Decizie nr. 141 din 22.11.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 63 alin. (3) și a articolului 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Denis Ipatii, în dosarul nr. 10-604/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 19 noiembrie 2018 de către dl judecător Nicolae Corcea de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 14 iunie 2018, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție din municipiul Chișinău, a fost dispusă începerea urmăririi penale conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de articolul 190 alin. (5) [

Pe 5 iulie 2018, dl Mihai Busuioc, ofițer de urmărire penală în cadrul Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției de Poliție din municipiul Chișinău, a emis o ordonanță prin care a dispus recunoașterea calității de bănuit dlui Veaceslav Cotruța pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 190 alin. (5) din Codul penal.

Pe 5 octombrie 2018, dna procuror Olesea Botezatu din cadrul Procuraturii municipiului Chișinău, oficiul Centru, a emis o ordonanță prin care a dispus punerea dlui Veaceslav Cotruța sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 190 alin. (5) din Codul penal.

Totodată, pe 8 octombrie 2018, dl avocat Denis Ipatii a depus la Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Centru, o cerere prin care a solicitat anularea ordonanței din 5 octombrie 2018 privind punerea dlui Veaceslav Cotruța sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 190 alin. (5) din Codul penal, precum și scoaterea acestuia de sub urmărire penală din motivul expirării termenului prevăzut de articolul 63 alin. (2) din Codul de procedură penală. Pe 15 octombrie 2018, cererea menționată a fost respinsă.

Pe 24 octombrie 2018, dl avocat Denis Ipatii a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, o cerere prin care a solicitat anularea ordonanței Procuraturii municipiului Chișinău, oficiul Centru, din 15 octombrie 2018 ca fiind ilegală, anularea ordonanței din 5 octombrie 2018 privind punerea dlui Veaceslav Cotruța sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 190 alin. (5) din Codul penal, precum și scoaterea acestuia de sub urmărire penală din cauza expirării termenului prevăzut de articolul 63 alin. (2) din Codul de procedură penală.

În ședința de judecată, dl avocat Denis Ipatii a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „la momentul expirării" din articolul 63 alin.(3) și a articolului 282 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2018, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că legislatorul a admis omisiuni referitoare la termenele acordate organului de urmărire penală prin introducerea la alin. (3) al articolului 63 din Codul de procedură penală a textului „la momentul expirării", astfel încât organul de urmărire penală să efectueze acțiuni la expirarea termenelor prevăzute de articolul 63 alin. (2) din Codul de procedură penală. De asemenea, articolul 282 alin. (1) din Codul de procedură penală îi oferă organului de urmărire penală un termen suplimentar de 48 de ore pentru a aduce la cunoștință ordonanța de punere sub învinuire.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile criticate nu sunt suficient de clare și de previzibile, pentru că la expirarea termenului prevăzut de articolul 63 alin. (2) din Codul de procedură penală bănuitul este pus într-o situație de incertitudine juridică, deoarece nu este informat până la expirarea termenului de către organul de urmărire penală dacă a fost dispusă scoaterea lui de sub urmărire penală.

În opinia autorului excepției, prevederile contestate sunt contrare dispozițiilor articolelor 21 și 23 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Denis Ipatii, în dosarul nr. 10-604/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „la momentul expirării" de la alin. (3) al articolului 63 și articolul 282 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate pretinde că dispozițiile legale contestate contravin prevederilor din Constituție cuprinse la articolul 21 privind prezumția nevinovăției și la articolul 23 privind dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate reglementează în mod expres termenele în care organul de urmărire penală este obligat să elibereze bănuitul reținut ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă aplicată în privința acestuia, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire. Aceste termene pot varia, în condițiile legii, cel mult până la 3 luni, iar cu acordul Procurorului General sau al adjuncților săi, cel mult până la 6 luni. Totodată, în caz de prelungire a termenului de menținere a calității de bănuit, ofițerul de urmărire penală este obligat să informeze imediat bănuitul despre aceasta (articolul 63 alin. (3) din Codul de procedură penală).

Articolul 282 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilește că înaintarea acuzării învinuitului se va face de către procuror în prezența avocatului în decurs de 48 de ore din momentul emiterii ordonanței de punere sub învinuire, dar nu mai târziu de ziua în care învinuitul s-a prezentat sau a fost adus în mod silit.

Cu privire la pretinsa lipsă de previzibilitate a textului „la momentul expirării" de la alin. (3) al articolului 63 și a prevederilor articolului 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a menționat că alin. (3) al articolului 63 din Codul de procedură penală reglementează acțiunile pe care trebuie să le întreprindă în mod obligatoriu organul de urmărire penală. Astfel, la momentul expirării termenului reținerii, organul de urmărire penală trebuie să elibereze bănuitul ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă aplicată în privința lui, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire. Potrivit alin. (5) al articolului 63 din Codul de procedură penală, „calitatea de bănuit încetează din momentul eliberării reținutului, revocării măsurii preventive aplicate în privința lui ori, după caz, anulării ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit și scoaterii lui de sub urmărire, sau din momentul emiterii de către organul de urmărire penală a ordonanței de punere sub învinuire". Punerea persoanei sub învinuire le permite organelor de urmărire penală, pe de o parte, să efectueze acțiunile necesare urmăririi penale, iar pe de altă parte, să facă previzibilă situația persoanei fără a leza drepturile fundamentale ale acesteia. Procedura scoaterii bănuitului de sub urmărire penală este reglementată de articolul 284 din Codul de procedură penală (HCC nr. 26 din 23 noiembrie 2010, § 8).

Curtea reține că, pentru a asigura previzibilitatea și claritatea normei criticate, Codul de procedură penală reglementează la alin. (2) al articolului 63 termenele în care persoana poate avea calitatea de bănuit. Aceste termene variază de la 72 ore, în cazul reținerii persoanei, sau 10 zile, în cazul aplicării măsurii preventive neprivative de libertate, până la 3 luni sau, cu acordul Procurorului General sau al adjuncților săi, 6 luni în cazul emiterii unei ordonanțe.

Curtea reține că dispozițiile contestate nu sunt de natură să provoace incertitudini. Stabilirea unor termene procesuale ține de marja de discreție a legislatorului, având în vedere asigurarea desfășurării normale a urmăririi penale. În acest sens, dispozițiile criticate sunt precise și previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia.

Curtea reține că nu sunt afectate nici dispozițiile articolului 21 din Constituție. De altfel, prezumția de nevinovăție constituie suportul dreptului la apărare și, implicit, al drepturilor procesuale acordate bănuitului, iar aplicarea prezumției presupune că prelungirea termenului menținerii persoanei în calitate de bănuit în procesul penal nu echivalează cu existența vinovăției, care trebuie stabilită numai printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.