Hotărâre nr. 3 din 09.02.2012

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională la 21 septembrie 2011, în temeiul articolelor 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. 1) lit. g) din Codul Jurisdicției Constituționale, de deputații în Parlament, dnii Artur Reșetnicov, Serghei Sîrbu și Igor Vremea, pentru controlul constituționalității prevederilor articolelor III-XV din Legea nr.163 din 22 iulie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (M.O. nr.146/448, 2011).

Autorii sesizării au pretins, în special, că lichidarea instanțelor specializate - Judecătoria Economică de Circumscripție, Curtea de Apel Economică și Judecătoria Militară, precum și modalitatea transferării sau eliberării din funcție a judecătorilor din instanțele judecătorești lichidate, încalcă prevederile articolelor 1 alin.(3), 6, 7, 20, 54, 115 alin.(2) și 116 din Constituție.

Prin decizia Curții Constituționale din 7 octombrie 2011 sesizarea a fost declarată admisibilă.

La 25 octombrie 2011 sesizarea a fost completată cu argumente adiționale.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituțională a solicitat opiniile scrise ale Parlamentului, Președintelui interimar al Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiției, Ministerului Apărării, Ministerului Economiei, Curții Supreme de Justiție, Procuraturii Generale, Consiliului Superior al Magistraturii, Academiei de Științe a Moldovei, Centrului pentru Drepturile Omului, Asociației obștești „Juriștii pentru Drepturile Omului".

La ședința plenară publică a Curții au participat autorii sesizării, dnii Serghei Sîrbu, Artur Reșetnicov și Igor Vremea, reprezentantul Parlamentului, dl Sergiu Chirică, reprezentantul Guvernului, dl Oleg Efrim.

Prevederile relevante ale Legii nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească (M.O. nr.58/641, 1995) sunt următoarele: Articolul 1 Puterea judecătorească „(1) Puterea judecătorească este independentă, separată de puterea legislativă și puterea executivă, are atribuții proprii, exercitate prin instanțele judecătorești, în conformitate cu principiile și dispozițiile prevăzute de Constituție și de alte legi. [...]." Articolul 2 Baza juridică a organizării judecătorești „Organizarea judecătorească este reglementată de Constituție, de prezenta lege și de alte acte legislative." Articolul 4 Sarcinile instanțelor judecătorești „(1) Instanțele judecătorești înfăptuiesc justiția în scopul apărării și realizării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și ale asociațiilor acestora, ale întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor. [...]." Articolul 15 Instanțele judecătorești „[...] (2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcționa, potrivit legii, instanțe specializate (economice, militare etc.). Începînd cu 12.03.2012, urmează a fi pusă în aplicare noua redacție a alin.(2)art.15, modificat prin Legea nr.163 din 22.07.2011, cu următorul conținut : "(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcționa instanțe specializate. În cadrul instanțelor judecătorești pot funcționa colegii/complete de judecată specializate." [...] (5) Numărul de judecători ai instanțelor judecătorești se stabilește conform anexei nr.1" Capitolul 5

