Decizie nr. 36 din 30.03.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituționalității subpunctului 5) punctul 71 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 7 iunie 2017, depusă de către dl deputat Adrian Lebedinschi.

Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituțională pe 19 noiembrie 2020, în baza articolelor 135 alin. (1) litera a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale. A. Motivele sesizării

Motivele sesizării, așa cum au fost expuse de către autorii acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

Punctul 71 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 7 iunie 2017, stabilește obligațiile funcționarului care urmează a fi audiat în cadrul anchetei de serviciu. Astfel, subpunctul 5) din punctul 71 al Statutului menționat obligă funcționarul public să informeze imediat persoana care efectuează ancheta de serviciu despre orice circumstanțe ce ar crea impedimente bunei-desfășurări a anchetei (hotărâri adoptate de către alte organe de drept pe marginea obiectului anchetei; concedii anuale de odihnă, de studii sau medicale; existența altor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu), cu prezentarea actelor confirmative.

În argumentarea sesizării, autorul susține că dispozițiile contestate ale subpunctul 5) din punctul 71 al Statutului menționat sunt imprevizibile, deoarece nu stabilesc clar circumstanțele ce ar crea impedimente bunei-desfășurări a anchetei. În opinia autorului sesizării, obligația de a prezenta acte care confirmă existența unor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu trebuie să revină persoanei care efectuează ancheta de serviciu. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 21 Prezumția nevinovăției ,, Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale. ” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ,,[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 26 Dreptul la apărare ,,(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale. (3) În tot cursul procesului părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepsește prin lege. ” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ,,(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. […]”

Prevederile relevante ale Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 7 iunie 2017, sunt următoarele: ,,71. Funcționarul care urmează a fi audiat în cadrul anchetei de serviciu este obligat: [...] 5) să informeze imediat persoana care efectuează ancheta de serviciu despre orice circumstanțe ce ar crea impedimente bunei desfășurări a anchetei (hotărâri adoptate de către alte organe de drept pe marginea obiectului anchetei; concedii anuale de odihnă, de studii sau medicale; existența altor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu), cu prezentarea actelor confirmative. ” ÎN DREPT A. Argumentele autorului sesizării

În argumentarea sesizării, autorul menționează că prevederile subpunctului 5) din punctul 71 al Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu stabilesc clar circumstanțele ce ar crea impedimente bunei desfășurări a anchetei, fapt contrar articolului 23 din Constituție. Totodată, autorul susține că obligația de a prezenta acte care confirmă existența unor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu trebuie să revină persoanei care efectuează ancheta de serviciu.

Autorul sesizării consideră că funcționarul public cu statut special este sancționat în mod nejustificat pentru nerespectarea obligației prevăzute de dispozițiile criticate, ceea ce îi încalcă dreptul la apărare, garantat de articolul 26 din Constituție.

De asemenea, autorul sesizării susține că obligarea funcționarului public cu statut special de a prezenta în cadrul anchetei de serviciu circumstanțe ce ar crea impedimente bunei-desfășurări a anchetei (hotărâri adoptate de către alte organe de drept pe marginea obiectului anchetei, concedii anuale de odihnă, de studii sau medicale) ar avea un caracter incriminator și încalcă prevederile constituționale referitoare la prezumția de nevinovăție.

Autorul sesizării menționează că prevederile contestate sunt contrare articolelor 21, 23, 26 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

Curtea observă că, potrivit articolelor 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, deputatul posedă prerogativa sesizării Curții Constituționale.

Curtea reține că obiectul sesizării îl constituie subpunctul 5) punctul 71 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 7 iunie 2017.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului ține de competența Curții Constituționale .

Curtea reține că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva criticilor prezentei sesizări.

Autorul sesizării susține că dispozițiile contestate sunt imprevizibile, fapt contrar articolului 23 alin. (2) [ calitatea legii ], și încalcă articolele 21 [ prezumția nevinovăției ], 26 [ dreptul la apărare ] și 54 alin. (2) [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolele 23 alin. (2) și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței în drepturile fundamentale garantate de Constituție, Curtea poate pune în operă aceste articole (HCC nr. 15 din 28 mai 2020, § 25; HCC nr. 18 din 30 iunie 2020, § 30; DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 28; DCC nr. 28 din 12 martie 2020, § 18). De asemenea, Curtea a stabilit că nu există o problemă de constituționalitate din perspectiva calității unei legi atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr. 56 din 2 iunie 2020, § 23; DCC nr. 61 din 11 iunie 2020, § 37).

Cu privire la incidența articolelor 21 și 26 din Constituție, Curtea observă că informațiile pe care trebuie să le comunice funcționarul audiat în cadrul anchetei de serviciu, potrivit normei contestate, nu pot fi considerate incriminatoare, deoarece ele nu au legătură cu abaterea disciplinară imputată funcționarului. Dimpotrivă, comunicarea informațiilor referitoare la „hotărârile adoptate de către alte organe de drept pe marginea obiectului anchetei” poate fi considerată favorabilă pentru interesele funcționarului anchetat, deoarece, în anumite cazuri, ar putea preveni sancționarea disciplinară repetată a funcționarului pentru aceeași faptă. De asemenea, comunicarea informațiilor referitoare la „concediile anuale de odihnă, de studii sau medicale” are scopul de a respecta prevederile legale care interzic sancționarea funcționarilor publici pe durata concediului. Cu privire la obligația de a comunica despre „existența altor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu”, Curtea reține că prin textul în discuție Guvernul a admis existența altor situații care pot fi utilizate de către funcționarul anchetat disciplinar pentru a solicita încetarea anchetei de serviciu începute în privința sa.

În acest context, Curtea reține că obligația prezentării în cadrul anchetei de serviciu a informațiilor menționate, care există în mod obiectiv, independent de voința funcționarului anchetat, nu intră în sfera de aplicare a dreptului la tăcere și nu pot determina calificarea faptei în cadrul anchetei respective. Obligația de a informa imediat persoana care efectuează ancheta de serviciu despre orice circumstanțe care ar crea impedimente bunei-desfășurări a anchetei are ca scop stabilirea exactă a faptelor și asigurarea dreptului la apărare al funcționarului în cauză.

Cu privire la eventuala sancționare a funcționarului anchetat, Curtea observă că autorul sesizării nu prezintă argumente din care să rezulte că în cazul neprezentării informației prevăzute de norma contestată funcționarul în cauză riscă să fie sancționat.

Așadar, Curtea reține că autorul sesizării nu a demonstrat incidența articolelor 21 și 26 din Constituție. Nefiind incident niciun drept fundamental invocat, Curtea respinge și incidența articolelor 23 și 54 din Constituție.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituționalității subpunctului 5) punctul 71 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 7 iunie 2017, depusă de către dl deputat Adrian Lebedinschi. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 30 martie 2021 DCC nr. 36 Dosarul nr. 182a/2020