2ra-1318/23 — Încasarea sumei

La 12 octombrie 2021, SRL „Magnum & Co” în procedura simplificată a falimentului, în persoana lichidatorului Cazacu Adrian, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Para Sergiu cu privire la încasarea sumei.

În susținerea acțiunii reclamanta a indicat că prin hotărârea din 06 iulie 2021 (dosarul nr.2i-222/2021) a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-a constatat insolvabilitatea SRL „Magnum & Co” și s-a dispus inițierea procedurii simplificată a falimentului cu dizolvarea SRL „Magnum & Co”, iar în calitate de lichidator a fost desemnat administratorul autorizat, Cazacu Adrian.

La examinarea actelor activității economice ale SRL „Magnum & Co”, lichidatorul Cazacu Adrian a stabilit că în perioada 15 iulie 2018 – 20 ianuarie 2020 întreprinderea respectivă a acordat/rambursat împrumuturi pârâtului Para Sergiu în sumă totală de 194 420 de lei, iar în perioada 25 august 2016 – 25 martie 2021, Para Sergiu a acordat împrumuturi SRL „Magnum & Co” în sumă totală de 103 840 de lei.

Astfel, Para Sergiu are obligația să restituie SRL „Magnum & Co” suma totală de 90580 de lei, ceea ce constituie diferența între împrumuturile acordate/rambursate de către SRL „Magnum & Co” către Para Sergiu în sumă totală de 194 420 de lei și împrumuturile acordate de Para Sergiu către SRL „Magnum & Co” în sumă totală de 103 840 de lei.

La 25 august 2021, lichidatorul SRL „Magnum & Co”, în procedura simplificată a falimentului, Cazacu Adrian, a expediat în adresa lui Sergiu Para cererea prealabilă nr.21082504, solicitând restituirea împrumutului în sumă de 90 580 de lei, în termen de 7 zile. Deși pârâtul a recepționat la 03 septembrie 2021 cererea prealabilă, totuși nu a restituit suma împrumutului, ignorând solicitările înaintate. 1

Cu trimitere la art.867 alin.(1), art.871 alin.(1) și (4) din Codul civil în redacția legii până la modificările din 01.03.2019 și art.1242 alin.(1) și (4) din Codul civil, în redacția legii în vigoare din 01.03.2019, art.2, art.39 alin.(1), art.41, art.66 alin.(1) lit.l2) din Legea insolvabilității, lichidatorul Cazacu Adrian a menționat că Para Sergiu are obligația să restituie în masa debitoare a SRL „Magnum & Co”, în procedura simplificată a falimentului împrumutul acordat în sumă de 90 580 de lei, care urmează să servească la stingerea creanțelor patrimoniale ale creditorilor SRL „Magnum & Co”.

În contextul enunțat, SRL „Magnum & Co” în procedura simplificată a falimentului, în persoana lichidatorului Cazacu Adrian, a solicitat admiterea acțiunii și încasare din contul lui Para Sergiu a sumei de 90 580 de lei ceea ce constituie împrumutul acordat și nerestituit.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru a motivat soluția de respingere a acțiunii prin faptul că datoria pretinsă poate fi confirmată prin contractele de împrumut, dispozițiile de plată emise de bancă în privința operațiunilor reflectate în rulajul din contul bancar al SRL „Magnum & Co” în procedura simplificată a falimentului, deținut la BC „Moldindconbank” SA, pentru perioada de la 15 iulie 2016 până la 25 martie 2021, registrul de casă, dispozițiile de încasare a numerarului prin casă, chitanțele la dispozițiile de încasare, informația din contul ”241-Casa”.

Prima instanță a stabilit că unica probă în baza căreia reclamanta justifică formarea datoriei pârâtului Para Sergiu este rulajul din contul bancar al SRL „Magnum & Co” în procedura simplificată a falimentului, deținut la BC „Moldindconbank” SA, pentru perioada de la 15 iulie 2016 până la 25 martie 2021.

Prima instanță a dedus că în situația în care SRL „Magnum & Co” în procedura simplificată a falimentului își fundamentează pretențiile doar în baza rulajului din contul bancar, operațiuni și sume care nu sunt confirmate prin alte documente contabile primare, iar pârâtul Para Sergiu dimpotrivă a 2 prezentat chitanța la dispoziția de încasare nr.9 din 07 septembrie 2020, din care reiese că ultimul a rambursat sumele cu titlu de împrumuturi pecuniare, iar lichidatorul Cazacu Adrian, acționând în interesele reclamantei, nu a combătut această probă.

Prima instanță a concluzionat că în speță nu s-a făcut dovada existenței unei obligații a pârâtului față de reclamantă.