Prevederile relevante ale Legii nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (M.O. nr.59-60/664, 1995; republicată M.O. nr.117-119/946, 2002) sunt următoarele: Articolul 1 Judecătorul, purtător al puterii judecătorești „(1) Puterea judecătorească se exercită numai prin instanța judecătorească în persoana judecătorului, unicul purtător al acestei puteri. (2) Judecătorul este persoana învestită constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe care le execută în baza legii. (3) Judecătorii instanțelor judecătorești sînt independenți, imparțiali și inamovibili și se supun numai legii. (4) Orice persoană, organizație, autoritate sau instituție este datoare să respecte independența judecătorilor. " Articolul 17 Asigurarea independenței judecătorului „Independența judecătorului este asigurată prin: [...] b) procedeul de numire, suspendare, demisie și eliberare din funcție; [...]" Articolul 18 Inamovibilitatea judecătorului „(1) Judecătorul instanței judecătorești este inamovibil pe perioada exercitării funcțiilor, cu excepția cazurilor prevăzute la art.25. (2) Împuternicirile lui pot fi suspendate în baza și în modul stabilit de prezenta lege." Articolul 20 Promovarea sau transferarea judecătorului „(1) Promovarea sau transferarea pe un termen nelimitat a judecătorului se face numai cu acordul lui, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, de către Președintele Republicii Moldova sau, după caz, de Parlament. Promovarea se face în bază de concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii. (11) În cazul reorganizării sau dizolvării instanței judecătorești, judecătorul este transferat, cu acordul lui, în temeiul legii, la altă instanță judecătorească. Dacă refuză transferul la altă instanță, judecătorul are dreptul la demisie în condițiile art.26. Dacă nu depune cerere de demisie în termen de 15 zile, judecătorul este eliberat din funcție în conformitate cu prevederile art.25 alin.(1) lit.m). [...]" Articolul 25 Eliberarea judecătorului din funcție „ (1) Judecătorul este eliberat din funcție de organul care l-a numit în cazul: a) depunerii cererii de demisie în conformitate cu prevederile art.26 alin.(2); b) depunerii cererii de demisie din proprie inițiativă; c) depunerii cererii de demisie în legătură cu atingerea vîrstei de pensionare; [...] m) reorganizării sau dizolvării instanței judecătorești, dacă judecătorul refuză transferul la altă instanță judecătorească și nu face uz de dreptul său la demisie. (2) Propunerea privind eliberarea judecătorului din funcție este înaintată de Consiliul Superior al Magistraturii Președintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului. (3) Modul de eliberare din funcție a judecătorului și de contestare a hotărîrii de eliberare se stabilește de legislație. (4) În cazul anulării hotărîrii de eliberare din funcție a judecătorului acesta va fi repus în toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se, în modul stabilit de lege, drepturile bănești de care a fost lipsit. [...]" Articolul 26 Demisia judecătorului „(1) Se consideră demisie a judecătorului plecarea onorată a judecătorului din funcție, dacă acesta, în exercițiul funcțiunii și în afara relațiilor de serviciu, nu a comis fapte ce discreditează justiția sau compromit cinstea și demnitatea de judecător. (2) Judecătorul are dreptul la demisie în cazul depunerii cererii de demisie, inclusiv la reorganizarea sau dizolvarea instanței judecătorești. [...] (4) Judecătorului demisionat sau pensionat i se plătește o indemnizație unică de concediere egală cu produsul înmulțirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucrați în funcția de judecător. Totodată, judecătorului demisionat și reîntors în funcție i se ia în calculul indemnizației unice de concediere timpul activității în funcția de judecător de la data încetării ultimei demisii. (5) Judecătorul demisionat are dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat sau la o indemnizație lunară viageră, în condițiile prezentei legi. [...]."

Prevederile relevante ale Legii nr.789-XIII din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție (M.O. nr.32-33/323, 1996, republicată în M.O., nr.196-199/764, 2003) sunt următoarele: Articolul 4. Componența Curții Supreme de Justiție (1) Curtea Supremă de Justiție este compusă din președinte, trei vicepreședinți, care sunt concomitent președinți ai Colegiului Civil și de Contencios Administrativ, Colegiului Economic și, respectiv, Colegiului Penal, și 45 judecători (dintre care trei judecători exercită concomitent și funcția de vicepreședinte al colegiului) care își desfășoară activitatea în colegii și în cadrul Plenului Curții. Începînd cu 12.03.2012, urmează a fi pusă în aplicare noua redacție a alin.(1)art.4, modificat prin Legea nr.163 din 22.07.2011, cu următorul conținut : (1) Curtea Supremă de Justiție este compusă din președinte, trei vicepreședinți, care sunt concomitent președinți ai Colegiului Civil și de Contencios Administrativ, Colegiului Comercial și, respectiv, Colegiului Penal, și 45 judecători (dintre care trei judecători exercită concomitent și funcția de vicepreședinte al colegiului) care își desfășoară activitatea în colegii și în cadrul Plenului Curții.

Prevederile relevante ale Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr.947-XIII din 19 iulie 1996 (M.O. nr.64/641, 1996, republicată M.O. nr.186-188/752, 2003) sunt următoarele: Articolul 1 Consiliul Superior al Magistraturii - organ de autoadministrare judecătorească „(1) Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării și funcționării sistemului judecătoresc, și este garantul independenței autorității judecătorești. [...]" ÎN DREPT

La 22 iulie 2011 Parlamentul a adoptat Legea nr.163 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care a operat un șir de modificări în legislația ce reglementează organizarea și funcționarea sistemului judecătoresc, în particular în: Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească; Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului; Legea nr.789-XIII din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție; Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003, Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, precum și în alte legi referitoare la funcționarea instanțelor judecătorești specializate. Totodată, prin Legea nr.163 Parlamentul a abrogat: Legea nr.970-XIII din 24 iulie 1996 cu privire la instanțele judecătorești economice și Legea nr.836-XIII din 17 mai 1996 cu privire la sistemul instanțelor judecătorești militare.

Legea nr.163 pentru modificarea și completarea unor acte legislative a vizat în principiu următoarele intervenții legislative privind sistemul judiciar: lichidarea Curții de Apel Economice, a Judecătoriei Economice de Circumscripție și a Judecătoriei Militare; modificarea denumirii Colegiului Economic al Curții Supreme de Justiție în "Colegiul Comercial"; lărgirea competenței instanțelor judecătorești de drept comun, precum și a unor organe ale procuraturii, prin lichidarea instanțelor judecătorești specializate; modificarea unor prevederi ce reglementează condițiile și garanțiile de transfer, demisie și eliberare din funcție a judecătorilor, președinților și vicepreședinților instanțelor judecătorești specializate, activitatea cărora încetează de la data de 12.03.2012; modul de examinare a cauzelor în perioada de tranziție; modul de transmitere a cauzelor, a altor acte și bunuri ale instanțelor judecătorești lichidate; alte dispoziții privind modul de aplicare și intrare în vigoare a legii menționate.

