2ra-1318/23 — incasarea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea sumei
- Temei legal
- recursul nu se incadreaza in temeiurile de drept prevazute la art.432 CPC
2ra-1318/23 — incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Para Sergiu,
reprezentat de avocatul Rotaru Dorel,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Societatea cu Răspundere Limitată „Magnum & Co” în procedura
simplificată a falimentului împotriva lui Para Sergiu cu privire la încasarea
sumei,
împotriva deciziei din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr.2ra-1318/23
NR. PIGD 2-21151286-01-2ra-17082023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023. Recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC (în redacția legii până la modificările operate
prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023). Dezacordul
recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a acesteia.
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: N. Russu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, A. Braga, I. Secrieru)
04 martie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
Para Sergiu, reprezentat de avocatul Rotaru Dorel,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, Judecătorii
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 12 octombrie 2021, SRL „Magnum & Co” în procedura
simplificată a falimentului, în persoana lichidatorului Cazacu Adrian, a
depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Para Sergiu cu privire la
încasarea sumei.
În susținerea acțiunii reclamanta a indicat că prin hotărârea din 06 iulie
2021 (dosarul nr.2i-222/2021) a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-a
constatat insolvabilitatea SRL „Magnum & Co” și s-a dispus inițierea
procedurii simplificată a falimentului cu dizolvarea SRL „Magnum & Co”,
iar în calitate de lichidator a fost desemnat administratorul autorizat, Cazacu
Adrian.
La examinarea actelor activității economice ale SRL „Magnum &
Co”, lichidatorul Cazacu Adrian a stabilit că în perioada 15 iulie 2018 – 20
ianuarie 2020 întreprinderea respectivă a acordat/rambursat împrumuturi
pârâtului Para Sergiu în sumă totală de 194 420 de lei, iar în perioada 25
august 2016 – 25 martie 2021, Para Sergiu a acordat împrumuturi SRL
„Magnum & Co” în sumă totală de 103 840 de lei.
Astfel, Para Sergiu are obligația să restituie SRL „Magnum & Co”
suma totală de 90580 de lei, ceea ce constituie diferența între împrumuturile
acordate/rambursate de către SRL „Magnum & Co” către Para Sergiu în
sumă totală de 194 420 de lei și împrumuturile acordate de Para Sergiu către
SRL „Magnum & Co” în sumă totală de 103 840 de lei.
La 25 august 2021, lichidatorul SRL „Magnum & Co”, în procedura
simplificată a falimentului, Cazacu Adrian, a expediat în adresa lui Sergiu
Para cererea prealabilă nr.21082504, solicitând restituirea împrumutului în
sumă de 90 580 de lei, în termen de 7 zile. Deși pârâtul a recepționat la 03
septembrie 2021 cererea prealabilă, totuși nu a restituit suma împrumutului,
ignorând solicitările înaintate.
1
Cu trimitere la art.867 alin.(1), art.871 alin.(1) și (4) din Codul civil în
redacția legii până la modificările din 01.03.2019 și art.1242 alin.(1) și (4)
din Codul civil, în redacția legii în vigoare din 01.03.2019, art.2, art.39
alin.(1), art.41, art.66 alin.(1) lit.l2) din Legea insolvabilității, lichidatorul
Cazacu Adrian a menționat că Para Sergiu are obligația să restituie în masa
debitoare a SRL „Magnum & Co”, în procedura simplificată a falimentului
împrumutul acordat în sumă de 90 580 de lei, care urmează să servească la
stingerea creanțelor patrimoniale ale creditorilor SRL „Magnum & Co”.
În contextul enunțat, SRL „Magnum & Co” în procedura simplificată
a falimentului, în persoana lichidatorului Cazacu Adrian, a solicitat
admiterea acțiunii și încasare din contul lui Para Sergiu a sumei de 90 580
de lei ceea ce constituie împrumutul acordat și nerestituit.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 08 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru a fost respinsă acțiunea depusă de SRL „Magnum & Co” în procedura
simplificată a falimentului. S-a încasat din contul SRL „Magnum & Co” în
procedura simplificată a falimentului în bugetul de stat suma de 2717,40 de
lei taxa de stat.
Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria
Chișinău, sediul Centru a motivat soluția de respingere a acțiunii prin faptul
că datoria pretinsă poate fi confirmată prin contractele de împrumut,
dispozițiile de plată emise de bancă în privința operațiunilor reflectate în
rulajul din contul bancar al SRL „Magnum & Co” în procedura simplificată
a falimentului, deținut la BC „Moldindconbank” SA, pentru perioada de la
15 iulie 2016 până la 25 martie 2021, registrul de casă, dispozițiile de
încasare a numerarului prin casă, chitanțele la dispozițiile de încasare,
informația din contul ”241-Casa”.
Prima instanță a stabilit că unica probă în baza căreia reclamanta
justifică formarea datoriei pârâtului Para Sergiu este rulajul din contul bancar
al SRL „Magnum & Co” în procedura simplificată a falimentului, deținut la
BC „Moldindconbank” SA, pentru perioada de la 15 iulie 2016 până la 25
martie 2021.
Prima instanță a dedus că în situația în care SRL „Magnum & Co” în
procedura simplificată a falimentului își fundamentează pretențiile doar în
baza rulajului din contul bancar, operațiuni și sume care nu sunt confirmate
prin alte documente contabile primare, iar pârâtul Para Sergiu dimpotrivă a
2
prezentat chitanța la dispoziția de încasare nr.9 din 07 septembrie 2020, din
care reiese că ultimul a rambursat sumele cu titlu de împrumuturi pecuniare,
iar lichidatorul Cazacu Adrian, acționând în interesele reclamantei, nu a
combătut această probă.