Cu trimitere la prevederile art.17 alin.(1), alin.(2) și alin.(4), art.34, art.134 alin.(2) din Legea contabilității și raportării financiare nr.287 din 15 decembrie 2017, art.295 alin.(7) din Codul contravențional, art.66, alin.(1) din Legea insolvabilități nr.149 din 29 iunie 2012, prima instanță a rezumat că lichidatorul Cazacu Adrian nu a demonstrat că ar fi sesizat organele de resort despre eventuala pierdere, sustragere sau distrugere a documentelor contabile de către administratorul Para Sergiu, nu a susținut că ar fi pătruns în spațiile de serviciu ale debitorului, precum și că ar fi studiat documentele care se află acolo, lichidatorul nu a prezentat nicio probă în acest sens.

Prima instanță a considerat neîntemeiate alegațiile lichidatorului Cazacu Adrian precum că prezentarea în judecată a documentelor contabile primare, inclusiv de casa ale întreprinderii, este pusă doar în sarcina pârâtului Para Sergiu, or, reieșind din atribuțiile lichidatorului de insolvabilitate consacrate la art.66 alin.(1) din Legea nr.149/2012, lichidatorul a putut să întreprindă măsuri în vederea dobândirii și prezentării în judecată a documentelor contabile primare, inclusiv a celor de casă ale întreprinderii, la fel, nu au fost prezentate probe care să demonstreze că pârâtul Para Sergiu a distrus sau a sustras documentele contabile primare.

De asemenea, nu au fost reținute nici alegațiile reprezentantului reclamantei cu privire la faptul că chitanța la dispoziția de încasare nr.9 din 07 septembrie 2020 nu este relevantă speței în lipsa registrului de casă și a dispozițiilor de încasare a numerarului prin casă, or, potrivit pct.12 din Hotărârea Guvernului nr.764 din 25.11.1992, primirea banilor este confirmată printr-o chitanță semnată de contabilul-șef sau de o altă persoană împuternicită de acesta și de casier, certificată de ștampilă casierului sau imprimata aparatului de casă, în al doilea rând, lichidatorul Cazacu Adrian nu a combătut această probă.

În subsidiar, lichidatorul SRL „Magnum & Co” în procedura simplificată a falimentului nu a prezentat un audit care să confirme lipsa încasărilor prin casă, alte transferuri bancare, alte operațiuni de rambursare a împrumutului. 3

Distinct, prima instanță a menționat în cadrul ședinței de judecată, lichidatorul Cazacu Adrian a susținut că este contabil de profesie și că poate citi documentele contabile, prin urmare nu a avut nevoie de un audit, cu toate acestea, însă, instanța de judecată consideră că pentru a arăta situația reală și obiectivă a contabilității întreprinderii și pentru a concluziona cu certitudine că, în rezultatul verificării contabilității în raport cu rulajul din contul bancar prezentat în judecată, datoria revendicată nu a fost stinsă, efectuarea unui audit era oportun. Afară de aceasta, în cadrul ședinței de judecată, însuși lichidatorul Cazacu Adrian a susținut că chitanța de la dispoziția de plată nu este relevantă în lipsa documentelor contabile primare de casă, însă, lichidatorul Cazacu Andrei nu a explicat de ce unica probă prezentată, rulajul din contul unic bancar, ar fi o probă suficientă în lipsa documentelor contabile primare, sau în lipsa unui audit. Mai mult, lichidatorul Cazacu Adrian a invocat argumente precum că este contabil de specialitate și nu este necesar un audit cu neobservarea faptului ca este persoană care are interes în proces, pe când specialistul antrenat în efectuarea auditului poartă răspundere pentru concluziile date.

În contextul, enunțat, prima instanță a concluzionat asupra netemeiniciei acțiunii depuse de SRL „Magnum & Co” în procedura simplificată a falimentului.

Instanța de apel a motivat decizia constatând că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central, dosar nr.2i-222/021, din 06 iulie 2021, s-a constatat insolvabilitatea debitorului SRL „Magnum&Co” și s-a dispus inițierea procedurii simplificate a falimentului cu dizolvarea SRL „Magnum&Co” (f.d.6, vol.I). În baza hotărârii judecătorești menționate, s-a ridicat dreptul administratorului Sergiu Para, de administrare a SRL „Magnum&Co”, și s-a desemnat în calitate de lichidator Adrian Cazacu. S- a stabilit că, unicul asociat al SRL „Magnum&Co” este Sergiu Para, și tot el a fost administratorul companiei (f.d.7, vol.I). Invocând acumularea datoriei în sumă de 90580,00 lei, de către fondatorul administratorul Sergiu Para, față de SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, la 12 octombrie 2021, reclamanta SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, în persoana lichidatorului Adrian Cazacu a depus cerere de chemare în judecată către Sergiu Para cu privire la încasarea datoriei.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, Curtea de Apel Chișinău au concluzionat că soluția acesteia privind respingerea acțiunii depuse de SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, este una neîntemeiată, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator și interpretarea eronată a normelor de drept material.