Autorii sesizării contestă următoarele articole din Legea nr.163: Art.III. - Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.58, art.641), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 15, alineatul (2) va avea următorul cuprins: "(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcționa instanțe specializate. În cadrul instanțelor judecătorești pot funcționa colegii/complete de judecată specializate." 2. Capitolul 5 se abrogă. 3. La anexa nr.1, pozițiile "Curtea de Apel Economică (specializată)", "Judecătoria Militară (specializată)" și "Judecătoria Economică de Circumscripție (specializată)" se exclud. 4. La anexa nr.2, pozițiile "Judecătoria Militară" și "Judecătoria Economică de Circumscripție" se exclud. 5. La anexa nr.3, pozițiile "Judecătoria Militară", "ECONOMICĂ" și "Judecătoria Economică de Circumscripție" se exclud. Art.IV. - Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.117-119, art.946), cu modificările ulterioare, se completează după cum urmează: 1. Articolul 20 se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins: "(11) În cazul reorganizării sau dizolvării instanței judecătorești, judecătorul este transferat, cu acordul lui, în temeiul legii, la altă instanță judecătorească. Dacă refuză transferul la altă instanță, judecătorul are dreptul la demisie în condițiile art.26. Dacă nu depune cerere de demisie în termen de 15 zile, judecătorul este eliberat din funcție în conformitate cu prevederile art.25 alin.(1) lit.m)." 2. La articolul 25, alineatul (1) se completează cu litera m) cu următorul cuprins: "m) reorganizării sau dizolvării instanței judecătorești, dacă judecătorul refuză transferul la altă instanță judecătorească și nu face uz de dreptul său la demisie." 3. La articolul 26, alineatul (2) se completează în final cu textul ", inclusiv la reorganizarea sau dizolvarea instanței judecătorești". Art.V. - La articolul 14 din Legea nr.589-XIII din 22 septembrie 1995 privind rezervele materiale de stat și de mobilizare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.11-12, art.114), cu modificările ulterioare, sintagma "Curtea de Apel Economică" se substituie cu sintagma "curtea de apel competentă". Art.VI. - La articolul 4 alineatul (1), articolul 6, articolul 8 alineatul (1), articolul 12 alineatele (1) și (2) și la articolul 13 alineatul (1) din Legea nr.789-XIII din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.196-199, art.764), cu modificările ulterioare, sintagma "Colegiul Economic" se substituie cu sintagma "Colegiul Comercial". Art.VII. - Legea nr.836-XIII din 17 mai 1996 cu privire la sistemul instanțelor judecătorești militare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.51, art.482), cu modificările și completările ulterioare, se abrogă. Art.VIII. - Legea nr.970-XIII din 24 iulie 1996 cu privire la instanțele judecătorești economice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.77, art.742), cu modificările și completările ulterioare, se abrogă. Art.IX. - La articolul 6 alineatul (21) din Legea nr.440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice libere (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.108-109, art.834), cu modificările ulterioare, sintagma "Curtea de apel economică" se substituie cu sintagma "curtea de apel competentă". Art.X. - Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.104-110, art.447), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 29 alineatul (2), cuvîntul "judecătorii, " se exclude. 2. Articolul 37 se abrogă. 3. La articolul 38 punctul 2), cuvintele ", inclusiv de judecătoria militară" se exclud. 4. La articolul 42, alineatul (6) se abrogă. 5. La articolul 270 alineatul (1) punctul 1), litera f) se abrogă. 6. La articolul 400 alineatul (1), punctul 2) se abrogă. Art.XI. - Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.111-115, art.451), cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 1, cuvintele "și de cele specializate" se exclud. 2. La articolul 2 alineatul (1), cuvintele "și în cele specializate" se exclud. 3. Articolul 28: alineatul (1), partea introductivă și literele a), b), c) și d) vor avea următorul cuprins: "(1) Instanțele judecătorești de drept comun judecă: a) pricinile în litigiile de drept ce nasc din raporturi juridice civile, familiale, de muncă, locative, funciare, ecologice și din alte raporturi juridice, bazate pe egalitatea părților, pe libertatea contractului și pe alte temeiuri de apariție a drepturilor și a obligațiilor, indiferent de statutul juridic al subiecților; b) pricinile în litigiile ce decurg din raporturi de contencios administrativ; c) pricinile în procedură specială specificate la art.279; d) pricinile privind sistarea temporară a valabilității sau retragerea licențelor/autorizațiilor ce vizează activitatea de întreprinzător;" alineatul se completează cu literele f), g), h) și i) cu următorul cuprins: "f) pricinile în pretenții ce se examinează în procedură în ordonanță specificate la art.345; g) pricinile ce apar în legătură cu executarea actelor instanțelor judecătorești și a actelor unor alte autorități, inclusiv ale instanțelor judecătorești străine și ale arbitrajelor internaționale; h) pricinile privind declararea insolvabilității; i) pricinile privind contestarea, în condițiile legii, a hotărîrilor arbitrale și eliberarea titlurilor executorii." alineatul (3) va avea următorul cuprins: "(3) Instanțele judecătorești de drept comun judecă pricinile ce țin de competența lor cu participarea persoanelor fizice și juridice rezidente sau nerezidente, autorităților publice, organizațiilor cu investiții străine, organizațiilor internaționale care practică activități de întreprinzător, dacă prin lege, printr-un tratat internațional la care Republica Moldova este parte sau prin înțelegere a părților nu se stabilește o altă modalitate de soluționare a litigiului." 4. Articolul 29 se abrogă. 5. Articolul 30: la alineatul (1), cuvintele "sau a celei specializate" se exclud; la alineatul (2), textul "sau, după caz, Curtea de Apel Economică" se exclude. 6. Articolul 31 se abrogă. 7. La articolul 33 alineatul (1): litera d) se completează în final cu cuvintele "și ale arbitrajelor internaționale"; articolul se completează cu literele h), i) și j) cu următorul cuprins: "h) apărarea drepturilor și intereselor statului, ale unităților administrativ-teritoriale ce țin de buget; rezilierea, rezoluțiunea și declararea nulității contractelor ce lezează interesele statului; protecția mediului înconjurător; i) declararea insolvabilității; j) contestarea, în condițiile legii, a hotărîrilor arbitrale." 8. Articolele 35 și 36 se abrogă. 9. Articolul 39 se completează cu alineatul (111) cu următorul cuprins: "(111) Acțiunea ce ține de încasarea datoriei scadente din contractul încheiat între agenții economici poate fi intentată și în instanța de la sediul reclamantului." 10. La articolul 44: alineatul (3) va avea următorul cuprins: "(3) Conflictul de competență între două sau mai multe judecătorii care nu țin de aceeași curte de apel ori între o judecătorie și o curte de apel, ori între curțile de apel se judecă de colegiul respectiv al Curții Supreme de Justiție." alineatele (4), (5), (6), (7) și (8) se abrogă. 11. La articolul 46 alineatul (3), cuvintele "Colegiul civil și de contencios administrativ lărgit și colegiul economic lărgit al" se substituie cu cuvintele "Colegiile lărgite ale". 12. La articolul 49 alineatul (5), cuvintele "Colegiului civil și de contencios administrativ, Colegiului economic al" se substituie cu cuvîntul "colegiilor". 13. La articolul 355, sintagma "Curtea de Apel Economică" se substituie cu sintagma "curtea de apel competentă". 14. La articolul 358: alineatul (2) se abrogă; la alineatul (3), cuvintele "și de cele economice" se exclud; la alineatul (4), textul ", de Curtea de Apel Economică, de Colegiul civil și de contencios administrativ și de Colegiul economic ale" se substituie cu cuvintele "și de colegiile".

