Decizie nr. 110 din 25.09.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „inclusiv salariul încasat pe această perioadă" din articolul 38 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, precum și a punctelor 5 subpct. 3), 8 și 10 din Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, ridicată de către dl judecător Radu Holban, în dosarul nr. 2-885/16, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul Fălești.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională, pe 20 septembrie 2018, de către dl judecător Radu Holban de la Judecătoria Bălți, sediul Fălești, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Prin ordinul Inspectoratului General al Poliției (I.G.P.) nr. 45 din 27 noiembrie 2013, dl Ivan Burlacu a fost angajat în funcția de inspector inferior de patrulare.

În baza dispoziției I.G.P. nr. 34/3-5602 din 28 noiembrie 2013, dl Ivan Burlacu a fost delegat la cursurile de formare profesională inițială în cadrul Academiei „Ștefan cel Mare" a Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.), pentru perioada 2 decembrie 2013 - 30 mai 2014.

Pe 15 aprilie 2014, dl Ivan Burlacu a semnat angajamentul nr. 356 al funcționarului public, inclusiv cu statut special, prin care și-a asumat obligația ca după absolvirea cursurilor menționate să lucreze în cadrul M.A.I. o perioadă de cinci ani. Totodată, s-a convenit că în cazul în care acesta nu va mai lucra în cadrul M.A.I. după absolvirea cursului întreaga perioadă specificată în angajament ori nu-l va absolvi, din vina sa, va restitui către M.A.I. cheltuielile suportate pentru dezvoltarea sa profesională, inclusiv salariul încasat pe perioada aflării la instruire, în condițiile legii.

Prin ordinul I.G.P. nr. 335 din 21 mai 2015, dl Ivan Burlacu a fost sancționat disciplinar, cu concedierea din poliție, pentru că nu ar fi trecut testul de integritate profesională (pe 20 ianuarie 2015, ar fi acceptat să primească suma de 200 de lei în schimbul neîntocmirii în privința testatorului de integritate a unui proces-verbal cu privire la contravenție).

Pe 5 octombrie 2016, I.G.P. s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere împotriva dlui Ivan Burlacu, prin care a solicitat încasarea sumei de 22 793,99 de lei. Această sumă reprezintă salariul (pentru șase luni) pe care l-a primit dl Ivan Burlacu în perioada cursurilor (2 decembrie 2013-30 mai 2014) pe care le-a urmat, din contul angajatorului, în cadrul Academiei „Ștefan cel Mare" a M.A.I.

Pe 3 mai 2018, dl judecător Radu Holban a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „inclusiv salariul încasat pe această perioadă" din articolul 38 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, precum și a punctelor 5 subpct. 3), 8 și 10 din Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și, prin urmare, a dispus, printr-o încheiere, trimiterea unei sesizări la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public sunt următoarele:

Angajamentul se întocmește în cazul în care durata formei sau durata cumulativă a formelor de dezvoltare profesională la care este delegat funcționarul

Angajamentul conține următoarea informație:

Funcționarul public

Cheltuielile suportate pentru dezvoltarea sa profesională, indiferent de sursa de finanțare,

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul a invocat faptul că, potrivit prevederilor contestate, funcționarul public este obligat să-i restituie integral autorității publice cheltuielile suportate pentru dezvoltarea sa profesională, inclusiv salariul încasat pe perioada aflării la instruire, dacă nu a activat în serviciul public, după absolvirea formelor de dezvoltare profesională, întreaga perioadă specificată în angajamentul semnat de acesta. Totuși, salariul primit pe perioada aflării persoanei la cursuri de formare profesională din contul angajatorului nu se încadrează în categoria cheltuielilor de instruire. Obligarea restituirii salariului încasat pe perioada aflării la instruire a salariatului reprezintă o privare retroactivă de dreptul la salariu. Mai mult, această obligație reprezintă o expropriere de bunuri, o sancțiune similară confiscării, pentru că privează în mod nejustificat și disproporționat persoana de bunurile dobândite în mod licit. În asemenea condiții, persoana și familia sa este lipsită de surse de existență.

Totodată, autorul excepției de neconstituționalitate a subliniat că obligarea funcționarului public de a-i restitui integral autorității publice cheltuielile suportate pentru dezvoltarea sa profesională, fără a ține cont de perioada în care funcționarul public a lucrat în serviciul public după absolvirea cursurilor, încalcă principiul egalității, pentru că se aplică aceeași regulă în cazul unor situații care sunt diferite în mod obiectiv.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 16, 43, 46, 47 și 127 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor și hotărârilor de Guvern, în prezenta cauză a Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și a Hotărârii nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl judecător Radu Holban, în dosarul nr. 2-885/16, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul Fălești. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „inclusiv salariul încasat pe această perioadă" din articolul 38 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, precum și punctele 5 subpct. 3), 8 și 10 din Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Dispozițiile normative criticate reglementează îndatoririle funcționarului public care a beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesională cu durata mai mare de 90 zile, în condițiile în care toate cheltuielile necesare pentru dezvoltarea profesională a acestuia au fost suportate de către autoritatea publică. În special, el este obligat să își asume angajamentul (un act adițional la contractul individual de muncă) potrivit căruia, după terminarea cursului, va activa în serviciul public între 2 și 5 ani, proporțional cu numărul zilelor de dezvoltare profesională.

În cazul nerespectării angajamentului asumat, precum și în cazul în care funcționarul public nu a absolvit din vina sa forma de dezvoltare profesională, el este obligat să-i restituie autorității publice cheltuielile suportate pentru dezvoltarea profesională, inclusiv salariul încasat pe această perioadă.

În jurisprudența sa anterioară, Curtea a stabilit că salariatul care a beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesională cu o durată mai mare de 90 de zile poate avea inițiativa încetării contractului individual de muncă, dar cu respectarea obligațiilor asumate printr-un act adițional la contractul individual de muncă. Pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin actul adițional, salariatul suportă consecințele prevăzute în acel contract, cu care a fost de acord înainte de începerea cursului sau a stagiului de formare profesională. Funcționarul public nu este obligat să rămână la același loc de muncă. Dacă nu-și respectă angajamentul luat prin actul adițional, el poate fi obligat să-i restituie angajatorului cheltuielile suportate de acesta, proporțional cu perioada nelucrată (a se vedea DCC nr. 97 din 6 septembrie 2018, § 24).

Totuși, din conținutul sesizării, Curtea remarcă faptul că funcționarul public (

) în baza unor prevederi ale Legii nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind testarea integrității profesionale, declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională (a se vedea HCC nr. 7 din 16 aprilie 2015).

Făcând abstracție de motivul concedierii, Curtea observă că inițiativa de a înceta contractul individual de muncă a venit din partea angajatorului, nu a salariatului. Nu există niciun indiciu că persoana nu și-ar fi respectat angajamentul asumat.

Așadar, rezultă că prevederile contestate nu sunt aplicabile în litigiul principal. Curtea reamintește că una dintre condițiile obligatorii pentru admiterea examinării în fond a unei excepții de neconstituționalitate constă în aplicabilitatea prevederilor în cauza în care a fost ridicată excepția (a se vedea HCC nr. 2 din 9 februarie 2016, § 82). Aceasta nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „inclusiv salariul încasat pe această perioadă" din articolul 38 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, precum și a punctelor 5 subpct. 3), 8 și 10 din Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 este inadmisibilă.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.