Instanța de apel a stabilit că Para Sergiu, având calitatea de administrator al SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului și-a acordat sie însuși împrumuturi ca persoană fizică, dintre care nu a restituit suma 90580 de lei. În susținerea pretenției date, instanța de apel a remarcat că la materialele cauzei a fost anexat rulajul din contul curent al SRL „Magnum&Co” de la BC „Moldindconbank” SA ce reflectă operațiunile de acordare-restituire a împrumuturilor.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond, dispunând respingerea acțiunii a reținut drept probă dispoziția nr.9 din 07 septembrie 2020, potrivit căreia precum că s-ar confirma faptul că Sergiu Para a restituit împrumutul.

Cu trimitere la prevederile art.2 lit.a), art.17 alin.(1), art.18 alin.(2) din Legea nr.287/2017, art.134 alin.(2) din Legea insolvabilității nr.149/2012, art.2 alin.(2) din Legea privind societățile cu răspundere limitată nr.135/2007, instanța de apel a dedus că dispoziția nr.9 din 07 septembrie 5 2020 reprezintă un document contabil, iar în cazul în care aceasta a existat la data cu care este datată – 07 septembrie 2020, atunci, prin prisma normelor menționate, Sergiu Para urma să o prezinte către SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului până la 12 iulie 2021, fapt ce nu a fost făcut, aceasta fiind prezentată în cadrul examinării cauzei în instanța de fond.

Instanța de apel a remarcat că însăși instanța de fond a constatat că pe dispoziția de încasare nr.9 din 07 septembrie 2020 este aplicat sigiliul „pentru pachete”, însă nu a reținut că pe aceasta nu a fost aplicată prima ștampilă a întreprinderii, or, ștampila întreprinderii se află la lichidator din data de 05 august 2021.

În contextul enunțat, instanța de apel a rezumat că dispoziția de încasare nr.9 din 07 septembrie 2020, a fost de fapt întocmită după data de 05 august 2021, ceea ce nu i-a permis reclamantului să aplice ștampila întreprinderii relevantă pentru acest document.

Instanța de apel a subliniat că pentru a putea face concluzii referitoare la restituirea împrumuturilor prin casierie, este necesar să fie prezentate toate actele de casierie, inclusiv toate dispozițiile de plată și de încasare și toate registrele de casă, în care sunt reflectate soldul inițial la începutul zilei, rulajele pe parcursul zilei și rulajul final, or, doar ca urmare a examinării în ansamblu a acestor documente, se reflectă faptul dacă într-adevăr banii au fost restituiți în casierie, iar dacă au fost restituiți, cum au fost utilizați ulterior.

Potrivit rulajelor bancare prezentate de SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, la data de 07 septembrie 2020, datoria nerestituită de Sergiu Para către SRL „Magnum&Co”, constituia suma de 79060 lei.

Instanța de apel a remarcat că pârâtul Sergiu Para nu a explicat din care cauză a restituit la 07 septembrie 2020 suma de 145526,40 de lei, în situația în care datoria la acel moment constituia 79130 de lei. La acest compartiment, nici instanța de fond nu s-a expus. Or, toate cele indicate supra, demonstrează cu certitudine că proba prezentată de Sergiu Para, urma a fi respinsă de instanța de fond, or, pentru a putea face concluzia că împrumuturile într-adevăr au fost restituite întreprinderii prin casierie, atunci urmau a fi administrate toate documentele de casă în ansamblu, inclusiv registrele de casă, astfel încât să fie clar cu certitudine dacă banii au fost restituiți, dar nu indicat fictiv într-un singur act precum că au fost achitați în casierie, iar în doilea rând, toate aceste documente de casă, în cazul în care ele au existat, trebuiau în mod obligatoriu transmise de Sergiu Para 6 lichidatorului Adrian Cazacu până la 05 august 2021, iar faptul că asemenea documente nu au fost transmise până la această dată, dar nici până la moment, cumulativ cu celelalte aspecte descrise supra, demonstrează faptul că dispoziția de încasare nr.9 a fost întocmită după data de 05 august 2021, respectiv fiind una fictivă.

Instanța de apel a precizat că la cererea de apel lichidatorul SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului a anexat deciziile Serviciului Fiscal de Stat nr.658/4580 din 10 noiembrie 2021 și nr.645/390 din 30 decembrie 2021, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani nr.3- 146/2022 din 10 octombrie 2022, încheierea Curții de Apel Chișinău nr.3a- 1780/22 din 06 februarie 2023 și extrasul din contul „241” casieria pentru anul 2020.

