Decizie nr. 20 din 11.02.2019

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 8 februarie 2019 de către judecătorul Valeriu Hudoba din cadrul Judecătoriei Comrat, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul judecătoriei Comrat, sediul central, se află cauza penală privind învinuirea dlui Vasile Pânzari de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 325 alin. (1) din Codul penal [Corupere activă].

Pe 15 decembrie 2018, în cadrul ședinței de judecată, dl avocat Vladimir Zahariuc a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „se pedepsește cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unități convenționale” din articolul 325 alin. (1) din Codul penal. Prevederile contestate stabilesc sancțiunea pentru faptele de

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate pretinde că legislatorul a stabilit prin articolul 325 alin. (1) din Codul penal o pedeapsă mai severă pentru faptele care constituie infracțiunea de corupție activă, în comparație cu infracțiunea de corupție pasivă, prevăzută la articolul 324 alin. (1) din același Cod.

În viziunea autorului excepției, dispozițiile contestate sunt contrare prevederilor articolului 16 din Constituție, deoarece sancțiunea prevăzută la articolul 325 alin. (1) din Codul penal instituie un tratament diferențiat între o persoană fizică (care este subiectul infracțiunii de corupere activă) și persoana publică (care este subiectul infracțiunii de corupere pasivă).

De asemenea, autorul excepției consideră că dispozițiile contestate sunt contrare prevederilor constituționale de la articolele 23, care stabilesc dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle, 25 alin. (1),

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Vladimir Zahariuc în dosarul nr. 23-1-621-090822018, pendinte la Judecătoria Comrat, sediul central. Excepția este formulată de către un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea menționează că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „se pedepsește cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unități convenționale” din articolul 325 alin. (1) din Codul penal. Prevederile contestate stabilesc pedeapsa pentru faptele care constituie infracțiune de corupție activă.

Curtea reține că autorul excepției în motivarea sesizării a susținut că dispozițiile legale contestate sunt contrare prevederilor articolelor 16, 23, 25 și 54 din Constituție.

Cu referire la aplicabilitatea articolelor 23, 25 și 54 din Constituție, Curtea menționează că autorul excepției nu a motivat incidența normelor constituționale în cazul textului de lege contestat. Simpla trimitere la anumite texte din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acestea a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument.

Totodată, din analiza motivării excepției, Curtea constată că autorul acesteia nu precizează sub ce aspect textul de lege criticat creează discriminări, fiind în realitate nemulțumit de faptul că acesta nu instituie o altă soluție legislativă, pe care o consideră mai favorabilă.

În contextul problemei abordate de către autorul excepției referitoare la stabilirea pedepselor, Curtea menționează că, potrivit articolului 72 alin. (3) lit. n) din Constituție, Parlamentul are competența de a reglementa infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora.

Astfel, Curtea reține că legislatorul are competența de apreciere a situațiilor care se pretind reglementate prin norme penale și competența de a stabili gradul de severitate al pedepselor.

De asemenea, Curtea menționează că textul de lege criticat nu instituie discriminări, iar modificarea acestuia în sensul dorit de autorul excepției excedează competenței instanței de contencios constituțional, care se pronunță doar cu referire la constituționalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Mai mult, Curtea constată că obiectul sesizării este identic cu obiectul sesizării nr. 207g/2018, care a fost declarată inadmisibilă prin Decizia nr. 167 din 20 decembrie 2018.

Prin urmare, Curtea reține că, de vreme ce nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele menționate în Decizia de inadmisibilitate nr.167 din 20 decembrie 2018 sunt valabile și în prezenta cauză.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.