Decizie nr. 28 din 22.02.2021

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională pe 22 decembrie 2020, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, de dna Veronica Roșca și dl Petru Frunze, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

Curtea menționează că prin Decizia nr. 159 din 23 decembrie 2020 a respins cererea de suspendare a acțiunii unor prevederi din anexa nr. 7 la Legea bugetului de stat pentru anul 2021, nr. 258 din 16 decembrie 2020. Curtea a reținut că argumentele invocate de autorii sesizării nu sunt de natură să provoace „eventuale prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale aplicării Legii contestate” stabilite în jurisprudența Curții (a se vedea DCC nr. 159 din 23 decembrie 2020, § 7).

Pe 18 februarie 2021, dna Veronica Roșca și dl Petru Frunze i-au solicitat Curții în mod repetat suspendarea, până la soluționarea în fond a cauzei, a acțiunii dispozițiilor Legii bugetului de stat pentru anul 2021, nr. 258 din 16 decembrie 2020, și anume a Anexei nr. 7, în partea care se referă la modificările operate, conform amendamentelor deputaților, privind repartizarea mijloacelor financiare în cuantum de 303107,9 mii lei pentru autoritățile publice locale și pe obiecte concrete.

Autorii sesizării îi solicită Curții să suspende acțiunea prevederilor contestate, menționând că articolul 58 din Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014 prevede că „după publicarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, Ministerul Finanțelor comunică autorităților publice centrale limitele anuale de alocații bugetare, repartizate pe nivele agregate ale clasificației economice, iar autorităților administrației publice locale – transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale. În termen de 15 zile de la data publicării legilor/deciziilor bugetare anuale, autoritățile/instituțiile bugetare [...] asigură repartizarea alocațiilor bugetare în conformitate cu metodologia stabilită de Ministerul Finanțelor. Conform alin. (3) al aceluiași articol, bugetele repartizate ale autorităților/instituțiilor bugetare servesc drept temei pentru inițierea executării bugetului”.

În acest sens, autorii sesizării menționează, ca exemplu, că prin Decizia Consiliului raional Florești cu privire la corelarea bugetului raional cu Legea bugetului de stat pe anul 2021 a fost corelat bugetul raional cu volumul transferurilor cu destinație specială prin majorarea bugetului raional cu 9 252 800 lei. Autorii menționează că amendamentul unui singur deputat a stat la bază pentru stabilirea direcțiilor prioritare de dezvoltare și oportunitatea finanțării proiectelor în cadrul acestui raion. De asemenea, prin Decizia Consiliului raional Râșcani cu privire la corelarea bugetului raional cu Legea bugetului de stat pe anul 2021 a fost corelat bugetul raional cu volumul transferurilor cu destinație specială prin majorarea bugetului raional cu 600 000 lei, iar prin Decizia Consiliului raional Dondușeni cu privire la corelarea bugetului raional cu Legea bugetului de stat pe anul 2021 a fost corelat bugetul raional cu volumul transferurilor cu destinație specială prin majorarea bugetului raional cu 6 000 000 lei. Prin urmare, în ajunul unor eventuale alegeri parlamentare, repartizarea mijloacelor financiare bugetare s-a făcut pe criterii strict politice, iar mijloacele bugetare vor fi utilizate numai în scopuri politice, fără a se ține cont de criterii de eficiență sau oportunitate.

În viziunea autorilor sesizării, în cazul nesuspendării acțiunii prevederilor contestate, există riscul inițierii și încheierii de contracte de către autoritățile publice locale sau instituțiile subordonate sau coordonate de acestea privind procurarea de bunuri și servicii conform legislației achizițiilor publice, astfel încât, și în eventualitatea declarării neconstituționalității normelor contestate, actele juridice respective ar urma să producă efecte față de autoritățile publice vizate, inclusiv să le impună acestora obligații de ordin pecuniar sau alte penalități, fapt care, fără îndoială, este de natură să cauzeze prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile.

Mai mult, autorii sesizării afirmă că prevederile contestate se referă la domeniile stabilite la articolul 7 1 alin. (2) din Codul jurisdicției constituționale și afectează grav separația și colaborarea puterilor, precum și securitatea economică și financiară a statului.

Curtea reține că poate suspenda acțiunea actelor normative prevăzute la articolele 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicției constituționale nr. 502 din 16 iunie 1995, sesizate în modul corespunzător la Curtea Constituțională, care afectează sau se referă la domeniile stabilite la articolul 25 1 alin. (2) din Legea citată și articolul 7 1 alin. (2) din Codul menționat.

Curtea reiterează că rațiunea măsurii suspendării acțiunii unor acte normative contestate constă în evitarea unor prejudicii și consecințe negative iminente (DCC nr. 151 din 22 decembrie 2020, § 8; DCC nr. 152 din 22 decembrie 2020, § 9; DCC nr. 21 din 16 februarie 2021, § 7).

Examinând cererea de suspendare a acțiunii prevederilor contestate și motivele invocate de autorii sesizării, care se referă la executarea bugetelor locale prin inițierea achizițiilor publice, Curtea notează că argumentele invocate supra nu sunt de natură să provoace „eventuale prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale aplicării Legii contestate” stabilite în jurisprudența Curții (a se vedea DCC nr. 36 din 24 martie 2020; DCC nr. 39 din 9 aprilie 2020; DCC nr. 42 din 30 aprilie 2020; DCC nr. 43 din 14 mai 2020; DCC nr. 80 din 2 iulie 2020 și DCC nr. 137 din 7 decembrie 2020, §§ 10-11). Suplimentar, Curtea observă că Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014 prevede posibilitatea modificării Legii bugetare anuale și deciziilor bugetare anuale ale autorităților publice „dacă pe parcursul anului se atestă tendințe de înrăutățire a soldului bugetului și/sau apare necesitatea revizuirii cheltuielilor bugetare […]” (articolul 61 alin. (1)). În ipoteza în care soluția ulterioară a Curții va fi de natură să afecteze modul stabilit de executare a bugetului prevăzut de Legea bugetară anuală sau după caz, prin decizia bugetară anuală a unor autorități publice, administratorii bugetelor respective vor fi obligați să inițieze procedura de modificare a acestor bugete.

În acest context, Curtea notează că cererea autorilor de a suspenda acțiunea Legii contestate nu îndeplinește condiția referitoare la existența unui risc „iminent” al aplicării Legii contestate, așa cum acesta a fost stabilit în jurisprudența sa (a se vedea DCC nr. 42 din 30 aprilie 2020; DCC nr. 43 din 14 mai 2020; DCC nr. 80 din 2 iulie 2020; DCC nr. 137 din 7 decembrie 2020, §§ 10-11; DCC nr. 148 din 18 decembrie 2020, § 7; DCC nr. 149 din 21 decembrie 2020, §§ 9-10). Din aceste considerente, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) și 140 alin. (2) din Constituție, 25 1 și 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 7 1 , 61 și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE 1. Se respinge cererea de suspendare a acțiunii unor prevederi din anexa nr. 7 la Legea bugetului de stat pentru anul 2021, nr. 258 din 16 decembrie 2020, depusă de dna Veronica Roșca și dl Petru Frunze, deputați în Parlamentul Republicii Moldova. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 22 februarie 2021 DCC nr. 28 Dosarul nr. 215a/2020