Instanța de apel a constatat că urmare a efectuării controlului fiscal la SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr.658/4580 din 10 noiembrie 2021, care a fost contestată de Sergiu Para, iar prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.645/390 din 30 decembrie 2021 a fost respinsă contestația și menținută decizia Serviciului Fiscal de Stat din 10 noiembrie 2021. Ulterior, SRL „Magnum&Co”, reprezentată de Sergiu Para, a contestat decizia SFS nr.658/4580 din 10 noiembrie 2021, în instanța de contencios administrativ, iar urmare a examinării cauzei, prin hotărârea nr.3-146/2022 din 10 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acțiunea înaintată de SRL „Magnum&Co” a fost respinsă ca neîntemeiată. Hotărârea menționată a fost atacată de către SRL „Magnum&Co” cu apel, iar prin încheierea Curții de Apel Chișinău nr.3a-1780/22 din 06 februarie 2023, acesta a fost declarat inadmisibil.

Instanța de apel a reținut că contul „241 casieria pentru anul 2020” este menționat și în decizia Serviciului Fiscal de Stat și se bazează pe acesta.

De fapt, prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.658/4580 din 10 noiembrie 2021, s-a încasat de la SRL „Magnum&Co” suma de 15157 de lei impozitul pe venit din sumele dividendelor achitate. Dividendele, la fel, ca și în cazul împrumuturilor, au fost achitate lui Sergiu Para, prin transfer bancar din contul curent al societății reclamante.

La acest aspect, instanța de apel a notat că pârâtul Sergiu Para a contestat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.658/4580 din 10 noiembrie 2021, solicitând anularea acesteia, inclusiv și în partea ce ține de impozitul din dividende. În contestație Sergiu Para a invocat că toate dividendele primite prin transfer bancar, au fost restituite în casieria întreprinderii, 7 respectiv, aceste sume nu ar trebui impozitate. Cu toate acestea, însă, prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.645/390 din 30 decembrie 2021, contestația respectivă a fost respinsă și menținută decizia Serviciului Fiscal de Stat din 10 noiembrie 2021.

Instanța de apel a remarcat că în partea ce ține de dividende, Serviciul Fiscal de Stat a notat că în contabilitatea entității s-a reflectat că mijloacele bănești transferate lui Sergiu Para, drept dividende, ar fi fost returnate în casierie, iar ulterior eliberate tot ultimului și casate prin atribuirea la cheltuieli (pagina 4-5 din decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.645/390 din 30 decembrie 2021).

Distinct din cele stabilite, instanța de apel a subliniat că de fapt Serviciul Fiscal de Stat a constatat că dividendele au fost achitate lui Sergiu Para și nu a reținut că acestea ar fi fost returnate în casierie, precum declară Sergiu Para. SFS a reținut că în evidența contabilă s-a reflectat că Sergiu Para a returnat banii în casierie, dar ulterior acești bani au fost achitați tot lui Sergiu Para, fiind incluși în suma de 371.400 de lei, eliberate fondatorului, (Dt.226.1 „Creanțe ale titularilor de avans ” - Ct.241 „ Casa în monedă națională”), fiind casată datoria lui Sergiu Para față de SRL „Magnum&Co”, iar în contabilitate atribuită ca cheltuieli fără documente justificative.

Instanța de apel a rezumat că Serviciul Fiscal de Stat nu a constatat altceva decât că înregistrările în evidența contabilă sunt unele fictive, iar dividendele nu au fost restituite în realitate în casierie, după cum s-a reflectat în evidența contabilă, drept consecință prin decizia Serviciului Fiscal de Stat s-a decis încasarea impozitului din dividendele achitate.

Instanța de apel a evidențiat că instanța de contencios administrativ în hotărârea nr.3-146/2022 din 10 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a apreciat critic argumentele lui Sergiu Para precum că dividendele au fost restituite și reflectate în evidența contabilă, respectiv dividendele au fost achitate. Or, respectivele dividende, sunt similare cu cazul împrumuturilor, când SRL „Magnum&Co” a achitat sumele către administratorul/asociatul Sergiu Para, iar ulterior a înregistrat fictiv, în evidența contabilă, că aceste sume au fost returnate în casierie.

De fapt, în suma de 371400 de lei eliberată fondatorului (Dt.226.1 „Creanțe ale titularilor de avans ” — Ct.241 „ Casa în monedă națională”), la care face trimitere Serviciul Fiscal de Stat în decizia nr.645/390 din 30 decembrie 2021, (ca dividende reflectate în evidență contabile ca restituite, iar ulterior reflectate ca fiind achitate iarăși lui Sergiu Para și casate), conține 8 și suma de 145526,40 de lei, pe care intimatul pretinde că ar fi returnat-o în casierie prin dispoziția de încasare nr.9 din 07 septembrie 2020.