Prima instanță a concluzionat că în speță nu s-a făcut dovada existenței
unei obligații a pârâtului față de reclamantă.
Cu trimitere la prevederile art.17 alin.(1), alin.(2) și alin.(4), art.34,
art.134 alin.(2) din Legea contabilității și raportării financiare nr.287 din 15
decembrie 2017, art.295 alin.(7) din Codul contravențional, art.66, alin.(1)
din Legea insolvabilități nr.149 din 29 iunie 2012, prima instanță a rezumat
că lichidatorul Cazacu Adrian nu a demonstrat că ar fi sesizat organele de
resort despre eventuala pierdere, sustragere sau distrugere a documentelor
contabile de către administratorul Para Sergiu, nu a susținut că ar fi pătruns
în spațiile de serviciu ale debitorului, precum și că ar fi studiat documentele
care se află acolo, lichidatorul nu a prezentat nicio probă în acest sens.
Prima instanță a considerat neîntemeiate alegațiile lichidatorului
Cazacu Adrian precum că prezentarea în judecată a documentelor contabile
primare, inclusiv de casa ale întreprinderii, este pusă doar în sarcina pârâtului
Para Sergiu, or, reieșind din atribuțiile lichidatorului de insolvabilitate
consacrate la art.66 alin.(1) din Legea nr.149/2012, lichidatorul a putut să
întreprindă măsuri în vederea dobândirii și prezentării în judecată a
documentelor contabile primare, inclusiv a celor de casă ale întreprinderii, la
fel, nu au fost prezentate probe care să demonstreze că pârâtul Para Sergiu a
distrus sau a sustras documentele contabile primare.
De asemenea, nu au fost reținute nici alegațiile reprezentantului
reclamantei cu privire la faptul că chitanța la dispoziția de încasare nr.9 din
07 septembrie 2020 nu este relevantă speței în lipsa registrului de casă și a
dispozițiilor de încasare a numerarului prin casă, or, potrivit pct.12 din
Hotărârea Guvernului nr.764 din 25.11.1992, primirea banilor este
confirmată printr-o chitanță semnată de contabilul-șef sau de o altă persoană
împuternicită de acesta și de casier, certificată de ștampilă casierului sau
imprimata aparatului de casă, în al doilea rând, lichidatorul Cazacu Adrian
nu a combătut această probă.
În subsidiar, lichidatorul SRL „Magnum & Co” în procedura
simplificată a falimentului nu a prezentat un audit care să confirme lipsa
încasărilor prin casă, alte transferuri bancare, alte operațiuni de rambursare
a împrumutului.
3
Distinct, prima instanță a menționat în cadrul ședinței de judecată,
lichidatorul Cazacu Adrian a susținut că este contabil de profesie și că poate
citi documentele contabile, prin urmare nu a avut nevoie de un audit, cu toate
acestea, însă, instanța de judecată consideră că pentru a arăta situația reală și
obiectivă a contabilității întreprinderii și pentru a concluziona cu certitudine
că, în rezultatul verificării contabilității în raport cu rulajul din contul bancar
prezentat în judecată, datoria revendicată nu a fost stinsă, efectuarea unui
audit era oportun. Afară de aceasta, în cadrul ședinței de judecată, însuși
lichidatorul Cazacu Adrian a susținut că chitanța de la dispoziția de plată nu
este relevantă în lipsa documentelor contabile primare de casă, însă,
lichidatorul Cazacu Andrei nu a explicat de ce unica probă prezentată, rulajul
din contul unic bancar, ar fi o probă suficientă în lipsa documentelor
contabile primare, sau în lipsa unui audit. Mai mult, lichidatorul Cazacu
Adrian a invocat argumente precum că este contabil de specialitate și nu este
necesar un audit cu neobservarea faptului ca este persoană care are interes în
proces, pe când specialistul antrenat în efectuarea auditului poartă
răspundere pentru concluziile date.
În contextul, enunțat, prima instanță a concluzionat asupra
netemeiniciei acțiunii depuse de SRL „Magnum & Co” în procedura
simplificată a falimentului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 08 decembrie 2022, SRL „Magnum & Co” în procedura
simplificată a falimentului, în persoana lichidatorului Cazacu Adrian, a
declarat apel (nemotivat), iar la 06 martie 2023 a prezentat motivarea
apelului, solicitând casarea integrală a hotărârii din 08 decembrie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de
admitere integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost admis
apelul declarat de SRL „Magnum & Co” în procedura simplificată a
falimentului, în persoana lichidatorului Cazacu Adrian, s-a casat hotărârea
din 08 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o
hotărâre nouă de admitere integrală a acțiunii depuse de SRL „Magnum &
Co” în procedura simplificată a falimentului. S-a încasat din contul lui Sergiu
4
Para în beneficiul SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a
falimentului suma de 90 580 de lei cu titlu de împrumut acordat. S-a încasat
din contul Sergiu Para în bugetul de stat suma de 2717,40 de lei taxa de stat
pentru prima instanță și 2038,05 lei taxa de stat pentru instanța de apel, în
total 4755,45 de lei.
