pendinte la Curtea Supremă de Justiție, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 81 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la soluționarea cauzei. După cum rezultă din sesizare și din încheiere, pe rolul Curții Supreme de Justiție se află cauza civilă referitoare la repararea prejudiciului material, a dobânzii de întârziere, a prejudiciului cauzat de evoluția indicelui prețurilor de consum și la încasarea cheltuielilor de judecată.

Curtea observă că normele contestate nu au mai făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că autorul sesizării a afirmat incidența articolelor 1 alin. (3) [ statul de drept ], 4 [ drepturile și libertățile omului ], 20 [ accesul liber la justiție ], 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ] și 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolele 1 alin. (3), 4, 23 alin. (2) și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Acestea pot fi invocate, în special, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr. 6 din 10 martie 2020, § 25; HCC nr. 13 din 21 mai 2020, § 41; HCC nr. 25 din 29 octombrie 2020, § 29; HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 20; HCC nr. 3 din 14 ianuarie 2021, § 22).

Curtea subliniază că, deși problema de drept ridicată în sesizare ar face incident dreptul de acces la justiție, autorul acesteia nu a prezentat argumente relative la o eventuală practică judecătorească neunitară a instanței supreme în această privință și nu a explicat, de exemplu, de ce nu și-ar putea clarifica dubiile referitoare la claritatea legii pe baza Capitolului XVI din Codul de procedură civilă, care conține repere privind stabilirea câmpului de aplicare a noțiunii de „hotărâre judecătorească”.

Curtea reține că, deși autorul sesizării a invocat incidența articolului 20 din Constituție, acesta nu a motivat în ce măsură prevederea contestată îi afectează accesul liber la justiție. În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 5 din 20 ianuarie 2020, § 20, DCC nr. 33 din 19 martie 2020, § 31; DCC nr. 50 din 28 mai 2020, § 16; DCC nr. 54 din 2 iunie 2020, § 31; DCC nr. 27 din 16 februarie 2021, § 18).

Dată fiind lipsa argumentelor relevante privind pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituție, celelalte articole invocate nu operează. În consecință, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) litera g) și 140 din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 81 alin. (1) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, ridicată de dl Ion Macovei, parte în dosarul nr. 2ra-13/2021, pendinte la Curtea Supremă de Justiție. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 27 mai 2021 DCC nr. 74 Dosarul nr. 28g/2021