La articolul 399, alineatul (2) va avea următorul cuprins: "(2) Colegiile Curții Supreme de Justiție examinează recursurile declarate împotriva hotărîrilor emise în primă instanță de către curțile de apel."

La articolul 424, alineatul (2) va avea următorul cuprins: "(2) Colegiile Curții Supreme de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise în primă instanță de către curțile de apel."

La articolul 439 alineatul (2), cuvintele "Colegiului civil și de contencios administrativ sau al Colegiului economic" se substituie cu cuvintele "colegiului respectiv". Art.XII. - În anexele nr.3 și nr.4 la Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.35-38, art.148), cu modificările ulterioare, compartimentele "Curtea de Apel Economică", "Judecătoria economică de circumscripție" și "Judecătoria militară" se exclud. Art.XIII. - Legea nr.24-XVI din 22 februarie 2008 cu privire la arbitrajul comercial internațional (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.88-89, art.316) se modifică după cum urmează: 1. La articolul 6 alineatul (2), sintagma "Curtea de Apel Economică" se substituie cu sintagma "curtea de apel competentă". 2. La articolul 16 alineatul (3), sintagma "Curții de Apel Economice" se substituie cu sintagma "curții de apel competente". Art.XIV. - La articolul 25 din Legea nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.55-56, art.155), cu modificările ulterioare, alineatul (3) se modifică după cum urmează: la litera a), cuvintele "ce țin de competența judecătoriilor militare" se substituie cu textul "privind infracțiunile prevăzute în Partea specială a Codului penal, săvîrșite de persoane din efectivul de soldați, din corpul de sergenți și din corpul de ofițeri al Armatei Naționale, din efectivul trupelor de carabinieri (trupele de interne) ale Ministerului Afacerilor Interne, din efectivul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, al Serviciului de Informații și Securitate, al Serviciului Grăniceri, al Serviciului de Protecție și Pază de Stat, de persoane atestate din efectivul instituțiilor penitenciare, de supuși ai serviciului militar în timpul concentrărilor și de alte persoane referitor la care există indicații speciale în legislație"; la litera b), cuvintele "judecătoria militară" se substituie cu cuvintele "instanța de judecată în cauzele prevăzute la lit.a)". Art.XV. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării, cu excepția prevederilor articolelor III, VI-VIII și X-XII, în partea ce se referă la funcționarea Curții de Apel Economice, Judecătoriei Economice de Circumscripție și Judecătoriei Militare, care se pun în aplicare la 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Începînd cu data intrării în vigoare a prezentei legi, cererile civile și cauzele penale care țineau de competența Curții de Apel Economice, a Judecătoriei Economice de Circumscripție și a Judecătoriei Militare se vor depune/trimite la instanțele judecătorești competente. (3) Cererile civile sau cauzele penale depuse/trimise sau cele transmise Judecătoriei Economice de Circumscripție, Judecătoriei Militare sau Curții de Apel Economice pentru examinare în fond, apel, recurs se transmit, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, instanțelor judecătorești competente dacă instanța nu a început dezbaterile judiciare. (4) Cauzele civile sau penale în care Curtea de Apel Economică, Judecătoria Economică de Circumscripție sau Judecătoria Militară a început dezbaterile judiciare continuă să fie examinate și soluționate de către acestea în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dacă, în termen de 6 luni, nu a fost pronunțat nici un act judecătoresc de dispoziție, cauzele se transmit, în termen de 10 zile, spre examinare instanțelor judecătorești competente. (5) După expirarea a 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Curtea de Apel Economică, Judecătoria Economică de Circumscripție și Judecătoria Militară își încetează activitatea. (6) După încetarea activității Curții de Apel Economice, judecătorilor acesteia le va fi propus transferul, cu acordul lor, în funcțiile vacante de judecători ai curților de apel în modul stabilit de lege, iar după încetarea activității Judecătoriei Economice de Circumscripție și Judecătoriei Militare, judecătorilor acestor instanțe le va fi propus transferul, cu acordul lor, în funcțiile vacante de judecători ai altor judecătorii în modul stabilit de lege. (7) Judecătorii Curții de Apel Economice pot fi transferați, cu acordul lor, și în instanțe de grad inferior, cu păstrarea, pentru un termen de 3 luni, a salariului lunar, inclusiv a sporului pentru gradul de calificare, stabilit anterior conform legislației. (8) Președinții, vicepreședinții și judecătorii Curții de Apel Economice, cei ai Judecătoriei Economice de Circumscripție și ai Judecătoriei Militare vor fi transferați în alte funcții ale instanțelor judecătorești în condițiile art.20 din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. (9) Judecătorii Curții de Apel Economice, cei ai Judecătoriei Economice de Circumscripție și ai Judecătoriei Militare vor fi confirmați în calitate de judecători în instanțele în care au fost transferați, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, prin decret al Președintelui Republicii Moldova. (10) Judecătorilor Curții de Apel Economice, celor ai Judecătoriei Economice de Circumscripție și ai Judecătoriei Militare transferați în instanțe judecătorești amplasate în alte localități li se vor compensa cheltuielile legate de transferarea în altă localitate conform normelor legislației muncii și modului stabilit de Guvern. (11) Bunurile mobile ale Curții de Apel Economice și ale Judecătoriei Economice de Circumscripție se transmit Curții de Apel Chișinău, iar bunurile mobile ale Judecătoriei Militare - Ministerului Apărării. (12) Funcționarii și alt personal al Curții de Apel Economice, al Judecătoriei Economice de Circumscripție și al Judecătoriei Militare vor fi transferați în funcțiile respective din cadrul altor instanțe judecătorești conform schemei de încadrare a personalului, respectîndu-se prevederile Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și ale legislației muncii. (13) Dosarele și alte documente aflate în arhiva Curții de Apel Economice la data încetării activității, precum și cele examinate de către aceasta în perioada de tranziție vor fi transmise spre păstrare arhivei Curții de Apel Chișinău. (14) Dosarele și alte documente aflate în arhiva Judecătoriei Economice de Circumscripție și în arhiva Judecătoriei Militare la data încetării activității, precum și cele examinate de către acestea în perioada de tranziție vor fi transmise spre păstrare arhivei Judecătoriei Centru din municipiul Chișinău. (15) Consiliul Superior al Magistraturii va propune Institutului Național al Justiției să includă în planurile de învățămînt pentru cursurile de formare continuă a judecătorilor subiectele necesare pentru specializarea judecătorilor în examinarea litigiilor cu caracter economic. (16) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul: a) la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, va prezenta Parlamentului modificări la Legea privind organizarea judecătorească în vederea redistribuirii a 25 de posturi de judecători către curțile de apel și judecătorii; b) va adopta actele necesare pentru reamplasarea Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău în sediile eliberate în urma încetării activității Curții de Apel Economice și a Judecătoriei Economice de Circumscripție; c) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislației în vigoare în conformitate cu prezenta lege; d) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege." 15. Autorii sesizării consideră că prevederile articolelor III-XV din Legea nr.163 din 22 iulie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative sînt contrare articolelor 1 alin.(3), 6, 7, 20, 54, 115 alin.(2) și 116 din Constituție. În opinia lor, prin adoptarea Legii nr.163 Parlamentul, de facto, a provocat abrogarea tacită și căderea în desuetudine a alin.(2) al art.115 din Constituția Republicii Moldova. În acest context ei menționează că prin lichidarea instanțelor specializate, după ce acestea au funcționat efectiv pe parcursul ultimilor 15 ani în baza cadrului legal adoptat după intrarea în vigoare a Constituției Republicii Moldova, s-a eliminat un remediu jurisdicțional deja instituit, fapt ce constituie o involuție legislativă și instituțională. După părerea autorilor sesizării, legea contestată nu conține prevederi obiective, clare și previzibile, în baza cărora judecătorii din instanțele lichidate vor fi transferați sau eliberați din funcție, fapt ce vine în contradicție cu art.116 din Constituție, prin care sînt reglementate principiile independenței și inamovibilității judecătorului, ce stau la baza asigurării drepturilor și libertăților fundamentale protejate de Constituție. 16. În susținerea poziției lor, autorii sesizării invocă prevederile Cartei europene privind statutul judecătorilor, adoptată la 8-10 iulie 1998 la Strasbourg, și cele ale Recomandării CM/Rec(2010)12 cu privire la judecători: independența, eficiența și responsabilitățile. Totodată, ei fac referire și la jurisprudența Curții Constituționale, în particular, la Hotărîrea nr.5 din 26 ianuarie 1998, prin care Legea nr.970-XIII din 24 iulie 1996 cu privire la instanțele judecătorești economice a fost declarată constituțională. 17. Curtea reține că prerogativa care i-a fost acordată prin art. 135 alin.(1) lit.a) din Constituție privind controlul constituționalității legilor presupune stabilirea corelației dintre normele legislative contestate și textul Constituției, ținînd cont de principiul supremației acesteia.

În același context, Curtea reamintește că, potrivit art.134 alin.(3) din Constituție, Curtea Constituțională are atribuția de a asigura realizarea principiului separării puterii de stat în puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească și garantează responsabilitatea statului față de cetățean și a cetățeanului față de stat.

Totodată, Curtea menționează că sesizarea vizează dreptul Parlamentului de a interveni în prevederile legale referitoare la organizarea judecătorească, inclusiv a instanțelor judecătorești specializate, precum și cele referitoare la transferul, demisia și eliberarea din funcție a judecătorilor din instanțele lichidate, cu condiția respectării și asigurării principiilor constituționale: al separării și colaborării puterilor în stat și al independenței puterii judecătorești, în general, și al judecătorului, în particular.

Analizînd obiectul sesizării în raport cu normele constituționale, Curtea Constituțională constată că motivele invocate pentru neconstituționalitatea prevederilor legale contestate vizează pretinsa încălcare a art.115 alin.(2) în corelare cu art.1 alin.(3), art.6 și art.114 din Constituție. Avînd în vedere interdependența acestor motive ca urmare a necesității asigurării principiului independenței justiției în lumina dispozițiilor constituționale, legale și standardelor internaționale în domeniu, Curtea le va examina în comun. Totodată, Curtea reține că pretinsa intervenție a Parlamentului în sfera independenței justiției, invocată de autorii sesizării, poate avea urmări asupra drepturilor și libertăților persoanei consacrate prin Constituție și actele internaționale în domeniu, cum ar fi accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin restrîngerea lor disproporționată. Din aceste considerente pretinsele încălcări ale art.1 alin.(3), 6, 114 și 115 alin.(2) din Constituție vor fi examinate combinat și cu articolul 20 din Constituție.

Cît privește argumentele autorilor sesizării referitoare la ingerința prin legea contestată în exercitatea principiului independenței judecătorului, Curtea va soluționa separat pretinsa încălcare a articolului 116 combinat cu art.54 din Constituție. I. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 1 alin.(3), 6, 114 și 115 alin.(3) COMBINAT CU ARTICOLUL 20 DIN CONSTITUȚIE

Autorii sesizării consideră că articolele III-XV din Legea nr.163, supuse controlului constituționalității, au fost adoptate prin desconsiderarea caracterului de drept al statului Republica Moldova, consacrat de alin.(3) art.1 din Constituție, potrivit căruia: „Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sînt garantate."

În același timp, autorii sesizării menționează că această desconsiderare contravine triadei clasice a separării puterilor în stat și, drept urmare, a colaborării lor, statuate de art.6 din Constituție, în corespundere cu care: „În Republica Moldova puterea legislativă, executivă și judecătorească sînt separate și colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituției." Totodată, încălcarea principiului separării și colaborării puterilor statului a dus la ignorarea principiului independenței justiției, prevăzut de art.114 din Constituție, după care: „Justiția se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești."

Concluzionînd, autorii sesizării consideră că lanțul expus al confruntării legii contestate cu principiile enunțate de Legea fundamentală a condus la lichidarea instanțelor judecătorești specializate, care au fost instituite în baza alin.(2) art.115 din Constituție, conform căruia: „(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcționa, potrivit legii, judecătorii specializate." A. Argumentele autorilor sesizării

Autorii sesizării observă că, potrivit art.1 alin. (3) din Constituție, Republica Moldova este un stat de drept. Acest fapt presupune ca subiecții de drept să respecte legile, să se subordoneze strict regulilor juridice, care au ca obiect modul de organizare, atribuțiile și funcțiile organelor statului.

În opinia autorilor sesizării, legea contestată vine în contradicție cu art.6 din Legea Supremă, deoarece Parlamentul a ignorat prevederile acestui articol în procesul elaborării, dezbaterii și adoptării legii. Ținînd cont de separarea puterilor în stat, Parlamentul urma să colaboreze în mod obligatoriu cu puterea judecătorească (potrivit art.114, 115 din Constituție, cu Curtea Supremă de Justiție), deoarece legea ține de organizarea și funcționarea instanțelor de judecată. Potrivit autorilor sesizării, o astfel de colaborare nu a avut loc.

Autorii sesizării consideră că prin adoptarea Legii nr.163 din 22 iulie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative Parlamentul, de facto, a provocat fie abrogarea tacită, fie căderea în desuetudine a alineatului (2) din articolul 115 din Constituție. Lichidarea judecătoriilor specializate este neconstituțională pentru motivul că printr-o lege organică o prevedere constituțională este lipsită de putere juridică.

Autorii sesizării constată că instanțele specializate au funcționat efectiv pe parcursul a 15 ani în baza unui cadru legal, adoptat după intrarea în vigoare a Constituției Republicii Moldova. În opinia lor, eliminarea unui remediu jurisdicțional deja instituit, care funcționează pe parcursul a mai mulți ani, contestat la scurt timp după crearea sa, dar declarat constituțional prin Hotărîrea Curții Constituționale nr.5 din 26 ianuarie 1998, constituie o involuție legislativă și instituțională.

Concluzionînd, autorii sesizării au opinat că nu se pune problema oportunității legii, ci a limitelor puterii discreționare a unei majorități neconstituționale a Parlamentului de a decide asupra ingineriei construcției constituționale a puterilor în stat, precum și dacă această intervenție trebuie limitată prin aplicarea principiului proporționalității și consecvenței măsurilor legislative adoptate. B. Argumentele autorităților

În ședința publică a Curții, reprezentanții Parlamentului și Guvernului au pledat pentru constituționalitatea normelor contestate. În acest sens reprezentantul Parlamentului a afirmat că Parlamentul, fiind organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și unica autoritate legislativă a statului, adoptă legi, hotărîri și moțiuni. Articolul 115 alin.(2) din Constituție statuează că pentru anumite categorii de cauze pot funcționa, potrivit legii, judecătorii specializate. În sensul articolului 72 alin.(3) lit.c.) din Constituție, Parlamentul adoptă legi organice ce reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a contenciosului administrativ. Modificarea, completarea sau abrogarea legilor organice sau a unor dispoziții ale acestora se face, de regulă, prin lege organică, care se adoptă cu votul majorității deputaților aleși, conform procedurii stabilite în acest sens (art.9 alin.(1), alin.(4), alin.(5) din Legea nr.780-XV din 27.12.2001). Efectuînd o interpretare sistematică a prevederilor constituționale ale articolelor 72 și 115, reprezentantul Parlamentului a menționat că doar contenciosul administrativ are dreptul la existență ca instanță specializată separată, existența altor instanțe specializate este o chestiune de oportunitate politică. Reprezentantul Guvernului a menționat că argumentele privind necesitatea adoptării Legii nr. 163 au fost expuse în nota la proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative. În procesul de promovare și adoptare a Legii nr.163 s-a pus accentul în special pe necesitatea respectării articolului 20 al Legii Supreme, care consfințește dreptul fundamental al persoanei de acces liber la justiție. Modificările propuse prin Legea nr.163 nu reglementează exclusiv lichidarea instanțelor specializate, ele păstrează premisa constituțională de funcționare a instanțelor specializate, în special, în baza noii redacții a alineatului (2) din articolul 15 al Legii nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, și anume: „Pentru anumite categorii de cauze pot funcționa instanțe specializate. În cadrul instanțelor judecătorești funcționează colegii/complete de judecată specializate". C. Aprecierea Curții

Curtea observă că la baza statului de drept stă principiul legalității, care rezultă din prevederile art.1 alin.(3) al Constituției, prin care se statuează că Republica Moldova este un stat de drept și democratic, iar temelia organizării și funcționării mecanismului instituțional de stat îl constituie principiul separării puterii de stat, fiind prevăzut în mod expres în art.6 din Legea Supremă. Potrivit art.7, Constituția Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege și nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică. 30. În acest context Curtea menționează că respectarea principiului legalității asigură concomitent respectarea celorlalte principii, deoarece legalitatea este condiția existenței și mijlocul realizării tuturor principiilor constituționale. Or, realizarea practică a principiului separației puterilor de stat constituie, la rîndul său, o condiție primordială de edificare și funcționare a unui stat de drept. 31. Drept consecință, esența conceptului de independență a justiției decurge din teoria separației puterilor. Justiția, fiind unul dintre cei trei piloni fundamentali și egali ai puterii într-un stat democratic modern, presupune atît independența individuală, cît și independența instituțională. Termenul "independență" definește relațiile dintre puterea judecătorească și alte puteri și autorități, scopul urmărit fiind asigurarea unei independențe reale.

Conținutul și sensul teoriei separării puterilor prezumă un echilibru al puterilor și o independență relativă a acestora, un sistem de frîne, de balanțe și contrabalanțe, care ar influența reciproc autoritățile, nepermițîndu-le depășirea limitelor stabilite de Constituție în exercitarea atribuțiilor. În acest sens, puterea judecătorească, în sistemul organelor de stat, ocupă un loc distinct și deține o parte de putere, care nu poate fi nici limitată, nici înlocuită. "În mecanismul statal de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului un factor de primă importanță constituie buna funcționare a autorității judecătorești...Însă protecția judiciară efectivă și completă se poate realiza doar în condițiile unei adevărate independențe a autorității judecătorești, în special a judecătorilor. Acest fapt impune asigurarea autonomiei și independenței puterii judecătorești, reglementarea constituțională a limitelor și principiilor activității sale" (HCC nr.9 din 27.05.2003).

Astfel, principiul separării puterii de stat în puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească implicit instituie principiul independenței acestora. Curtea atestă că dreptul exclusiv de a înfăptui justiția în numele legii aparține judecătorului, ca unicul purtător al puterii judecătorești și care, după cum prevede alin.(1) art.116 din Constituție, este independent, imparțial și inamovibil, potrivit legii. Or, puterea judecătorească este una din cele trei puteri ale statului, care este independentă, separată de puterea legislativă și puterea executivă, are atribuții proprii, exercitate prin instanțele judecătorești, în conformitate cu principiile și normele cuprinse în Constituție, legi și alte acte normative.

După cum a menționat Curtea Constituțională în Hotărîrea nr.21 din 23.06.1997 cu privire la interpretarea art. 114 din Constituția Republicii Moldova, "formele de înfăptuire a justiției sînt judecarea de către instanțele judecătorești a tuturor cauzelor privind raporturile juridice civile, administrative și penale, precum și orice alte cauze pentru care legea nu stabilește o altă competență... Aceste instanțe judecătorești au împuterniciri diferite și înfăptuiesc justiția în forme procesuale diferențiate".

Legalitatea este o cerință fundamentală a activității instanțelor judecătorești. Principiul legalității, fiind un principiu-cadru, prezumă totodată caracterul legal al instanței judecătorești, de rînd cu independența ei, independența și imparțialitatea judecătorilor și supunerea lor legii. Acest principiu decurge și din prevederile actelor internaționale la care Republica Moldova este parte, cum ar fi: Declarația Universală a Drepturilor Omului, care proclamă că orice persoană are dreptul la un proces echitabil și public, în fața unui tribunal independent și imparțial pentru a hotărî asupra drepturilor și obligațiilor sale (art.10); Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care statuează că orice persoană are dreptul la un proces echitabil și public în fața unei instanțe competente, independente și imparțiale stabilite prin lege (art.14); Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căreia persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege (articolul 6, paragraful 1).

Potrivit jurisprudenței Curții Europene, sintagma „instituită de lege" din articolul 6 al Convenției presupune că o instanță instituită de lege trebuie să îndeplinească o serie de condiții, precum independența membrilor săi și durata mandatului lor, imparțialitate și existența garanțiilor procedurale (a se vedea Coëme și alții v. Belgia, § 99). Cu certitudine că, pentru a satisface diferite exigențe ale procesului echitabil, statul trebuie să acționeze prin legiferare. CEDO a indicat clar că expresia "instanță independentă și imparțială, instituită de lege" evocă mai curînd ideea de organizare decît de funcționare, de instituire decît de procedură.

În context, Curtea Constituțională reiterează și jurisprudența sa constantă la aces