Instanța de apel a motivat decizia constatând că, prin hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Central, dosar nr.2i-222/021, din 06 iulie 2021,
s-a constatat insolvabilitatea debitorului SRL „Magnum&Co” și s-a dispus
inițierea procedurii simplificate a falimentului cu dizolvarea SRL
„Magnum&Co” (f.d.6, vol.I). În baza hotărârii judecătorești menționate, s-a
ridicat dreptul administratorului Sergiu Para, de administrare a SRL
„Magnum&Co”, și s-a desemnat în calitate de lichidator Adrian Cazacu. S-
a stabilit că, unicul asociat al SRL „Magnum&Co” este Sergiu Para, și tot el
a fost administratorul companiei (f.d.7, vol.I). Invocând acumularea datoriei
în sumă de 90580,00 lei, de către fondatorul administratorul Sergiu Para, față
de SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, la 12
octombrie 2021, reclamanta SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată
a falimentului, în persoana lichidatorului Adrian Cazacu a depus cerere de
chemare în judecată către Sergiu Para cu privire la încasarea datoriei.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, Curtea
de Apel Chișinău au concluzionat că soluția acesteia privind respingerea
acțiunii depuse de SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a
falimentului, este una neîntemeiată, rezultată din aprecierea incorectă a
materialului probator și interpretarea eronată a normelor de drept material.
Instanța de apel a stabilit că Para Sergiu, având calitatea de
administrator al SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a
falimentului și-a acordat sie însuși împrumuturi ca persoană fizică, dintre
care nu a restituit suma 90580 de lei. În susținerea pretenției date, instanța
de apel a remarcat că la materialele cauzei a fost anexat rulajul din contul
curent al SRL „Magnum&Co” de la BC „Moldindconbank” SA ce reflectă
operațiunile de acordare-restituire a împrumuturilor.
Instanța de apel a reținut că instanța de fond, dispunând respingerea
acțiunii a reținut drept probă dispoziția nr.9 din 07 septembrie 2020, potrivit
căreia precum că s-ar confirma faptul că Sergiu Para a restituit împrumutul.
Cu trimitere la prevederile art.2 lit.a), art.17 alin.(1), art.18 alin.(2) din
Legea nr.287/2017, art.134 alin.(2) din Legea insolvabilității nr.149/2012,
art.2 alin.(2) din Legea privind societățile cu răspundere limitată
nr.135/2007, instanța de apel a dedus că dispoziția nr.9 din 07 septembrie
5
2020 reprezintă un document contabil, iar în cazul în care aceasta a existat la
data cu care este datată – 07 septembrie 2020, atunci, prin prisma normelor
menționate, Sergiu Para urma să o prezinte către SRL „Magnum&Co” în
procedura simplificată a falimentului până la 12 iulie 2021, fapt ce nu a fost
făcut, aceasta fiind prezentată în cadrul examinării cauzei în instanța de fond.
Instanța de apel a remarcat că însăși instanța de fond a constatat că pe
dispoziția de încasare nr.9 din 07 septembrie 2020 este aplicat sigiliul
„pentru pachete”, însă nu a reținut că pe aceasta nu a fost aplicată prima
ștampilă a întreprinderii, or, ștampila întreprinderii se află la lichidator din
data de 05 august 2021.
În contextul enunțat, instanța de apel a rezumat că dispoziția de
încasare nr.9 din 07 septembrie 2020, a fost de fapt întocmită după data de
05 august 2021, ceea ce nu i-a permis reclamantului să aplice ștampila
întreprinderii relevantă pentru acest document.
Instanța de apel a subliniat că pentru a putea face concluzii referitoare
la restituirea împrumuturilor prin casierie, este necesar să fie prezentate toate
actele de casierie, inclusiv toate dispozițiile de plată și de încasare și toate
registrele de casă, în care sunt reflectate soldul inițial la începutul zilei,
rulajele pe parcursul zilei și rulajul final, or, doar ca urmare a examinării în
ansamblu a acestor documente, se reflectă faptul dacă într-adevăr banii au
fost restituiți în casierie, iar dacă au fost restituiți, cum au fost utilizați
ulterior.
Potrivit rulajelor bancare prezentate de SRL „Magnum&Co” în
procedura simplificată a falimentului, la data de 07 septembrie 2020, datoria
nerestituită de Sergiu Para către SRL „Magnum&Co”, constituia suma de
79060 lei.
Instanța de apel a remarcat că pârâtul Sergiu Para nu a explicat din
care cauză a restituit la 07 septembrie 2020 suma de 145526,40 de lei, în
situația în care datoria la acel moment constituia 79130 de lei. La acest
compartiment, nici instanța de fond nu s-a expus. Or, toate cele indicate
supra, demonstrează cu certitudine că proba prezentată de Sergiu Para, urma
a fi respinsă de instanța de fond, or, pentru a putea face concluzia că
împrumuturile într-adevăr au fost restituite întreprinderii prin casierie, atunci
urmau a fi administrate toate documentele de casă în ansamblu, inclusiv
registrele de casă, astfel încât să fie clar cu certitudine dacă banii au fost
restituiți, dar nu indicat fictiv într-un singur act precum că au fost achitați în
casierie, iar în doilea rând, toate aceste documente de casă, în cazul în care
ele au existat, trebuiau în mod obligatoriu transmise de Sergiu Para
6
lichidatorului Adrian Cazacu până la 05 august 2021, iar faptul că asemenea
documente nu au fost transmise până la această dată, dar nici până la
moment, cumulativ cu celelalte aspecte descrise supra, demonstrează faptul
că dispoziția de încasare nr.9 a fost întocmită după data de 05 august 2021,
respectiv fiind una fictivă.
Instanța de apel a precizat că la cererea de apel lichidatorul SRL
„Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului a anexat deciziile
Serviciului Fiscal de Stat nr.658/4580 din 10 noiembrie 2021 și nr.645/390
din 30 decembrie 2021, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani nr.3-
146/2022 din 10 octombrie 2022, încheierea Curții de Apel Chișinău nr.3a-
1780/22 din 06 februarie 2023 și extrasul din contul „241” casieria pentru
anul 2020.
