3r-335/25 — Accesul la informație

La 12 iunie 2025 Mardari Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la accesul la informație.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 11 septembrie 2025 acțiunea înaintată de Mardari Alexandru a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 16 septembrie 2025, în interiorul termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) Cod administrativ, Mardari Alexandru a înaintat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 11 septembrie 2025.

Prin încheierea 10 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a declarat inadmisibil apelul formulat de Mardari Alexandru, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul legal prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

La data de 24 noiembrie 2025 Mardari Alexandru a depus recurs împotriva încheierii din 10 noiembrie 2028 a Curții de Apel Centru, prin care a solicitat admiterea recursului și anularea încheierii instanței de apel.

În motivarea recursului a invocat că hotărârea motivată nu i-a fost notificată. A făcut cunoștință cu ea vizualizând la 06 noiembrie 2025 portalul instanței de judecată.

Susține că este eronată mențiunea instanței de apel, precum că hotărârea motivată i-ar fi fost comunicată la data de 23 septembrie 2025, în condițiile în care nu există vreo dovadă în acest sens.

Totodată, a susținut că în prealabil nu a indicat nicio poștă electronică pentru comunicare, iar cea apărută pe segmente în procesul de examinare nu poate fi reținută ca adresă poștală indicată în prealabil pentru comunicare.

Simpla transmitere a hotărârii la o adresă electronică, fără confirmare de primire din partea destinatarului, nu echivalează cu o notificare legal efectuată.

Mai indică că referirea instanței de apel la prevederile art. 33 , 110¹ din Codul administrativ, referitor la comunicarea actelor de judecată este eronată, or acestea vizează comunicarea actelor în cadrul procedurii administrative și nu în cadrul procedurii în contenciosul administrativ.

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: 2 „recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic”

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ prevede că: „examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrative prevede că: „instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).”

Art. 232 din Codul administrative prevede că: „(1) Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanței de apel. (2) Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată”.

Art. 96 alin. (1) și (2) din Cod administrativ, „(1) Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură. (2) Autoritățile publice trebuie să se asigure că participanții la procedură indică, în cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum și modalități alternative.

Art. 22 alin. (3), (4), (5) din Codul civil: „(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: a) cînd este predată destinatarului; b) cînd este predată la adresa poștală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică; c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziția destinatarului într-un loc și într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere. (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi”.

Art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ, „notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată”. 3

Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună- credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile art. 243 alin. (2) din Codul administrativ a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 11 septembrie 2025 acțiunea înaintată de Mardari Alexandru a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 16 septembrie 2025 dispozitivul hotărârii primei instanțe i-a fost notificat lui Alexandru Mardari la adresa electronica calexy@yandex.ru (f.d. 33-34), fiind urmat cu depunerea de pe această adresă electronică a apelului nemotivat de către Alexandru Mardari (f.d. 34-35). În cererea de apel nemotivată, apelantul a indicat că motivele apelului vor fi expuse suplimentar odată cu luarea la cunoștință cu partea motivată a hotărârii.

Materialele cauzei atestă că la 23 septembrie 2025 instanța de fond a expediat copia hotărârii motivate apelantului Alexandru Mardari, pe adresă electronică indicată în cererea de apel nemotivată: calexy@yandex.ru, care a și fost folosita ca mod de comunicare de către reclamant pe parcursul examinării cauzei în prima instanță (f.d. 21), fapt care atestă că apelantul și-a dat consimțământul la expedierea actelor de procedură de către instanțele de judecată, prin intermediul poștei electronice la adresa respectivă. Totodată, reclamantul nu a specificat instanței privind modalitatea de comunicare a actelor de procedură. Este neîntemeiat argumentul recurentului potrivit căruia în prealabil nu a indicat nicio poștă electronică pentru comunicare reciprocă, întrucât apelantul a utilizat adresa electronică respectivă pentru depunerea apelului nemotivat, ceea ce atrage obligația acestuia de a o verifica. Iar, instanța a procedat la notificarea actului de procedură prin poșta electronică, considerând această modalitate de comunicare drept cea mai rapidă și eficientă din punct de vedere al costurilor, fapt prevăzut expres în art. 96 Cod administrativ. 4

În acest sens, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96-114. Astfel, hotărârea motivată a fost notificată apelantului, prin intermediul poștei electronice și se încadrează în rigorile art. 96 Cod administrativ.

Sub acest aspect, instanța de recurs precizează că art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, reglementează modalitate de comunicare a actelor judecătorești prin mijloace electronice. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este necesar ca acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui. Așadar, confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

Luând în considerare lipsa acestor mențiuni, extrasul atașat la materialele cauzei de către instanța de fond demonstrează incontestabil că hotărârea motivată a fost notificată apelantului la data de 23 septembrie 2025, prin intermediul poștei electronice a acestuia și se încadrează în rigorile art. 96 alin. (1) din Codul administrativ.

Mai mult, apelantul a avut posibilitatea de a face cunoștință cu hotărârea motivată de pe portalului instanțelor de judecată, acesta fiind publicată la data de 23 septembrie 2025.

Prin urmare, termenul pentru depunerea motivării apelului a începută să curgă la data de 24 septembrie 2025, și a expirat la data de 23 octombrie 2025, zi de joi. Însă, apelantul în termenul indicat nu a depus motivarea apelului.

Este neîntemeiat argumentul recurentului precum că trimiterea prin e-mail a hotărârii motivate la data de 23 septembrie 2025, fără a avea un răspuns la e-mail, nu ar semnifica recepționarea garantată a informației. Or, în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică, notificarea se consideră ajunsă la destinatar când poate fi accesată de către destinatar. Deci, ține de responsabilitatea destinatarului de a verifica poșta electronică, mai cu seamă când este de interesul său să prezinte apelul motivat.

În acest context, nu este întemeiat argumentul apelantului că nu a primit copia hotărârii motivate și că la adresa electronică nu a fost recepționată nicio confirmare automată de primire.

În astfel de circumstanțe, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că Curtea de Apel Centru întemeiat a considerat a fi incidente cazului prevederile art. 236 alin. (2) lit. e) Cod administrativ și prin încheierea din 10 noiembrie 2025 a declarat inadmisibil apelul depus de Alexandru Mardari. 5

Apelantul nu a depus diligența necesară în vederea exercitării căii de atac în termen și nu a depus la instanța de apel, motivarea apelului în interiorul termenului legal de 30 de zile de la notificare, termen imperativ prevăzut de lege.

Apelantul a cunoscut despre neajunsurile cererii de apel, însă într-un mod nejustificat, având la dispoziție 30 de zile, nu a întreprins acțiuni, care ar dovedi intenția de a prezenta motivarea apelului, or fiind conștient că a depus doar apel nemotivat, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, de a proteja drepturile sale de acces la instanță, fapt, însă ignorat de aceștia. Însăși apelantul în cerere de apel nemotivată a indicat expres că motivele de fapt și de drept ale apelului vor fi prezentate după ce va face cunoștință cu hotărârea motivată a primei instanțe, fapt care nu s-a realizat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către Alexandru Mardari împotriva încheierii din 10 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizie este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 6