Decizie nr. 51 din 28.05.2020

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod” din articolul 52 alin. (1) pct. 1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Petru Balan în dosarul nr. 1-47/2019, pendinte la Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dl judecător Alexandru Bogdan, de la Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender, se află cauza penală privind învinuirea dlui Aurel Cuconescu-Palii de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 325 alin. (1) [ Coruperea activă ] din Codul penal.

În cadrul ședinței de judecată din 14 februarie 2020, dl avocat Petru Balan, care reprezintă interesele dlui Aurel Cuconescu-Palii, a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod” din articolul 52 alin. (1) pct. 1) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din aceeași dată, Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[…] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sânt garantate.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[...] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 26 Dreptul la apărare „[...] (1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale”

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele: Articolul 52 Atribuțiile procurorului în cadrul urmăririi penale „(1) În cadrul urmăririi penale, procurorul, în limita competenței sale materiale și teritoriale : 1) pornește urmărirea penală, dispunând printr-o ordonanță motivată fie efectuarea urmăririi penale de către alte organe de urmărire penală, fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod , sau refuză pornirea urmăririi penale, sau dispune încetarea urmăririi penale. […].” Articolul 269 Competența organului de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție „Organul de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție efectuează urmărirea penală în privința infracțiunilor prevăzute la art. 239-240, 243, 279 și 324-335 din Codul penal, precum și a celor săvârșite în conexiune cu acestea, cu excepțiile prevăzute de prezentul cod. ” Articolul 270 Competența procurorului la exercitarea urmăririi penale „(1) Procurorul exercită urmărirea penală în cazurile: 1) infracțiunilor săvârșite de: a) Președintele țării; b) deputați; c) membri ai Guvernului; d) judecători; e) procurori; g) ofițeri de urmărire penală colaboratori de politie și colaboratori ai organelor care desfășoară activitate specială de investigații, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu; h) minori, dacă acestea sânt deosebit de grave și excepțional de grave; i) angajații Centrului Național Anticorupție, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu; 2) următoarelor infracțiuni: a) atentatele la viața polițiștilor, ofițerilor de urmărire penală, ofițerilor de informații și securitate, procurorilor, judecătorilor, dacă atentatul este legat de exercitarea atribuțiilor de serviciu, precum și la viața membrilor familiilor acestora; b) infracțiuni date în competența procuraturilor specializate, conform prevederilor art. 270 1 și 270 2 ; 5) infracțiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant, prevăzute la art. 166 1 din Codul penal. (4) Este competent să exercite urmărirea penală în cazurile prevăzute la alin. (1) procurorul de la procuratura în a cărei rază teritorială a fost săvârșită infracțiunea sau, după caz, procurorul din procuratura specializată. (5) Procurorul General și adjuncții săi pot să dispună, prin ordonanță motivată, exercitarea urmăririi penale în cazurile prevăzute la alin. (1) de către procurorul din altă procuratură. (7) Urmărirea penală împotriva Procurorului General se pornește de către procurorul desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. (8) În cauzele complicate și de mari proporții, procurorul ierarhic superior celui de a cărui competență este urmărirea penală poate dispune, prin ordonanță motivată, exercitarea urmăririi penale de către un grup de procurori și ofițeri de urmărire penală, indicând procurorul care conduce grupul. (9) În caz de necesitate, procurorul poate exercita personal urmărirea penală în orice cauză penală.” Articolul 270 1 Competența Procuraturii Anticorupție „(1) Procuratura Anticorupție exercită urmărirea penală în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 181 1 , 181 2 , 242 1 , 242 2 , 324-329, 332-335 din Codul penal și în cazul infracțiunilor comise cu folosirea situației de serviciu, prevăzute la art. 190 și 191 din Codul penal: 1) dacă au fost săvârșite de: a) persoane cu funcții de demnitate publică în sensul art. 123 alin. (3) din Codul penal, cu excepția primarilor și viceprimarilor satelor și comunelor, consilierilor locali ai satelor și comunelor; b) funcționari publici de conducere de nivel superior; c) ofițeri de urmărire penală și ofițeri de investigații; d) avocați; e) executori judecătorești; f) administratori autorizați; g) persoane ce reprezintă conducerea întreprinderilor de stat și a societăților pe acțiuni cu capital majoritar de stat; h) persoane ce reprezintă conducerea băncilor comerciale; i) secretarul Consiliului Suprem de Securitate, șeful Marelui Stat Major al Armatei Naționale, alte persoane cu funcții de răspundere din cadrul Statului Major General al Forțelor Armate, precum și de persoane care dețin gradul militar de general sau un grad special corespunzător acestuia; [...].” Articolul 271 Verificarea competenței „(1) Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut de art. 262 este obligat să-și verifice competența. [...].” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul „fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod” din articolul 52 alin. (1) pct. 1) din Codul de procedură penală este imprevizibil, pentru că nu stabilește în mod clar situațiile și condițiile în care un procuror ar putea să-și asume din proprie inițiativă exercitarea urmăririi penale.

