2r-494/25 — Încasarea datoriei, prejudiciului moral și a cheltuielilor judiciare

La 31 octombrie 2024, Nicolae Lepădatu a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată împotriva lui Nicolae Olaru și Societății cu Răspundere Limitată „Avacon-Prim” (în continuare „Avacon-Prim” S.R.L.), intervenient accesoriu Cooperativa de Întreprinzător „Laptecon-IND” (în continuare C.I. „Laptecon-IND”) privind încasarea datoriei, prejudiciului moral și a cheltuielilor judiciare (f.d.6-10; 11; 52-54).

Prin încheierea din 06 decembrie 2024 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, s-a primit prezenta cerere de chemare în judecată în procedura cererilor cu valoare redusă (f.d. 46).

Prin hotărârea din 30 aprilie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolae Lepădatu (f.d. 124).

La 10 iunie 2025 Nicolae Lepădatu a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 30 aprilie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii sale de chemare în judecată, precum și încasarea cheltuielilor de judecată suportate (f.d.127).

Iar, la 28 iulie 2025 Nicolae Lepădatu a depus apelul motivat împotriva hotărârii din 30 aprilie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, în care a reiterat pretențiile inițiale și a solicitat admiterea acestora (f.d.137-143).

Prin încheierea din 16 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a restituit cererea de apel declarată de Nicolae Lepădatu, ca fiind depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen. S-a remis apelantului Nicolae Lepădatu cererea de apel cu toate documentele anexate (f.d.144-147).

La 05 decembrie 2025, Nicolae Lepădatu a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 16 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei spre examinare în instanța de apel (f.d.150-152).

În susținerea cererii de recurs, Nicolae Lepădatu a invocat că încheierea din 16 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru este ilegală, întrucât restituirea cererii sale de apel ca fiind depusă în afara termenului legal contravine probelor din dosar și dispozițiilor Codului de procedură civilă.

Recurentul a arătat că hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Central, din 30 aprilie 2025 i-a fost comunicată abia la 10 iunie 2025, prin Scrisoarea de expediere nr. 5-087-08, moment în care a declarat apel nemotivat, respectând termenul legal de 30 de zile de la primirea actului judecătoresc. Ulterior, la 14 iulie 2025, i-a fost transmisă hotărârea motivată, conform Scrisorii de expediere nr. 6-089-08, iar după luarea la cunoștință de conținutul acesteia, la 28 iulie 2025, a depus apelul motivat, înregistrat sub nr. 6-878.

În aceste condiții, Nicolae Lepădatu a susținut că termenul de apel a fost respectat, fiind calculat de la data comunicării efective a hotărârii motivate, iar instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 362 și art. 369 din Codul de procedură civilă, care nu impun repunerea în termen atunci când apelul este declarat în termenul legal.

Totodată, el a menționat că, potrivit datelor din Portalul Național al Instanțelor Judecătorești, hotărârea de fond a fost publicată la 24 iulie 2025, fapt ce confirmă imposibilitatea obiectivă de a lua cunoștință anterior de conținutul acesteia. Ignorarea acestor dovezi de către instanța de apel și restituirea apelului fără examinarea fondului reprezintă, în opinia recurentului, o încălcare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La 12 ianuarie 2026, Nicolai Olari a depus referință asupra recursului înaintat de Nicolae Lepădatu, în care a invocat dezacordul cu argumentele invocate de reclamant în susținerea acțiunii sale.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art.2762 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă valoarea cererii în cauzele de încasare a unei sume de bani nu depășește 10 salarii medii pe economie prognozate la data sesizării instanței, fără a se lua în considerare dobînzile, penalitățile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, această cerere se examinează ca cerere cu valoare redusă.”

Art.2763 alin.(1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă. (2) Judecătorul poate dispune citarea participanților la proces dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părți de a examina cererea în ședință publică. Judecătorul poate să respingă o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ținînd cont de împrejurările cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice. Respingerea se dispune printr-o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul.”

Art.2764 alin.(1)-(5) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța soluționează cauza și adoptă dispozitivul hotărîrii într-un termen de cel mult 6 luni de la data depunerii cererii. (2) Dacă, după ce i s-au comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, pîrîtul nu depune referință, soluționarea cererii se face în baza materialelor anexate la dosar. (3) Hotărîrea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanței judecătorești și se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. (4) Hotărîrea judecătorească poate fi atacată cu apel, care se examinează în condițiile prezentului cod. Deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind definitive și irevocabile de la pronunțare. (5) Instanța de apel examinează cererea de apel în procedură scrisă sau cu citarea participanților la proces, prevederile art.2763 fiind aplicabile corespunzător.”

Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art.428 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.”

Art. 385 alin. (1) din Codul civil: „(1) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

În continuare, coroborând dispozițiile art. 362 alin. (1), art. 369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă cu probele administrate la dosar, instanța de recurs consideră întemeiată concluzia Curții de Apel Centru referitoare la faptul că Nicolae Lepădatu a depus apelul, după expirarea termenului prevăzut la art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă și respinge argumentele recurentului invocate în susținerea poziției sale ca neîntemeiate.

