Decizie nr. 159 din 23.12.2020

La originea cauzei se află sesizările depuse la Curtea Constituțională pe 22 decembrie 2020, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, de dna Veronica Roșca și Petru Frunze și, respectiv, de domnii Pavel Filip, Alexandru Jizdan, Dumitru Diacov și Igor Vremea, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

Curtea observă că autorii sesizărilor îi solicită Curții să verifice a priori constituționalitatea unor prevederi ale anexei nr. 7 la Legea bugetului de stat pentru anul 2021, nr. 258 din 16 decembrie 2020.

Curtea notează că la data examinării sesizărilor, în partea referitoare la cererea de suspendare a acțiunii prevederilor contestate din anexa nr. 7 la Legea bugetului de stat pentru anul 2021, nr. 258 din 16 decembrie 2020, Legea respectivă a fost promulgată prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1914-VIII din 21 decembrie 2020 și publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 353-357 din 22 decembrie 2020.

Astfel, în conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea bugetului de stat pentru anul 2021, nr. 258 din 16 decembrie 2020, ține de competența Curții Constituționale.

Autorii sesizărilor îi solicită Curții să suspende acțiunea prevederilor contestate, menționând că pe 1 ianuarie 2021 urmează să intre în vigoare Legea bugetului de stat pentru anul 2021, iar articolul 58 din Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale, nr. 181 din 25 iulie 2014, prevede că „după publicarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, Ministerul Finanțelor comunică autorităților publice centrale limitele anuale de alocații bugetare, repartizate pe nivele agregate ale clasificației economice, iar autorităților administrației publice locale - transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale. Iar în termen de 15 zile de la data publicării legilor/deciziilor bugetare anuale, autoritățile/instituțiile bugetare [...] asigură repartizarea alocațiilor bugetare în conformitate cu metodologia stabilită de Ministerul Finanțelor", ceea ce reprezintă drept temei pentru inițierea executării bugetului. Odată cu intrarea în vigoare a legii contestate, afirmă autorii sesizărilor, autoritățile administrației publice locale vor purcede la executarea bugetelor prin inițierea procedurilor de achiziții publice, iar în eventualitatea admiterii sesizărilor, ar exista temei de anulare a procedurilor inițiate și/sau apariția unor litigii judiciare. De asemenea, autorii afirmă că prevederile contestate se referă la domeniile stabilite la articolul 7 1 alin. (2) din Codul jurisdicției constituționale și afectează grav separația și colaborarea puterilor, precum și securitatea economică și financiară a statului.

Curtea reține că poate suspenda acțiunea actelor normative prevăzute la articolele 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicției constituționale nr. 502 din 16 iunie 1995, sesizate în modul corespunzător la Curtea Constituțională, care afectează sau se referă la domeniile stabilite la articolul 25 1 alin. (2) din Legea citată și articolul 7 1 alin. (2) din Codul menționat.

Examinând cererea de suspendare a acțiunii prevederilor contestate, Curtea notează că motivele invocate de autorii sesizărilor se referă la pretinsa viciere a procedurii de adoptare a Legii bugetului de stat pentru anul 2021, nr. 258 din 16 decembrie 2020, precum și că intrarea în vigoare a legii contestate permite executarea bugetelor și inițierea achizițiilor publice, iar în eventualitatea admiterii sesizărilor, ar servi drept temei de anulare a acestora. Curtea reține că argumentele invocate supra nu sunt de natură să provoace „eventuale prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale aplicării Legii contestate" stabilite în jurisprudența Curții (a se vedea DCC nr. 36 din 24 martie 2020; DCC nr. 39 din 9 aprilie 2020; DCC nr. 42 din 30 aprilie 2020; DCC nr. 43 din 14 mai 2020; DCC nr. 80 din 2 iulie 2020 și DCC nr. 137 din 7 decembrie 2020, §§ 10-11).

Curtea reiterează că rațiunea măsurii suspendării acțiunii unor acte normative contestate constă în evitarea unor prejudicii și consecințe negative iminente (DCC nr. 151 din 22 decembrie 2020, § 8; DCC nr. 152 din 22 decembrie 2020, § 9).

În acest context, Curtea notează că cererea autorilor de a suspenda acțiunea Legii contestate nu îndeplinește condiția referitoare la existența unui risc „iminent" al aplicării Legii contestate, așa cum acesta a fost stabilit în jurisprudența Curții (a se vedea DCC nr. 42 din 30 aprilie 2020; DCC nr. 43 din 14 mai 2020; DCC nr. 80 din 2 iulie 2020; DCC nr. 137 din 7 decembrie 2020, §§ 10-11; DCC nr. 148 din 18 decembrie 2020, § 7; DCC nr. 149 din 21 decembrie 2020, §§ 9-10). Din aceste considerente, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) și 140 alin. (2) din Constituție, 25 1 și 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 7 1 , 61 și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E 1. Se respinge cererea de suspendare a acțiunii unor prevederi din anexa nr. 7 la Legea bugetului de stat pentru anul 2021, nr. 258 din 16 decembrie 2020, depusă de dna Veronica Roșca și Petru Frunze și, respectiv, domnii Pavel Filip, Alexandru Jizdan, Dumitru Diacov și Igor Vremea, deputați în Parlamentul Republicii Moldova. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 23 decembrie 2020 DCC nr. 159 Dosarul nr. 215a/2020 și 216a/2020