De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate susține că incertitudinea textului contestat aduce atingere dreptului la apărare.

În opinia sa, textul de lege contestat încalcă articolele 1 alin. (3), 23 alin. (2) și 26 alineatele (1) și (2) din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părți. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod” din articolul 52 alin. (1) pct. 1) din Codul de procedură penală. Acest articol îi conferă procurorului, între altele, atribuția de a dispune printr-o ordonanță motivată exercitarea nemijlocită de către acesta a urmăririi penale în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care urmărirea penală a fost exercitată și de către procuror. Prin urmare, Curtea reține că textul contestat poate fi aplicabil în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă din fața instanțelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerință în vreun drept fundamental (DCC nr. 24 din 2 martie 2020, § 18).

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin. (3) [care garantează preeminența dreptului], 23 alin. (2) [care stabilește condițiile calității legii, i.e. : accesibilitatea și previzibilitatea] și 26 alineatele (1) și (2) [care garantează dreptul la apărare] din Constituție.

Cu privire la incidența articolelor 1 alin. (3) și 23 alin. (2) din Constituție, Curtea reiterează că aceste articole nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturi substanțiale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă valorile și standardele pe care le garantează articolele menționate mai sus: preeminența dreptului și calitatea legii (a se vedea DCC nr. 7 din 24 ianuarie 2020, § 17; DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 28). Calitatea unei legi nu constituie o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 28).

Curtea observă că textul contestat nu restrânge dreptul la apărare al persoanei, invocat de către autorul excepției de neconstituționalitate. Faptul că procurorul are competența de a dispune printr-o ordonanță motivată exercitarea nemijlocită de către acesta a urmăririi penale în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală nu ridică o problemă din perspectiva dreptului la apărare. Prevederile contestate nu aduc vreo ingerință în acest drept. Prin urmare, articolul 26 din Constituție nu este incident.

Curtea reiterează că exigența previzibilității legii este îndeplinită atunci când persoana poate – în caz de necesitate, cu o asistență juridică adecvată – să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele pe care le poate avea o anumită conduită ( Gestur Jónsson și Ragnar Halldór Hall v. Islanda , 30 octombrie 2018, § 88; Berardi și Mularoni v. San Marino , 10 ianuarie 2019, § 40).

În această cauză, Curtea observă că textul „fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod” din articolul 52 alin. (1) pct. 1) din Codul de procedură penală este redactat cu suficientă precizie. Cazurile în care urmărirea penală este exercitată de către procuror sunt prevăzute expres de articolele 270 și 270 1 din Codul de procedură penală. Totodată, instanțelor de judecată le revine sarcina stabilirii în fiecare caz particular a consecințelor încălcării competenței de exercitare a urmăririi penale.

Curtea reține că argumentele invocate de autor în sesizare vizează aplicarea și interpretarea legii. Această competență le revine instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 6 din 23 ianuarie 2020, § 29). De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanțelor de judecată urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor ( Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, § 50 și § 51).

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 52 alin. (1) pct. 1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Petru Balan, în dosarul nr. 1-47/2019, pendinte la Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 28 mai 2020 DCC nr. 51 Dosarul nr. 26g/2020