Această concluzie se impune având în vedere corelarea dispozițiilor art. 362 alin. (1) cu cele ale art. 369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicate în raport cu datele dosarului, din care reiese că pronunțarea dispozitivului hotărârii de către Judecătoria Hîncești, sediul Central, a avut loc la data de 30 aprilie 2025 (f.d.124).

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 110, 111 alin. (1) și (2), art. 112 alin. (3) și (4), art.113, în speță, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la data de 01 mai 2025, ziua imediat următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii contestate și a expirat la 30 mai 2025.

Însă, cererea de apel împotriva hotărârii din 30 aprilie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, a fost depusă de Nicolae Lepădatu la Judecătoria Hîncești, sediul Central, la 10 iunie 2025, adică peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege, mult prea târziu.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că apelul a fost declarat de către Nicolae Lepădatu împotriva hotărârii din 30 aprilie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central cu depășirea termenului legal prevăzut de Codul de procedură civilă.

În lumina celor expuse, instanța de recurs constată că încheierea Curții de Apel Centru din 16 septembrie 2025 a fost pronunțată cu respectarea normelor de drept procesual incidente, în mod special a prevederilor art. 369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de apel este strict de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, această normă având caracter imperativ și nefiind susceptibilă de derogare. Termenul respectiv nu poate fi extins, suspendat sau amânat prin interpretări subiective ori prin circumstanțe invocate unilateral de partea interesată.

Instanța de recurs atrage atenția asupra importanței respectării riguroase a termenelor procedurale, acestea constituind garanții ale echității procesului și ale stabilității raporturilor juridice. Termenele legale nu reprezintă simple formalități, ci mecanisme menite să disciplineze exercitarea drepturilor procesuale, să asigure celeritatea procedurii și să prevină abuzurile procesuale.

În aceste condiții, neexecutarea în termen a obligației procesuale de formulare a apelului atrage sancțiunea inadmisibilității, iar completul de judecată este ținut să aplice în mod strict dispozițiile legale incidente.

Pentru aceste motive, instanța de recurs reiterând reține că apelul formulat de Nicolae Lepădatu împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău din 30 aprilie 2025 a fost depus tardiv, iar soluția de restituire a acestuia este pe deplin legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, instanța de recurs reține că argumentele invocate de recurent nu sunt de natură să infirme legalitatea încheierii contestate. Interpretarea recurentului cu privire la momentul de început al curgerii termenului de apel este contrară prevederilor exprese ale art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care statuează în mod imperativ că termenul începe de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dar nu de la comunicarea ulterioară a acesteia.

Susținerile recurentului nu pot fi acceptate, întrucât încheierea instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea cadrului legal incident. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de apel este în drept să restituie cererea de apel în cazul în care aceasta a fost formulată peste termenul prevăzut de lege, iar apelantul nu a solicitat în mod expres repunerea în termen. În speță, chiar dacă recurentul a invocat faptul că a primit hotărârea primei instanțe cu întârziere, nu a însoțit apelul cu o cerere expresă de repunere în termen în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă, astfel că restituirea acestuia de către instanța de apel este legal întemeiată.

De altfel, potrivit reglementărilor procedurale, instanța de apel nu poate dispune repunerea în termen din oficiu, în lipsa unei solicitări exprese formulate de parte cu prezentarea probelor pertinente și admisibile în justificarea acestei omisiuni. Aplicarea acestei instituții este condiționată de existența unei cereri motivate, iar simpla invocare a împrejurărilor de fapt care ar putea justifica întârzierea nu echivalează cu exercitarea formală a acestui drept procesual.

Totodată, conform art. 276³ alin. (2) și art. 276⁴ alin. (5) din Codul de procedură civilă, cererile cu valoare redusă sunt examinate, de regulă, în procedură scrisă, fără a fi necesară citarea părților, aceasta rămânând la latitudinea instanței. Așadar, lipsa citării recurentului nu constituie o abatere procedurală, fiind în deplină concordanță cu caracterul scris al procedurii aplicabile în această materie.

În concluzie, în lipsa unei cereri exprese de repunere în termen și în contextul respectării normelor procedurale privind soluționarea cererilor cu valoare redusă, încheierea instanței de apel se dovedește a fi legală și temeinică, iar criticile recurentului se impun a fi respinse ca nejustificate.

În context, prin prisma art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că părțile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator și să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de jurisprudența CtEDO. Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene în interiorul cărora urmează a fi valorificate, or, în caz contrar survin sancțiunile procedurale în sensul art.10 din Codul de procedură civilă. Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din Constituția Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că, recurentul și-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale în termenul prevăzut de legislația în vigoare.

Prin urmare, în condițiile în care cererea de apel a fost formulată după expirarea termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen, soluția instanței de apel de a o restitui este pe deplin justificată, atât în fapt, cât și în drept și compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de Nicolae Lepădatu sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Nicolae Lepădatu împotriva încheierii din 16 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art.428 din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Nicolae Lepădatu. Menține încheierea din 16 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Lepădatu împotriva lui Nicolae Olaru și Societății cu Răspundere Limitată „Avacon-Prim”, intervenient accesoriu Cooperativa de Întreprinzător „Laptecon-IND” privind încasarea datoriei, prejudiciului moral și a cheltuielilor judiciare. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu