2r-494/25 — incasarea datoriei, prejudiciului moral si a cheltuielilor judiciare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei, prejudiciului moral si a cheltuielilor judiciare
- Temei legal
- Omisiunea depunerii apelului in termenul prevazut la art. 362 alin. 1 CPC
2r-494/25 — incasarea datoriei, prejudiciului moral si a cheltuielilor judiciare (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de Nicolae Lepădatu,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Nicolae Lepădatu împotriva lui Nicolae Olaru și Societății cu Răspundere
Limitată „Avacon-Prim”, intervenient accesoriu Cooperativa de
Întreprinzător „Laptecon-IND” privind încasarea datoriei, prejudiciului
moral și a cheltuielilor judiciare,
împotriva încheierii din 16 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru
(Dosarul nr. 2r-494/25
NR. PIGD 2-24123523-01-2r-24122025)
Omisiunea depunerii apelului în termenul prevăzut la art. 362 alin. (1) din
Codul de procedură civilă.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (V. Suruceanu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Centru (R. Pulbere, C. Roșca, R. Pascari)
02 martie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Nicolae Lepădatu.
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 31 octombrie 2024, Nicolae Lepădatu a depus cerere de chemare în
judecată, ulterior concretizată împotriva lui Nicolae Olaru și Societății cu
Răspundere Limitată „Avacon-Prim” (în continuare „Avacon-Prim” S.R.L.),
intervenient accesoriu Cooperativa de Întreprinzător „Laptecon-IND” (în
continuare C.I. „Laptecon-IND”) privind încasarea datoriei, prejudiciului
moral și a cheltuielilor judiciare (f.d.6-10; 11; 52-54).
Prin încheierea din 06 decembrie 2024 a Judecătoriei Hîncești, sediul
Central, s-a primit prezenta cerere de chemare în judecată în procedura
cererilor cu valoare redusă (f.d. 46).
Prin hotărârea din 30 aprilie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul
Central, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată
înaintată de Nicolae Lepădatu (f.d. 124).
La 10 iunie 2025 Nicolae Lepădatu a declarat apel nemotivat împotriva
hotărârii din 30 aprilie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,
solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii
sale de chemare în judecată, precum și încasarea cheltuielilor de judecată
suportate (f.d.127).
Iar, la 28 iulie 2025 Nicolae Lepădatu a depus apelul motivat împotriva
hotărârii din 30 aprilie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, în care a
reiterat pretențiile inițiale și a solicitat admiterea acestora (f.d.137-143).
Prin încheierea din 16 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a
restituit cererea de apel declarată de Nicolae Lepădatu, ca fiind depus în afara
termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen.
S-a remis apelantului Nicolae Lepădatu cererea de apel cu toate
documentele anexate (f.d.144-147).
La 05 decembrie 2025, Nicolae Lepădatu a depus cerere de recurs
împotriva încheierii din 16 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru,
solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei spre examinare în instanța de
apel (f.d.150-152).
În susținerea cererii de recurs, Nicolae Lepădatu a invocat că încheierea
din 16 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru este ilegală, întrucât
restituirea cererii sale de apel ca fiind depusă în afara termenului legal
contravine probelor din dosar și dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Recurentul a arătat că hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Central,
din 30 aprilie 2025 i-a fost comunicată abia la 10 iunie 2025, prin Scrisoarea
de expediere nr. 5-087-08, moment în care a declarat apel nemotivat,
respectând termenul legal de 30 de zile de la primirea actului judecătoresc.
Ulterior, la 14 iulie 2025, i-a fost transmisă hotărârea motivată, conform
Scrisorii de expediere nr. 6-089-08, iar după luarea la cunoștință de
conținutul acesteia, la 28 iulie 2025, a depus apelul motivat, înregistrat sub
nr. 6-878.
În aceste condiții, Nicolae Lepădatu a susținut că termenul de apel a
fost respectat, fiind calculat de la data comunicării efective a hotărârii
motivate, iar instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 362 și art. 369
din Codul de procedură civilă, care nu impun repunerea în termen atunci
când apelul este declarat în termenul legal.
Totodată, el a menționat că, potrivit datelor din Portalul Național al
Instanțelor Judecătorești, hotărârea de fond a fost publicată la 24 iulie 2025,
fapt ce confirmă imposibilitatea obiectivă de a lua cunoștință anterior de
conținutul acesteia. Ignorarea acestor dovezi de către instanța de apel și
restituirea apelului fără examinarea fondului reprezintă, în opinia
recurentului, o încălcare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un
proces echitabil, garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La 12 ianuarie 2026, Nicolai Olari a depus referință asupra recursului
înaintat de Nicolae Lepădatu, în care a invocat dezacordul cu argumentele
invocate de reclamant în susținerea acțiunii sale.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 10 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de
drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în
caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum
și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”
Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării
obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală
civilă.”
Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de
aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea
sa în eroare.”
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător),
în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane
legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori
să încheie un ansamblu de acte.”
Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care
nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța
judecătorească.
(2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei
comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment
viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în
decursul întregii perioade.”
Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă:
„(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă
la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele
sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte
mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de
procedură se consideră îndeplinit în termen.
(4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească
ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul
lor sau la care încetează operațiunile respective.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage
după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu
prevede altfel.”
Art. 116 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă:
„(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui
act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.
(2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care
efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată.
Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor
însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen.
(3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc
imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură
care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate
documentele respective etc.).
(4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a
exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat
din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică
depășirea termenului de procedură.”
Art.2762 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Dacă valoarea cererii în cauzele de încasare a unei sume de bani nu depășește
10 salarii medii pe economie prognozate la data sesizării instanței, fără a se lua în
considerare dobînzile, penalitățile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii,
această cerere se examinează ca cerere cu valoare redusă.”
Art.2763 alin.(1)-(2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă.
(2) Judecătorul poate dispune citarea participanților la proces dacă apreciază acest
fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părți de a examina
cererea în ședință publică. Judecătorul poate să respingă o astfel de solicitare în
cazul în care consideră că, ținînd cont de împrejurările cauzei, nu sînt necesare
dezbateri publice. Respingerea se dispune printr-o încheiere motivată care poate fi
atacată odată cu fondul.”
Art.2764 alin.(1)-(5) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța soluționează cauza și adoptă dispozitivul hotărîrii într-un termen de
cel mult 6 luni de la data depunerii cererii.
(2) Dacă, după ce i s-au comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile
anexate, pîrîtul nu depune referință, soluționarea cererii se face în baza materialelor
anexate la dosar.
(3) Hotărîrea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanței
judecătorești și se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul
Programului integrat de gestionare a dosarelor.
(4) Hotărîrea judecătorească poate fi atacată cu apel, care se examinează în
condițiile prezentului cod. Deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind
definitive și irevocabile de la pronunțare.
(5) Instanța de apel examinează cererea de apel în procedură scrisă sau cu citarea
participanților la proces, prevederile art.2763 fiind aplicabile corespunzător.”
Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă:
b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea
în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”
Art. 425 din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii.”
Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un
complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe
baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără
participarea părților”.
Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept:
a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”
Art.428 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva
încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe
pagina web a instanței la data emiterii.”
Art. 385 alin. (1) din Codul civil:
„(1) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau
moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii
evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție conchide că Nicolae Lepădatu s-a conformat
dispozițiilor 425 din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul
la 05 decembrie 2025, în condițiile în care copia încheierii din
16 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, i-a fost expediată, prin
intermediul oficiului poștal, la 20 noiembrie 2025, însă date despre
recepționarea acesteia la dosar lipsesc.
În continuare, coroborând dispozițiile art. 362 alin. (1), art. 369
alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă cu probele administrate la dosar,
instanța de recurs consideră întemeiată concluzia Curții de Apel Centru
referitoare la faptul că Nicolae Lepădatu a depus apelul, după expirarea
termenului prevăzut la art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă și
respinge argumentele recurentului invocate în susținerea poziției sale ca
neîntemeiate.
Această concluzie se impune având în vedere corelarea dispozițiilor
art. 362 alin. (1) cu cele ale art. 369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură
civilă, aplicate în raport cu datele dosarului, din care reiese că pronunțarea
dispozitivului hotărârii de către Judecătoria Hîncești, sediul Central, a avut
loc la data de 30 aprilie 2025 (f.d.124).
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 110, 111 alin. (1) și (2), art. 112
alin. (3) și (4), art.113, în speță, termenul de declarare a apelului a început să
curgă de la data de 01 mai 2025, ziua imediat următoare datei pronunțării
dispozitivului hotărârii contestate și a expirat la 30 mai 2025.
Însă, cererea de apel împotriva hotărârii din 30 aprilie 2025 a
Judecătoriei Hîncești, sediul Central, a fost depusă de Nicolae Lepădatu la
Judecătoria Hîncești, sediul Central, la 10 iunie 2025, adică peste termenul
de 30 de zile prevăzut de lege, mult prea târziu.
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că apelul a fost declarat de către Nicolae Lepădatu împotriva
hotărârii din 30 aprilie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central cu
depășirea termenului legal prevăzut de Codul de procedură civilă.
În lumina celor expuse, instanța de recurs constată că încheierea Curții
de Apel Centru din 16 septembrie 2025 a fost pronunțată cu respectarea
normelor de drept procesual incidente, în mod special a prevederilor art. 369
alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora instanța de apel
restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara
termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de
apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.
