Decizie nr. 50 din 05.04.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 1861 alin. (3) din Codul de procedură civilă, ridicată de către dl avocat Oleg Mîța, în dosarul nr. 2r-412/2019, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională pe 5 aprilie 2019, de către dnii judecători Natalia Simciuc, Lidia Bulgac și Iurie Cotruță din cadrul Curții de Apel Chișinău, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 18 aprilie 2018, Cooperativa de Producție și Comerț „Salutare”, debitor, a depus o contestație prin care a solicitat anularea încheierii executorului judecătoresc.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 18 decembrie 2018, s-a admis excepția de tardivitate, iar contestația a fost respinsă ca tardivă. Pe 28 decembrie 2018, administratorul Cooperativei de Producție și Comerț „Salutare” a declarat recurs împotriva încheierii.

Pe 29 martie 2019, a fost înregistrată cererea dlui avocat Oleg Mîța privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolului 1861 alin. (3) din Codul de procedură civilă [excepția de tardivitate].

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău s-a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, autorul menționează că expirarea termenului de prescripție exclude posibilitatea examinării cauzei de către instanțele judecătorești de nivelul întâi.

Astfel, potrivit autorului excepției, prevederile contestate devin un obstacol  în exercitarea dreptului la un proces echitabil, prin reducerea posibilităților de a contesta o hotărâre pronunțată doar prin folosirea recursului, și exclud garanția de examinare a cererii depuse în cadrul unui proces în contradictoriu, în care fiecărei părți să-i fie asigurată egalitatea armelor și garanțiile procesuale de apărare a drepturilor și intereselor lor civile.

În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1, 8, 20, 23, 26, 54, 115 și 119 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Oleg Mîța, în dosarul nr. 2r-412/2019, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 1861 alin. (3) din Codul de procedură civilă

Curtea menționează că îndeplinirea acțiunilor procedurale și respectarea cerințelor cu privire la admisibilitate constituie un aspect important al certitudinii juridice.

Curtea reține că, potrivit normelor procesual-civile, pentru a depune o acțiune civilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții de fond și formă, cum sunt respectarea competenței jurisdicționale, a termenului de prescripție, existența capacității procesuale de exercițiu, respectarea regulilor cu privire la forma și conținutul cererii de chemare în judecată.

Curtea reține că obligația persoanelor de a-și exercita drepturile procesual civile în termenele stabilite de lege dau conținut ordinii de drept, astfel asigurându-se certitudinea și securitatea raporturilor juridice.

Totodată, Curtea subliniază că dreptul de acces la justiție nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, atât timp cât acestea sunt rezonabile și proporționale cu scopul urmărit. Cu toate acestea, limitările nu trebuie să restrângă dreptul de acces de o manieră în care să fie atinsă însăși esența sa.

Potrivit articolului 119 din Constituție, părțile interesate și organele de stat competente pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile legii. Căile de atac reprezintă mijloace procedurale, prin intermediul cărora părțile interesate au posibilitatea de a solicita și obține casarea hotărârilor judecătorești neîntemeiate sau ilegale.

Curtea observă că textul de lege contestat prevede că acțiunea depusă peste termenul de prescripție extinctivă poate fi atacată cu recurs. Așadar, Curtea constată că există garanția unui control judecătoresc suplimentar. Având în vedere faptul că este asigurat accesul la două tribunale, din perspectiva problemei ridicate de către autorul sesizării, Curtea reține că nu se poate pune în discuție afectarea esenței dreptului de acces la un tribunal.

În baza celor menționate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este nefondată.