Instanța de apel a menționat ca și în cazul dividendelor, prin aceeași operațiune contabilă, împrumutul în sumă de 145526,40 de lei, pe care pârâtul pretinde că a restituit-o în casierie prin dispoziția de încasare nr.9 din 07 septembrie 2020, a fost achitat din nou lui Sergiu Para, fiind inclusă în suma de 371400 de lei indicată în decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.645/390 din 30 decembrie 2021, iar pentru a radia din evidența contabilă datoria nouă a lui Sergiu Para față de SRL „Magnum&Co” în sumă de 371.400 lei (dividendul + împrumutul), a casat această datorie, iar în contabilitate le-a atribuit la „Dt contului 824” „Alte cheltuieli”. La fel ca și în cazul dividendelor, prin aceiași operațiune contabilă, SRL „Magnum&Co” în persoana lui Sergiu Para, a reflectat că suma de 145526,40 lei a fost restituită tot de către dânsul în casierie, iar din casierie a fost achitată din nou lui, însă de această dată în contabilitate nu s-a mai reflectat datoria lui Sergiu Para, față de entitate, în suma respectivă, fiind casată și atribuită la alte cheltuieli, în lipsa documentelor justificative.

În contextul enunțat, instanța de apel a concluzionat de a casa hotărârea instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, cu încasarea din contul lui Sergiu Para în beneficiul SRL „Magnum&Co” suma împrumutului acordat în mărime de 90580 de lei.

În susținerea recursului Para Sergiu a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept procedural. Cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată. Erorile comise de către instanța de apel, au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale recurentului. 9

Contrar prevederilor art.105 alin.(5) din Codul de procedură civilă, instanța de apel a examinat apelul în lipsa sa căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.

Para Sergiu consideră ca fiind eronat argumentul instanței de apel precum că dânsul, fiind citat legal la poșta electronică, prin intermediul avocatului Ghenadie Tatarciuc, la ședința instanței de apel nu s-a prezentat și nu a invocat motivele absenței (f.d. 243, vol. I), având în vedere că la dosar lipsește confirmare de recepționare a citației prin e-mail de către avocatul Ghenadie Tatarciuc. Pe lângă acestea, citarea avocatului a avut loc nu la sediul acestuia, dar la adresa electronică (e-mail), care nu este înregistrată în Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor, deși legea a instituit un asemenea mecanism de citare, totuși PIGD până în prezent nu este funcțional.

Recurentul a indicat că la cererea de apel motivată depusă de SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, în anexă sunt indicate un șir de înscrisuri noi, și anume: decizia SFS nr.658/4580 din 10.11.2021; decizia SFS nr.645/390 din 30.12.2021; hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani nr.3-146/2022 din 10.10.2022; încheierea Curții de Apel Chișinău nr.3a-1780/22 din 06.02.2023; extrasul din contul 241 „Casieria” pentru anul 2020. Înscrisurile respective nu au fost prezentate și examinate în cadrul instanței de fond. Mai mult ca atât, acestea acte nu i-au fost înmânate și nici avocatului său. Potrivit citației expediate la e-mail avocatului Ghenadie Tatarciuc (f.d.243, vol. I), la aceasta au fost anexate doar încheiere din 15.03.2023, pe 3 file, încheiere de primire pe 1 filă și apelul motivat. De asemenea, din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată din 05.04.2023 (f.d.4, vol.II), reiese că aceste înscrisuri, deși au fost menționate ca anexe la cererea de apel, totuși în realitate acestea au fost anexate la dosar doar în cadrul ședinței de judecată din 05.04.2023, fapt ce rezultă din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată din data respectivă (f.d. 4, vol.II).

Instanța de apel a acceptat spre examinare probe noi, cu încălcarea procedurii, or, potrivit art.372 alin.(l) CPC, părțile și alți participanți la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă acestea respectă prevederile art.1191 alin.(2) CPC, dacă acestea nu au fost reclamate de către prima instanță la cererea participanților la proces sau dacă au fost restituite în mod nejustificat de către prima instanță. Iar, potrivit art.1191 alin.(1) CPC, toate probele se prezintă, sub sancțiunea decăderii, în termenul stabilit de instanța de judecată, în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, dacă 10 legea nu prevede altfel. În cazul prezentării probelor contrar condițiilor prevăzute de lege, judecătorul dispune restituirea acestora printr-o încheiere protocolară.

În speță, SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, în persoana lichidatorului Cazacu Adrian, nu a solicitat anexarea probelor respective în prima instanță, deși a dispus de acestea, motiv din care consideră că instanța de apel a administrat probe noi cu încălcarea procedurii legale.

De altfel, instanța de apel era obligată să-i comunice înscrisurile menționate, având în vedere că decizia a fost motivată exclusiv pe probele noi. Prin această omisiune, instanța de apel a admis o încălcare a principiului contradictorialității și egalității părților în procesul civil prevăzut de art.26 CPC, care statuează că procesele civile se desfășoară pe principiul contradictorialității și egalității părților în drepturile procedurale, drept garantat de art.6§1 CEDO, privind dreptul la un proces echitabil.