În conformitate cu art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
termenul de apel este strict de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului
hotărârii, această normă având caracter imperativ și nefiind susceptibilă de
derogare. Termenul respectiv nu poate fi extins, suspendat sau amânat prin
interpretări subiective ori prin circumstanțe invocate unilateral de partea
interesată.
Instanța de recurs atrage atenția asupra importanței respectării
riguroase a termenelor procedurale, acestea constituind garanții ale echității
procesului și ale stabilității raporturilor juridice. Termenele legale nu
reprezintă simple formalități, ci mecanisme menite să disciplineze
exercitarea drepturilor procesuale, să asigure celeritatea procedurii și să
prevină abuzurile procesuale.
În aceste condiții, neexecutarea în termen a obligației procesuale de
formulare a apelului atrage sancțiunea inadmisibilității, iar completul de
judecată este ținut să aplice în mod strict dispozițiile legale incidente.
Pentru aceste motive, instanța de recurs reiterând reține că apelul
formulat de Nicolae Lepădatu împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău din
30 aprilie 2025 a fost depus tardiv, iar soluția de restituire a acestuia este pe
deplin legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, instanța de recurs reține că argumentele
invocate de recurent nu sunt de natură să infirme legalitatea încheierii
contestate. Interpretarea recurentului cu privire la momentul de început al
curgerii termenului de apel este contrară prevederilor exprese ale art. 362
alin. (1) din Codul de procedură civilă, care statuează în mod imperativ că
termenul începe de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dar nu de la
comunicarea ulterioară a acesteia.
Susținerile recurentului nu pot fi acceptate, întrucât încheierea
instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea cadrului legal incident.
Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de apel
este în drept să restituie cererea de apel în cazul în care aceasta a fost
formulată peste termenul prevăzut de lege, iar apelantul nu a solicitat în mod
expres repunerea în termen. În speță, chiar dacă recurentul a invocat faptul
că a primit hotărârea primei instanțe cu întârziere, nu a însoțit apelul cu o
cerere expresă de repunere în termen în sensul art. 116 din Codul de
procedură civilă, astfel că restituirea acestuia de către instanța de apel este
legal întemeiată.
De altfel, potrivit reglementărilor procedurale, instanța de apel nu
poate dispune repunerea în termen din oficiu, în lipsa unei solicitări exprese
formulate de parte cu prezentarea probelor pertinente și admisibile în
justificarea acestei omisiuni. Aplicarea acestei instituții este condiționată de
existența unei cereri motivate, iar simpla invocare a împrejurărilor de fapt
care ar putea justifica întârzierea nu echivalează cu exercitarea formală a
acestui drept procesual.
Totodată, conform art. 276³ alin. (2) și art. 276⁴ alin. (5) din Codul de
procedură civilă, cererile cu valoare redusă sunt examinate, de regulă, în
procedură scrisă, fără a fi necesară citarea părților, aceasta rămânând la
latitudinea instanței. Așadar, lipsa citării recurentului nu constituie o abatere
procedurală, fiind în deplină concordanță cu caracterul scris al procedurii
aplicabile în această materie.
În concluzie, în lipsa unei cereri exprese de repunere în termen și în
contextul respectării normelor procedurale privind soluționarea cererilor cu
valoare redusă, încheierea instanței de apel se dovedește a fi legală și
temeinică, iar criticile recurentului se impun a fi respinse ca nejustificate.
În context, prin prisma art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de
procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă
că părțile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credință
în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator și să urmărească cu
bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de jurisprudența
CtEDO. Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor
interesați să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se
vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001;
cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).
Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea
loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor cu respectarea
anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene în
interiorul cărora urmează a fi valorificate, or, în caz contrar survin
sancțiunile procedurale în sensul art.10 din Codul de procedură civilă. Aici
este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea
valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare
a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.
Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv
dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din
Constituția Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă,
relevat în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv
garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că,
recurentul și-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale
în termenul prevăzut de legislația în vigoare.
Prin urmare, în condițiile în care cererea de apel a fost formulată după
expirarea termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen,
soluția instanței de apel de a o restitui este pe deplin justificată, atât în fapt,
cât și în drept și compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil,
în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea
drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea
instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de
Nicolae Lepădatu sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de
Nicolae Lepădatu împotriva încheierii din 16 septembrie 2025 a Curții de
Apel Centru.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art.428 din
Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de Nicolae Lepădatu.
Menține încheierea din 16 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, în
cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae
Lepădatu împotriva lui Nicolae Olaru și Societății cu Răspundere Limitată
„Avacon-Prim”, intervenient accesoriu Cooperativa de Întreprinzător
„Laptecon-IND” privind încasarea datoriei, prejudiciului moral și a
cheltuielilor judiciare.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu