Decizie nr. 9 din 27.01.2020

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a cuvântului „pertinenței” din articolul 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, ridicată de dna avocat Eugenia Jelamschi în dosarul nr. 1-59/18, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dna judecător Marina Curtiș de la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, se află cauza penală privind învinuirea dlui Boris Piciriga de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 264

În ședința preliminară, dna avocat Eugenia Jelamschi, apărător ales al dlui Boris Piciriga, a solicitat excluderea probelor acuzării ca fiind nepertinente și inadmisibile, deoarece actele procesuale prezentate de către procuror în calitate de probe în procesul penal au fost efectuate înainte de începerea procesului penal și nu au fost administrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. Instanța de judecată nu s-a pronunțat în privința acestei solicitări.

Ulterior, dna avocat Eugenia Jelamschi a ridicat excepția de neconstituționalitate a cuvântului „pertinenței” de la alineatul (3) al articolului 347 din Codul de procedură penală.

Prin încheierea din 12 iunie 2019, instanța a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea susține că cuvântul „pertinenței” de la alineatul (3) al articolului 347 din Codul de procedură penală, interpretat în sensul în care îi impune instanței de judecată să decidă și asupra pertinenței probelor administrate cu încălcarea prevederilor Codului de procedura penală, contravine articolelor 20, 21 și 26 din Constituție.

Astfel, potrivit autoarei excepției, doar examinarea pertinenței probelor în cadrul ședinței preliminare, fără a se verifica dacă acestea sunt admisibile, obligă instanța de judecată să pronunțe o hotărâre în baza unor informații care nu pot servi ca probe.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dna avocat Eugenia Jelamschi în dosarul nr. 1-59/18, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari. Sesizarea este formulată de un subiect care beneficiază de acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie cuvântul „pertinenței” din articolul 347 alin. (3) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea

Curtea menționează că prevederile aplicabile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate supune termenul „pertinenței” la o interpretare izolată și îl raportează la normele constituționale care garantează accesul liber la justiție (articolul 20), prezumția de nevinovăție (articolul 21) și dreptul la apărare (articolul 26).

În acest context, Curtea reiterează că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate acționa în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente. Mai mult, procesul penal implică desfășurarea unei activități compuse dintr-o succesiune de acțiuni reglementate de legea procesual-penală, activitate care impune ca în disciplinarea actelor procesuale și procedurale să se aibă în vedere și consecutivitatea acestora în timp.

Curtea menționează că pertinența reprezintă calitatea unei probe de a avea legătură cu cauza care se judecă. O probă nepertinentă nu poate fi administrată, prin definiție, de instanța de judecată.

Soluționarea chestiunii cu privire la pertinența probelor în cadrul ședinței preliminare presupune faptul că instanța trebuie să decidă, după ce a ascultat opiniile părților, dacă probele propuse în liste au legătură cu cauza penală (articolul 6 pct. 34) din Codul de procedură penală) și să dispună care din acestea trebuie prezentate la judecarea cauzei (articolul 347 alin. (3) din Codul de procedură penală).

Având în vedere argumentele autoarei excepției, care a invocat încălcarea articolului 20 din Constituție în cazul examinării de către instanța de judecată a pertinenței probelor la etapa ședinței preliminare, Curtea va examina dacă un asemenea drept este protejat în virtutea accesului liber la justiție.

Curtea subliniază că articolul 20 din Constituție, care garantează dreptul de acces liber la justiție, își găsește corespondența în dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenție. Astfel, Curtea Europeană a menționat în jurisprudența sa că articolul 6 § 1 din Convenție garantează dreptul la un proces echitabil, însă acesta nu stabilește reguli precise privind admisibilitatea probelor (a se vedea

În toate cazurile, însă, când Curtea Europeană verifică încălcări ale procedurii de administrare a probelor, ea constată dacă există o încălcare a unui drept garantat de Convenție, precum și modul în care această încălcare afectează caracterul echitabil al întregii proceduri (a se vedea

De asemenea, Curtea Europeană a menționat că o evaluare a corectitudinii procedurii poate depinde, printre altele, de posibilitatea părții la proces de a contesta autenticitatea probelor și de a se opune utilizării lor în proces (a se vedea

Astfel, în cadrul ședinței preliminare, instanța de judecată nu poate să se pronunțe cu privire la admisibilitatea anumitor probe, pentru că acest exercițiu implică examinarea în fond a probei contestate, fapt care excede competențelor sale relative la procedura ședinței preliminare în cadrul căreia se verifică doar pertinența probelor (a se vedea DCC nr. 38 din 14 martie 2019, § 22).

Curtea menționează că legislația procesual-penală stabilește garanții suficiente, oferindu-le părților posibilitatea de a contesta probele la alte etape ale procedurii penale. Potrivit articolului 364 alin. (4) din Codul de procedură penală, părțile pot prezenta și cere administrarea probelor și în cursul cercetării judecătorești, iar în conformitate cu articolele 372 și 373 din Cod, părțile pot solicita examinarea corpurilor delicte, a documentelor și a proceselor-verbale ale acțiunilor procesuale. O altă garanție este reglementată de articolul 394 alin. (1) pct. 2) din Cod, care obligă instanța de judecată să indice probele pe care își bazează concluziile și motivele pentru care a respins alte probe în partea descriptivă a sentinței de condamnare.

Curtea constată că legislația procesual-penală menționată asigură dreptul părților de a contesta în cadrul examinării cauzei în fața instanțelor judecătorești probele pe care le consideră inadmisibile și, în același timp, prevede obligația instanțelor judecătorești să se pronunțe cu privire la probele prezentate în proces, iar acest fapt îi permite să constate că prevederile contestate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, garantate de articolele 20, 21 și 26 din Constituție.

Prin urmare, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.