Pe lângă acestea, instanța de apel a apreciat arbitrar probele.

Cu toate că, a fost obligat să predea documentele (inclusiv actele contabile) cu privire la activitatea întreprinderii administratorului insolvabilității SRL „Magnum&Co”, Cazacu Adrian, până la 12.07.2021, totuși în acest termen nu a fost posibil să le prezinte din motivul necesității restabilirii evidenței contabile a întreprinderii, care din cauza imposibilității achitării serviciilor de contabilitate în perioada premergătoare intentării procesului de insolvabilitate, au fost suspendate. Prezentarea actelor a avut loc cu întârziere abia la 27.12.2021, fapt se confirmă prin Actul de primire- predare a actelor debitorului SRL „Magnum &Co” semnat de către el și lichidatorul Cazacu Adrian. Potrivit acestui act în documentația transmisă este indicată și extrasele din conturile contabile ale societății, inclusiv contul „251” „Împrumuturi acordate”, care confirmă soldul împrumutului acordat lui.

Deși și-a executat cu întârziere obligația de transmitere a actelor, totuși această situația nu-l privează de dreptul de a le prezenta ulterior, inclusiv și în cadrul instanței de judecată. Totodată, acest fapt nu confirmă și nu poate fi interpretat în sensul că la situația din 07.09.2020 dispoziția de încasare nr.9 nu ar fi existat și aceasta ar fi fost întocmită după data de 05.08.2021, afirmațiile lichidatorului nefiind confirmate prin mijloace de probă concludente.

Afară de aceasta, pe dispoziția de încasare nr.9 din 07.09.2020 nu a fost aplicat sigiliul „pentru pachete” așa cum susține instanța de apel, dar 11 sigiliul „pentru facturi". Acest sigiliu se aplica de fapt pe toate actele contabile ale societății. Un asemenea sigiliu nici nu era obligatoriu, având în vedere că Legea nr.845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, cu modificările din 07.07.2016, întreprinderile și întreprinzătorii nu sunt obligați să dețină și să aplice ștampila proprie pe înscrisuri de orice natură, iar in cazul în care legislația prevede necesitatea aplicării ștampilei întreprinderii sau întreprinzătorului, cerința se consideră îndeplinită dacă înscrisul este semnat de persoana împuternicită de întreprindere sau de către întreprinzător conform legislației.

Recurentul apreciază ca fiind eronată concluzia instanței de apel precum că pentru a putea face concluzii referitoare la restituirea împrumuturilor prin casierie este necesar să fie prezentate toate actele de casierie, inclusiv toate dispozițiile de plată și de încasare și toate registrele de casă, în care sunt reflectate soldul inițial la începutul zilei, rulajele pe parcursul zilei și rulajul final, întrucât ca urmare a examinării în ansamblu a acestor documente, se reflectă faptul dacă într-adevăr banii au fost restituiți în casierie, iar dacă au fost restituiți, cum au fost utilizați ulterior, or, astfel de concluzie se întemeiază exclusiv din motivul analizei unilaterale și fără participarea dânsului, a probelor noi prezentate direct în ședința instanței de apel de către SRL „Magnum&Co”.

O altă concluzie pripită la care a ajuns instanța de apel este precum că din rulajele bancare prezentate de apelant-reclamant, la 07 septembrie 2020, datoria nerestituită de către dânsul către SRL „Magnum&Co”, constituia suma de 79060 de lei, în motivarea acestei concluzii, instanța de apel a menționat că în acest context el nu a explicat de ce a restituit la data de 07 septembrie 2020, suma de 145526,40 de lei, dacă datoria la acel moment constituia 79130 de lei, la acest aspect nici instanța de fond nu s-a expus, deoarece aceste constatări ale instanței de apel sunt nefondate, or, această datorie nu putea fi constatată doar prin analiza rulajelor bancare prezentate de apelant-reclamant.

Cu atât mai mult, potrivit extrasului din contul contabil „241” „Casieria” pentru anul 2020, copia căruia a fost anexată la dosar de către lichidatorul Cazacu Adrian (f.d.238, vol.I), se confirmă că datoria lui către SRL „Magnum&Co” rezultată din împrumuturile acordate de ultima primului la 07.09.2020 constituia 145526,40 de lei.

Instanța de apel și-a întemeiat soluția prin interpretarea greșită a deciziilor Serviciului Fiscal de Stat nr.658/4580 din 10.11.2021 și nr.645/390 din 30.12.2021, în baza căreia s-a dispus de a încasa din contul 12 său a sumei de 15157 de lei în calitate de impozit pe venit din sumele dividendelor achitate. Instanța de apel a tratat prin analogie cazul restituirii dividendelor (la care s-a referit SFS în deciziile din 10.11.2021 și 30.12.2021) cu cazul restituirii împrumutului, care face obiect de examinare în prezenta speță.