Instanța de apel a constatat că urmare a efectuării controlului fiscal la
SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, Serviciul
Fiscal de Stat a emis decizia nr.658/4580 din 10 noiembrie 2021, care a fost
contestată de Sergiu Para, iar prin decizia Serviciului Fiscal de Stat
nr.645/390 din 30 decembrie 2021 a fost respinsă contestația și menținută
decizia Serviciului Fiscal de Stat din 10 noiembrie 2021. Ulterior, SRL
„Magnum&Co”, reprezentată de Sergiu Para, a contestat decizia SFS
nr.658/4580 din 10 noiembrie 2021, în instanța de contencios administrativ,
iar urmare a examinării cauzei, prin hotărârea nr.3-146/2022 din 10
octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acțiunea înaintată
de SRL „Magnum&Co” a fost respinsă ca neîntemeiată. Hotărârea
menționată a fost atacată de către SRL „Magnum&Co” cu apel, iar prin
încheierea Curții de Apel Chișinău nr.3a-1780/22 din 06 februarie 2023,
acesta a fost declarat inadmisibil.
Instanța de apel a reținut că contul „241 casieria pentru anul 2020”
este menționat și în decizia Serviciului Fiscal de Stat și se bazează pe acesta.
De fapt, prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.658/4580 din 10
noiembrie 2021, s-a încasat de la SRL „Magnum&Co” suma de 15157 de lei
impozitul pe venit din sumele dividendelor achitate. Dividendele, la fel, ca
și în cazul împrumuturilor, au fost achitate lui Sergiu Para, prin transfer
bancar din contul curent al societății reclamante.
La acest aspect, instanța de apel a notat că pârâtul Sergiu Para a
contestat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.658/4580 din 10 noiembrie
2021, solicitând anularea acesteia, inclusiv și în partea ce ține de impozitul
din dividende. În contestație Sergiu Para a invocat că toate dividendele
primite prin transfer bancar, au fost restituite în casieria întreprinderii,
7
respectiv, aceste sume nu ar trebui impozitate. Cu toate acestea, însă, prin
decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.645/390 din 30 decembrie 2021,
contestația respectivă a fost respinsă și menținută decizia Serviciului Fiscal
de Stat din 10 noiembrie 2021.
Instanța de apel a remarcat că în partea ce ține de dividende, Serviciul
Fiscal de Stat a notat că în contabilitatea entității s-a reflectat că mijloacele
bănești transferate lui Sergiu Para, drept dividende, ar fi fost returnate în
casierie, iar ulterior eliberate tot ultimului și casate prin atribuirea la
cheltuieli (pagina 4-5 din decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.645/390 din
30 decembrie 2021).
Distinct din cele stabilite, instanța de apel a subliniat că de fapt
Serviciul Fiscal de Stat a constatat că dividendele au fost achitate lui Sergiu
Para și nu a reținut că acestea ar fi fost returnate în casierie, precum declară
Sergiu Para. SFS a reținut că în evidența contabilă s-a reflectat că Sergiu Para
a returnat banii în casierie, dar ulterior acești bani au fost achitați tot lui
Sergiu Para, fiind incluși în suma de 371.400 de lei, eliberate fondatorului,
(Dt.226.1 „Creanțe ale titularilor de avans ” - Ct.241 „ Casa în monedă
națională”), fiind casată datoria lui Sergiu Para față de SRL „Magnum&Co”,
iar în contabilitate atribuită ca cheltuieli fără documente justificative.
Instanța de apel a rezumat că Serviciul Fiscal de Stat nu a constatat
altceva decât că înregistrările în evidența contabilă sunt unele fictive, iar
dividendele nu au fost restituite în realitate în casierie, după cum s-a reflectat
în evidența contabilă, drept consecință prin decizia Serviciului Fiscal de Stat
s-a decis încasarea impozitului din dividendele achitate.
Instanța de apel a evidențiat că instanța de contencios administrativ în
hotărârea nr.3-146/2022 din 10 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani a apreciat critic argumentele lui Sergiu Para precum că
dividendele au fost restituite și reflectate în evidența contabilă, respectiv
dividendele au fost achitate. Or, respectivele dividende, sunt similare cu
cazul împrumuturilor, când SRL „Magnum&Co” a achitat sumele către
administratorul/asociatul Sergiu Para, iar ulterior a înregistrat fictiv, în
evidența contabilă, că aceste sume au fost returnate în casierie.
De fapt, în suma de 371400 de lei eliberată fondatorului (Dt.226.1
„Creanțe ale titularilor de avans ” — Ct.241 „ Casa în monedă națională”),
la care face trimitere Serviciul Fiscal de Stat în decizia nr.645/390 din 30
decembrie 2021, (ca dividende reflectate în evidență contabile ca restituite,
iar ulterior reflectate ca fiind achitate iarăși lui Sergiu Para și casate), conține
8
și suma de 145526,40 de lei, pe care intimatul pretinde că ar fi returnat-o în
casierie prin dispoziția de încasare nr.9 din 07 septembrie 2020.
Instanța de apel a menționat ca și în cazul dividendelor, prin aceeași
operațiune contabilă, împrumutul în sumă de 145526,40 de lei, pe care
pârâtul pretinde că a restituit-o în casierie prin dispoziția de încasare nr.9 din
07 septembrie 2020, a fost achitat din nou lui Sergiu Para, fiind inclusă în
suma de 371400 de lei indicată în decizia Serviciului Fiscal de Stat
nr.645/390 din 30 decembrie 2021, iar pentru a radia din evidența contabilă
datoria nouă a lui Sergiu Para față de SRL „Magnum&Co” în sumă de
371.400 lei (dividendul + împrumutul), a casat această datorie, iar în
contabilitate le-a atribuit la „Dt contului 824” „Alte cheltuieli”. La fel ca și
în cazul dividendelor, prin aceiași operațiune contabilă, SRL
„Magnum&Co” în persoana lui Sergiu Para, a reflectat că suma de
145526,40 lei a fost restituită tot de către dânsul în casierie, iar din casierie
a fost achitată din nou lui, însă de această dată în contabilitate nu s-a mai
reflectat datoria lui Sergiu Para, față de entitate, în suma respectivă, fiind
casată și atribuită la alte cheltuieli, în lipsa documentelor justificative.
În contextul enunțat, instanța de apel a concluzionat de a casa
hotărârea instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a
acțiunii SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, cu
încasarea din contul lui Sergiu Para în beneficiul SRL „Magnum&Co” suma
împrumutului acordat în mărime de 90580 de lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 16 august 2023, prin intermediul oficiului poștal, Para Sergiu,
reprezentat de avocatul Rotaru Dorel, a declarat recurs, solicitând casarea
deciziei din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea
hotărârii din 08 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, sau,
după caz, remiterea cauzei spre rejudecare.
SOLICITĂRILE RECURENTULUI:
În susținerea recursului Para Sergiu a invocat că decizia instanței de
apel este neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept procedural. Cauza
a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată. Erorile comise de către
instanța de apel, au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale
ale recurentului.
9
Contrar prevederilor art.105 alin.(5) din Codul de procedură civilă,
instanța de apel a examinat apelul în lipsa sa căruia nu i s-a comunicat locul,
data și ora ședinței de judecată.
Para Sergiu consideră ca fiind eronat argumentul instanței de apel
precum că dânsul, fiind citat legal la poșta electronică, prin intermediul
avocatului Ghenadie Tatarciuc, la ședința instanței de apel nu s-a prezentat
și nu a invocat motivele absenței (f.d. 243, vol. I), având în vedere că la
dosar lipsește confirmare de recepționare a citației prin e-mail de către
avocatul Ghenadie Tatarciuc. Pe lângă acestea, citarea avocatului a avut loc
nu la sediul acestuia, dar la adresa electronică (e-mail), care nu este
înregistrată în Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor, deși legea a
instituit un asemenea mecanism de citare, totuși PIGD până în prezent nu
este funcțional.
Recurentul a indicat că la cererea de apel motivată depusă de SRL
„Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, în anexă sunt
indicate un șir de înscrisuri noi, și anume: decizia SFS nr.658/4580 din
10.11.2021; decizia SFS nr.645/390 din 30.12.2021; hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani nr.3-146/2022 din 10.10.2022; încheierea Curții
de Apel Chișinău nr.3a-1780/22 din 06.02.2023; extrasul din contul 241
„Casieria” pentru anul 2020. Înscrisurile respective nu au fost prezentate și
examinate în cadrul instanței de fond. Mai mult ca atât, acestea acte nu i-au
fost înmânate și nici avocatului său. Potrivit citației expediate la e-mail
avocatului Ghenadie Tatarciuc (f.d.243, vol. I), la aceasta au fost anexate
doar încheiere din 15.03.2023, pe 3 file, încheiere de primire pe 1 filă și
apelul motivat. De asemenea, din conținutul procesului-verbal al ședinței
de judecată din 05.04.2023 (f.d.4, vol.II), reiese că aceste înscrisuri, deși au
fost menționate ca anexe la cererea de apel, totuși în realitate acestea au fost
anexate la dosar doar în cadrul ședinței de judecată din 05.04.2023, fapt ce
rezultă din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată din data
respectivă (f.d. 4, vol.II).
Instanța de apel a acceptat spre examinare probe noi, cu încălcarea
procedurii, or, potrivit art.372 alin.(l) CPC, părțile și alți participanți la
proces au dreptul să prezinte noi probe dacă acestea respectă prevederile
art.1191 alin.(2) CPC, dacă acestea nu au fost reclamate de către prima
instanță la cererea participanților la proces sau dacă au fost restituite în mod
nejustificat de către prima instanță. Iar, potrivit art.1191 alin.(1) CPC, toate
probele se prezintă, sub sancțiunea decăderii, în termenul stabilit de instanța
de judecată, în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, dacă
10
legea nu prevede altfel. În cazul prezentării probelor contrar condițiilor
prevăzute de lege, judecătorul dispune restituirea acestora printr-o
încheiere protocolară.
În speță, SRL „Magnum&Co” în procedura simplificată a
falimentului, în persoana lichidatorului Cazacu Adrian, nu a solicitat
anexarea probelor respective în prima instanță, deși a dispus de acestea,
motiv din care consideră că instanța de apel a administrat probe noi cu
încălcarea procedurii legale.
De altfel, instanța de apel era obligată să-i comunice înscrisurile
menționate, având în vedere că decizia a fost motivată exclusiv pe probele
noi. Prin această omisiune, instanța de apel a admis o încălcare a
principiului contradictorialității și egalității părților în procesul civil
prevăzut de art.26 CPC, care statuează că procesele civile se desfășoară pe
principiul contradictorialității și egalității părților în drepturile procedurale,
drept garantat de art.6§1 CEDO, privind dreptul la un proces echitabil.
Pe lângă acestea, instanța de apel a apreciat arbitrar probele.
Cu toate că, a fost obligat să predea documentele (inclusiv actele
contabile) cu privire la activitatea întreprinderii administratorului
insolvabilității SRL „Magnum&Co”, Cazacu Adrian, până la 12.07.2021,
totuși în acest termen nu a fost posibil să le prezinte din motivul necesității
restabilirii evidenței contabile a întreprinderii, care din cauza imposibilității
achitării serviciilor de contabilitate în perioada premergătoare intentării
procesului de insolvabilitate, au fost suspendate. Prezentarea actelor a avut
loc cu întârziere abia la 27.12.2021, fapt se confirmă prin Actul de primire-
predare a actelor debitorului SRL „Magnum &Co” semnat de către el și
lichidatorul Cazacu Adrian. Potrivit acestui act în documentația transmisă
este indicată și extrasele din conturile contabile ale societății, inclusiv
contul „251” „Împrumuturi acordate”, care confirmă soldul împrumutului
acordat lui.
Deși și-a executat cu întârziere obligația de transmitere a actelor,
totuși această situația nu-l privează de dreptul de a le prezenta ulterior,
inclusiv și în cadrul instanței de judecată. Totodată, acest fapt nu confirmă
și nu poate fi interpretat în sensul că la situația din 07.09.2020 dispoziția de
încasare nr.9 nu ar fi existat și aceasta ar fi fost întocmită după data de
05.08.2021, afirmațiile lichidatorului nefiind confirmate prin mijloace de
probă concludente.
Afară de aceasta, pe dispoziția de încasare nr.9 din 07.09.2020 nu a
fost aplicat sigiliul „pentru pachete” așa cum susține instanța de apel, dar
11
sigiliul „pentru facturi". Acest sigiliu se aplica de fapt pe toate actele
contabile ale societății. Un asemenea sigiliu nici nu era obligatoriu, având
în vedere că Legea nr.845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și
întreprinderi, cu modificările din 07.07.2016, întreprinderile și
întreprinzătorii nu sunt obligați să dețină și să aplice ștampila proprie pe
înscrisuri de orice natură, iar in cazul în care legislația prevede necesitatea
aplicării ștampilei întreprinderii sau întreprinzătorului, cerința se consideră
îndeplinită dacă înscrisul este semnat de persoana împuternicită de
întreprindere sau de către întreprinzător conform legislației.
Recurentul apreciază ca fiind eronată concluzia instanței de apel
precum că pentru a putea face concluzii referitoare la restituirea
împrumuturilor prin casierie este necesar să fie prezentate toate actele de
casierie, inclusiv toate dispozițiile de plată și de încasare și toate registrele
de casă, în care sunt reflectate soldul inițial la începutul zilei, rulajele pe
parcursul zilei și rulajul final, întrucât ca urmare a examinării în ansamblu
a acestor documente, se reflectă faptul dacă într-adevăr banii au fost
restituiți în casierie, iar dacă au fost restituiți, cum au fost utilizați ulterior,
or, astfel de concluzie se întemeiază exclusiv din motivul analizei
unilaterale și fără participarea dânsului, a probelor noi prezentate direct în
ședința instanței de apel de către SRL „Magnum&Co”.
O altă concluzie pripită la care a ajuns instanța de apel este precum
că din rulajele bancare prezentate de apelant-reclamant, la 07 septembrie
2020, datoria nerestituită de către dânsul către SRL „Magnum&Co”,
constituia suma de 79060 de lei, în motivarea acestei concluzii, instanța de
apel a menționat că în acest context el nu a explicat de ce a restituit la data
de 07 septembrie 2020, suma de 145526,40 de lei, dacă datoria la acel
moment constituia 79130 de lei, la acest aspect nici instanța de fond nu s-a
expus, deoarece aceste constatări ale instanței de apel sunt nefondate, or,
această datorie nu putea fi constatată doar prin analiza rulajelor bancare
prezentate de apelant-reclamant.
Cu atât mai mult, potrivit extrasului din contul contabil „241”
„Casieria” pentru anul 2020, copia căruia a fost anexată la dosar de către
lichidatorul Cazacu Adrian (f.d.238, vol.I), se confirmă că datoria lui către
SRL „Magnum&Co” rezultată din împrumuturile acordate de ultima
primului la 07.09.2020 constituia 145526,40 de lei.
Instanța de apel și-a întemeiat soluția prin interpretarea greșită a
deciziilor Serviciului Fiscal de Stat nr.658/4580 din 10.11.2021 și
nr.645/390 din 30.12.2021, în baza căreia s-a dispus de a încasa din contul
12
său a sumei de 15157 de lei în calitate de impozit pe venit din sumele
dividendelor achitate. Instanța de apel a tratat prin analogie cazul restituirii
dividendelor (la care s-a referit SFS în deciziile din 10.11.2021 și
30.12.2021) cu cazul restituirii împrumutului, care face obiect de
examinare în prezenta speță.
Apreciază ca fiind greșite abordările instanței de apel precum că
înregistrările în evidența contabilă a SRL „Magnum&Co” sunt unele
fictive, în situația în care atât în deciziile SFS din 10.11.2021 și din
30.12.2021, lipsește o astfel de constatare, fiind inventată de către Curtea
de Apel Chișinău, preluată din cererea de apel. Pe lângă acestea, mijloacele
bănești au fost eliberate fondatorului entității, în cadrul controlului acestea
au fost clasificate ca dividende achitate și respective, a fost calculate
impozitul pe venit la sursa de plată din dividende. O, anumite constatări
precum că dividendele nu au fost restituite de către dânsul de facto în
casierie, după cum s-a fost reflectat în evidența contabilă, în deciziile SFS,
nu există.
Suma de 371400 de lei (care se menționează în decizia SFS din
30.12.2021) a fost eliberată titularului de avans Para Sergiu de către SRL
„Magnum&Co” în rate, în perioada 07.09.2020-09.10.2020 (adică după
restituirea împrumutului) pentru acoperirea cheltuielilor necesare în
numerar aferente activității de întreprinzător. Ulterior, în baza deconturilor
de avans, sumele date au fost constatate ca cheltuieli necesare, dar
neconfirmate documentar (cheltuieli nedeductibile din punct de vedere
fiscal conform art.24 alin.(10) al Codului fiscal, dar premisele în evidența
financiară a entității pentru determinarea rezultatului financiar), pentru
obținerea veniturilor din vânzări în perioada corespunzătoare, pentru care
au fost eliberate facturi fiscale. Suma menționată a fost casată ulterior de
către entitate prin atribuirea acesteia la cheltuieli, fapt menționat în decizia
SFS din 30.12.2020.
Atât SRL „Magnum&Co”, cât și nici SFS nu au invocat că suma de
371400 de lei (dividendul + împrumutul) a fost casată ilegal. Prin urmare,
concluziile instanței de apel sunt contradictorii, or, pe de o parte susține că
dânsul nu a restituit în casieria entității dividendul și împrumutul, iar pe de
altă parte, se invocă că pentru a radia din evidența contabilă datoria nouă a
lui Sergiu Para față de SRL „Magnum&Co” în sumă de 371400 de lei
(dividendul + împrumutul), a casat această datorie, care a apărut ca rezultat
al restituirii atât a dividendelor, cât și a împrumutului în sumă de 145526,40
de lei.
13
Faptul că intimata a suportat cheltuieli în perioada septembrie -
decembrie 2020, se confirmă prin analiza contului contabil „611” „Venituri
din vânzări”, de unde rezultă că atribuirea la cheltuieli a sumei de 371400
de lei nu a fost una fictivă, or, această sumă a fost utilizată în activitatea
operațională pentru efectuarea livrărilor și a generat profit în sumă de
402347 lei.
În drept, Para Sergiu, reprezentat de avocatul Rotaru Dorel, și-a
întemeiat recursul pe prevederile art.432 alin.(3) lit.b) și alin.(4) din Codul
de procedură civilă (în redacția legii până la modificările din 01.09.2023),
potrivit cărora se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat în cazul în care: b) cauza a fost judecată în absența unui
participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de
judecată, precum și, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3)
constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în
cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise
au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 07 decembrie 2023, SRL „Magnum & Co” în procedura
simplificată a falimentului, în persoana lichidatorului Cazacu Adrian a
depus referință, solicitând să fie considerat inadmisibil recursul declarat de
Para Sergiu, întrucât nu se constată încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Recursul declarat de Para Sergiu nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.
Intimata consideră că nu poate fi reținut argumentul recurentului
referitor la vicierea citării dânsului la ședința instanței de apel, fapt ce vine
în contradicție cu actele cauzei, or, pentru ședința din 05.04.2023
reprezentantul recurentului Para Sergiu, avocatul Tatarciuc Ghenadie a fost
înștiințat încă la data 17.03.2023, prin intermediul poștei electronice (e-
mail: *****) (f.d.243, vol.I).
Este eronată și alegația recurentului referitor la noile înscrisuri
prezentate în instanța de apel la 05 aprilie 2023, care nu i s-au adus la
cunoștință, or, aceste documente au fost anexate la cererea de apel motivată
depusă fizic la 06.03.2023 în cancelaria Curții de Apel Chișinău, care la
14
înregistrarea apelului s-a verificat existența anexelor indicate în cerere.
Înscrisurile date au fost expediate odată cu cererea de apel și la poșta
electronică a reprezentantului recurentului, avocatul Ghenadie Tatarciuc la
data de 17 martie 2023 (f.d.243, vol.I). Mai mult ca atât, în situația în care
recurentul invocă că nu a recepționat documentele suplimentare, la dosar
nu se atestă dovezi că reprezentantul acestuia ar fi solicitat eliberarea lor
sau să ia cunoștință cu materialele dosarului.
Din înregistrarea audio a ședinței de judecată din 05.04.2023 cert
rezultă că în cadrul acesteia s-a pus în discuție anexarea la dosar a noilor
înscrisuri, fiind admis ca noi probe în conformitate cu prevederile art.370
și art.1191 CPC, care nu puteau fi prezentate în prima instanță, aceste
constituind probatoriu în cauza de contencios administrativ soluționată
definitiv prin încheierea din 06 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
adică ulterior emiterii hotărârii din 08 decembrie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru.
Consideră ca fiind greșită alegația recurentului referitor la aprecierea
arbitrară a probelor de către instanța de apel, or, această manifestare de fapt
reflectă dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel,
bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și
nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,
călăuzindu-se de lege.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.
Articolul XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 statuează că,
recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în
vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la
data depunerii recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
15
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat la 16 august 2023 de către Para Sergiu, reprezentat
de avocatul Rotaru Dorel, a fost depus până la data intrării în vigoare a
Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023, prin
urmare, va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.
Articolul 432 din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la
modificările efectuate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din
01.09.2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată
neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat
analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe
la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i
s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost
încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat
problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar
lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Articolul 433 lit.a) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în
vigoare la data depunerii recursului 16.08.2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa
părților, declară recursul inadmisibil.
16
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS
Cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a
pronunțat decizia la 05 aprilie2023, în ședință publică.
Din actele cauzei rezultă că copia deciziei motivate a instanței de apel
a fost expediată la 22 iunie 2023, la adresa electronică a reprezentantului
recurentului Para Sergiu, avocatul Tatarciuc Ghenadie (e-mail: *****), fapt
ce rezultă din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la
dosar (f.d.104, vol.I; f.d.15, vol.II ).
Astfel, recursul declarat la 16 august 2023, de către Para Sergiu,
reprezentat de avocatul Rotaru Dorel, se consideră ca fiind depus în
interiorul termenului prevăzut la art.434 alin.(1) CPC.
Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel,
normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept
procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel
contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția
legii în vigoare la data declarării recursului.
17
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că în
recursul declarat, Para Sergiu, reprezentat de avocatul Rotaru Dorel, a făcut
referire la prevederile art.432 alin.(3) lit.b) și alin.(4) din Codul de
procedură civilă (în redacția legii până la modificările din 01.09.2023),
potrivit cărora se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat în cazul în care: b) cauza a fost judecată în absența unui
participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de
judecată, precum și, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3)
constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în
cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise
au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că
recurentul a făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute la art.432
alin.(3) lit.b) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii
recursului (16 august 2023), nu a stabilit că de către instanța de apel au fost
încălcate sau aplicate eronat normele de drept procedural, în special, cauza
a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.
La acest aspect, instanța de recurs reține că la 06 martie 2023, SRL
„Magnum & Co” în procedura simplificată a falimentului, în persoana
lichidatorului Cazacu Adrian a înregistrat în cancelaria Curții de Apel
Chișinău apelul motivat, la care a anexat decizia SFS nr.658/4580 din
10.11.2021; decizia SFS nr.645/390 din 30.12.2021, hotărârea din
10.10.2022 (dos. Nr.3-146/2022) a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
încheierea din 06.02.2023 a Curții de Apel Chișinău (dos. Nr.3a-1780/22)
și extrasul din „contul 241 casieria pentru anul 2020” (f.d.217-238, vol.I).
Prin încheierea din 15 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost
acceptată spre examinare cererea de apel depusă de SRL „Magnum & Co”
în procedura simplificată a falimentului, în persoana lichidatorului Cazacu
Adrian și stabilită data examinării acesteia pentru 05 aprilie 2023, ora
10:00, cu înștiințarea participanților la proces (f.d.242, vol.I).
La 17 martie 2023, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa
reprezentantului intimatului/pârât Para Sergiu, avocatul Ghenadie
Tatarciuc, la poșta electronică a acestuia indicată în mandatul avocațial
seria MA nr.1299410 din 05 aprilie 2022 (e-mail: *****), citația pentru
ședința din 05 aprilie 2023, ora 10:00, copia încheierii de primire, copia
18
încheierii de acceptare, copia apelului motivat (f.d.104, 243, 243 verso,
vol.I).
La acest aspect, Completul de judecată reține că notificarea prin poștă
electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea
în cutia poștală.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
remarcă că confirmarea expedierii și recepționării documentului către
partea interesată prin poșta electronică se atestă prin extrasul eliberat de
către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține:
datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului,
data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul
judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere
a actului pe poșta electronică, extrasul menționat va cuprinde informații cu
privire la aceste inexactități, cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj
separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde
mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va
explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De
regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă,
deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.
În speță, astfel de mențiuni de eroare tehnică la data de 17 martie
2023, ora 10:09, odată cu expedierea citației și a înscrisurilor anexate la
aceasta, la adresa poștală a reprezentantei recurentului, avocatul Ghenadie
Tatarciuc, lipsesc.
Din cele menționate supra rezultă că instanța de apel, folosind cel
mai eficient și rapid mijloc de comunicație, cum ar fi poșta electronică, și-
a îndeplinit corespunzător obligația pozitivă de comunicarea a actelor de
procedură participanților la proces, inclusiv reprezentantului recurentului.
Prin urmare, în perioada 17.03.2023 – până la 05.04.2023, atât Para
Sergiu, cât și reprezentantul său împuternicit, au dispus de suficient timp
de a depune referință, obiecții în raport cu apelul declarat de SRL
„Magnum&Co” în procedura simplificată a falimentului, în persoana
lichidatorului Cazacu Adrian, de lua cunoștință cu actele cauzei, etc, drept
procedural nevalorificat de către ultimii.
La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) (în redacția legii în vigoare la data
depunerii recursului – 16.08.2023), respectiv nu constituie temei de casare
a deciziei contestate, or, motivele recursului reprezintă de fapt dezacordul
19
recurentului cu soluția instanței de apel, care a emis decizia pe o cercetare
multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor
din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea
de apel care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate în
mod corespunzător.
La fel, instanța de recurs nu a stabilit că soluția pronunțata de Curtea
de Apel Chișinău s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor. Aici, Completul de judecată remarcă că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432
alin.(2), (3) și (4), din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita doar la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate
Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla
trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea
pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat
din oficiu.
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru
a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin
legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei
(MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
20
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct.45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-
1,11p.141, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu
privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, §31,
Seria A, nr.212-A).
Din aceste motive, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Para Sergiu, reprezentat de
avocatul Rotaru Dorel, urmează a fi considerat inadmisibil.
În conformitate cu art.431 alin.(1) și (2), art.433 lit.a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin.(1) și
(2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI:
Consideră inadmisibil recursul declarat de Para Sergiu, reprezentat de
avocatul Rotaru Dorel.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecătorii Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
21