Apreciază ca fiind greșite abordările instanței de apel precum că înregistrările în evidența contabilă a SRL „Magnum&Co” sunt unele fictive, în situația în care atât în deciziile SFS din 10.11.2021 și din 30.12.2021, lipsește o astfel de constatare, fiind inventată de către Curtea de Apel Chișinău, preluată din cererea de apel. Pe lângă acestea, mijloacele bănești au fost eliberate fondatorului entității, în cadrul controlului acestea au fost clasificate ca dividende achitate și respective, a fost calculate impozitul pe venit la sursa de plată din dividende. O, anumite constatări precum că dividendele nu au fost restituite de către dânsul de facto în casierie, după cum s-a fost reflectat în evidența contabilă, în deciziile SFS, nu există.

Suma de 371400 de lei (care se menționează în decizia SFS din 30.12.2021) a fost eliberată titularului de avans Para Sergiu de către SRL „Magnum&Co” în rate, în perioada 07.09.2020-09.10.2020 (adică după restituirea împrumutului) pentru acoperirea cheltuielilor necesare în numerar aferente activității de întreprinzător. Ulterior, în baza deconturilor de avans, sumele date au fost constatate ca cheltuieli necesare, dar neconfirmate documentar (cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal conform art.24 alin.(10) al Codului fiscal, dar premisele în evidența financiară a entității pentru determinarea rezultatului financiar), pentru obținerea veniturilor din vânzări în perioada corespunzătoare, pentru care au fost eliberate facturi fiscale. Suma menționată a fost casată ulterior de către entitate prin atribuirea acesteia la cheltuieli, fapt menționat în decizia SFS din 30.12.2020.

Atât SRL „Magnum&Co”, cât și nici SFS nu au invocat că suma de 371400 de lei (dividendul + împrumutul) a fost casată ilegal. Prin urmare, concluziile instanței de apel sunt contradictorii, or, pe de o parte susține că dânsul nu a restituit în casieria entității dividendul și împrumutul, iar pe de altă parte, se invocă că pentru a radia din evidența contabilă datoria nouă a lui Sergiu Para față de SRL „Magnum&Co” în sumă de 371400 de lei (dividendul + împrumutul), a casat această datorie, care a apărut ca rezultat al restituirii atât a dividendelor, cât și a împrumutului în sumă de 145526,40 de lei. 13

Faptul că intimata a suportat cheltuieli în perioada septembrie - decembrie 2020, se confirmă prin analiza contului contabil „611” „Venituri din vânzări”, de unde rezultă că atribuirea la cheltuieli a sumei de 371400 de lei nu a fost una fictivă, or, această sumă a fost utilizată în activitatea operațională pentru efectuarea livrărilor și a generat profit în sumă de 402347 lei.

În drept, Para Sergiu, reprezentat de avocatul Rotaru Dorel, și-a întemeiat recursul pe prevederile art.432 alin.(3) lit.b) și alin.(4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările din 01.09.2023), potrivit cărora se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, precum și, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Intimata consideră că nu poate fi reținut argumentul recurentului referitor la vicierea citării dânsului la ședința instanței de apel, fapt ce vine în contradicție cu actele cauzei, or, pentru ședința din 05.04.2023 reprezentantul recurentului Para Sergiu, avocatul Tatarciuc Ghenadie a fost înștiințat încă la data 17.03.2023, prin intermediul poștei electronice (e- mail: *****) (f.d.243, vol.I).

Este eronată și alegația recurentului referitor la noile înscrisuri prezentate în instanța de apel la 05 aprilie 2023, care nu i s-au adus la cunoștință, or, aceste documente au fost anexate la cererea de apel motivată depusă fizic la 06.03.2023 în cancelaria Curții de Apel Chișinău, care la 14 înregistrarea apelului s-a verificat existența anexelor indicate în cerere. Înscrisurile date au fost expediate odată cu cererea de apel și la poșta electronică a reprezentantului recurentului, avocatul Ghenadie Tatarciuc la data de 17 martie 2023 (f.d.243, vol.I). Mai mult ca atât, în situația în care recurentul invocă că nu a recepționat documentele suplimentare, la dosar nu se atestă dovezi că reprezentantul acestuia ar fi solicitat eliberarea lor sau să ia cunoștință cu materialele dosarului.

Din înregistrarea audio a ședinței de judecată din 05.04.2023 cert rezultă că în cadrul acesteia s-a pus în discuție anexarea la dosar a noilor înscrisuri, fiind admis ca noi probe în conformitate cu prevederile art.370 și art.1191 CPC, care nu puteau fi prezentate în prima instanță, aceste constituind probatoriu în cauza de contencios administrativ soluționată definitiv prin încheierea din 06 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, adică ulterior emiterii hotărârii din 08 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Consideră ca fiind greșită alegația recurentului referitor la aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de apel, or, această manifestare de fapt reflectă dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel, bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:

Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Articolul XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 statuează că, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu 15 excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat la 16 august 2023 de către Para Sergiu, reprezentat de avocatul Rotaru Dorel, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023, prin urmare, va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Articolul 432 din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările efectuate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01.09.2023): „(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

Articolul 433 lit.a) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului 16.08.2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”

Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. 16 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei motivate a instanței de apel a fost expediată la 22 iunie 2023, la adresa electronică a reprezentantului recurentului Para Sergiu, avocatul Tatarciuc Ghenadie (e-mail: *****), fapt ce rezultă din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la dosar (f.d.104, vol.I; f.d.15, vol.II ).

Astfel, recursul declarat la 16 august 2023, de către Para Sergiu, reprezentat de avocatul Rotaru Dorel, se consideră ca fiind depus în interiorul termenului prevăzut la art.434 alin.(1) CPC.

Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data declarării recursului. 17

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că în recursul declarat, Para Sergiu, reprezentat de avocatul Rotaru Dorel, a făcut referire la prevederile art.432 alin.(3) lit.b) și alin.(4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările din 01.09.2023), potrivit cărora se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, precum și, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurentul a făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute la art.432 alin.(3) lit.b) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului (16 august 2023), nu a stabilit că de către instanța de apel au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept procedural, în special, cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.

La acest aspect, instanța de recurs reține că la 06 martie 2023, SRL „Magnum & Co” în procedura simplificată a falimentului, în persoana lichidatorului Cazacu Adrian a înregistrat în cancelaria Curții de Apel Chișinău apelul motivat, la care a anexat decizia SFS nr.658/4580 din 10.11.2021; decizia SFS nr.645/390 din 30.12.2021, hotărârea din 10.10.2022 (dos. Nr.3-146/2022) a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, încheierea din 06.02.2023 a Curții de Apel Chișinău (dos. Nr.3a-1780/22) și extrasul din „contul 241 casieria pentru anul 2020” (f.d.217-238, vol.I).

Prin încheierea din 15 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost acceptată spre examinare cererea de apel depusă de SRL „Magnum & Co” în procedura simplificată a falimentului, în persoana lichidatorului Cazacu Adrian și stabilită data examinării acesteia pentru 05 aprilie 2023, ora 10:00, cu înștiințarea participanților la proces (f.d.242, vol.I).

La 17 martie 2023, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa reprezentantului intimatului/pârât Para Sergiu, avocatul Ghenadie Tatarciuc, la poșta electronică a acestuia indicată în mandatul avocațial seria MA nr.1299410 din 05 aprilie 2022 (e-mail: *****), citația pentru ședința din 05 aprilie 2023, ora 10:00, copia încheierii de primire, copia 18 încheierii de acceptare, copia apelului motivat (f.d.104, 243, 243 verso, vol.I).

La acest aspect, Completul de judecată reține că notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată prin poșta electronică se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului, data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul menționat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități, cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

În speță, astfel de mențiuni de eroare tehnică la data de 17 martie 2023, ora 10:09, odată cu expedierea citației și a înscrisurilor anexate la aceasta, la adresa poștală a reprezentantei recurentului, avocatul Ghenadie Tatarciuc, lipsesc.

Din cele menționate supra rezultă că instanța de apel, folosind cel mai eficient și rapid mijloc de comunicație, cum ar fi poșta electronică, și- a îndeplinit corespunzător obligația pozitivă de comunicarea a actelor de procedură participanților la proces, inclusiv reprezentantului recurentului.

Prin urmare, în perioada 17.03.2023 – până la 05.04.2023, atât Para Sergiu, cât și reprezentantul său împuternicit, au dispus de suficient timp de a depune referință, obiecții în raport cu apelul declarat de SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, în persoana lichidatorului Cazacu Adrian, de lua cunoștință cu actele cauzei, etc, drept procedural nevalorificat de către ultimii.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) (în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului – 16.08.2023), respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului reprezintă de fapt dezacordul 19 recurentului cu soluția instanței de apel, care a emis decizia pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate în mod corespunzător.

La fel, instanța de recurs nu a stabilit că soluția pronunțata de Curtea de Apel Chișinău s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Aici, Completul de judecată remarcă că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4), din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita doar la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere 20 (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996- 1,11p.141, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

Din aceste motive, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Para Sergiu, reprezentat de avocatul Rotaru Dorel, urmează a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art.431 alin.(1) și (2), art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI: Consideră inadmisibil recursul declarat de Para Sergiu, reprezentat de avocatul Rotaru Dorel. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecătorii Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 21