2r-499/25 — încasarea primelor de asigurare obligatorie de asistentă medicală si a penalitătilor aferente

La 19 martie 2025, Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Centru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alei Raevschi cu privire la încasarea primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și a penalităților aferente.

Prin hotărârea din 18 septembrie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a admis acțiunea.

La 21 octombrie 2025, Raevschi Ala a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 18 septembrie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, prin care s-a solicitat repunerea în termen a cererii de apel, admiterea cererii de apel și casarea hotărârii instanței de fond.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a respins cererea de repunere în termen a apelului declarat de Raevschi Ala. S-a restituit cererea de apel declarată de Raevschi Ala împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul Central din 18 septembrie 2025.

La 16 decembrie 2025, Raevschi Ala, reprezentată de avocatul Osoian Lilian a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 27 noiembrie 2025 a Curții de Apel Nord, prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate, restituirea spre rejudecare a problemei soluționate prin încheierea casată.

În susținerea cererii de recurs s-a menționat că, hotărârea instanței de fond a fost adusă la cunoștință prin scrisoare remisă la 01 octombrie 2025, iar apelul motivat a fost depus la 21 octombrie 2025, adică în interiorul termenului de 30 zile, care urmează a fi calculat din momentul recepționării hotărârii, dar nu și de la data pronunțării.

În drept, s-au invocat prevederile art. 369 alin. (2), art. 425 din Codul de procedură civilă.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 102 alin. (41) din Codul de procedură civilă: „(41) Participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.”

Art. 102 alin. (6) din Codul de procedură civilă: „(6) Citația sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt participant la proces. Dacă persoana nu locuiește la adresa comunicată instanței, citația sau înștiințarea poate fi trimisă la locul ei de muncă sau la locul unde se află.”

Art. 105 alin. (11), (5) din Codul de procedură civilă: „(11) Citația sau înștiințarea se expediază autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor sau prin orice mijloc de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte. La solicitarea persoanelor fizice, citația sau înștiințarea poate fi transmisă acestora prin mijloace de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte sau prin poșta electronică în cadrul Programului integrat de gestionare a dosarelor. (5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în 2 cazul absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat, considerîndu-se recepționată de organizație. Dacă părțile și alți participanți la proces sînt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază la sediul avocaților, recepționarea înlăturînd orice viciu de citare a participanților. Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către părți și alți participanți la proces.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). 3 (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului”.

Art. 2763 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) În termen de 30 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate, inclusiv în cazul comunicării prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, pîrîtul prezintă instanței judecătorești și reclamantului o referință, precum și copii de pe înscrisurile necesare. Pîrîtul poate depune o cerere reconvențională în condițiile art.172 și 173 doar dacă valoarea acțiunii reconvenționale nu depășește valoarea admisibilă și condițiile legale de exercitare a cererii inițiale cu valoare redusă.”

Art. 2764 alin. (1), (2), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța soluționează cauza și adoptă dispozitivul hotărîrii într-un termen de cel mult 6 luni de la data depunerii cererii. (2) Dacă, după ce i s-au comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, pîrîtul nu depune referință, soluționarea cererii se face în baza materialelor anexate la dosar. (3) Hotărîrea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanței judecătorești și se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.”

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii. 4

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.”

Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentului invocate în cererea de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, acțiunea a fost depusă la 19 martie 2025, iar prin încheierea din 20 martie 2025, aceasta a fost acceptată spre examinare în procedură scrisă, a cererilor cu valoare redusă.

În continuare, încheierea din 20 martie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, însoțită de copiile acțiunii și înscrisurilor anexate, a fost expediată la adresa de domiciliu a Alei Raevschi, iar la 10 aprilie 2025 s-a constatat nereclamarea corespondenței.

Însă, la 16 iunie 2025, Raevschi Ala a recepționat contra semnătură copia acțiunii, fapt confirmat prin recipisă anexată la actele dosarului (f. d. 25).

Pe parcurs, la 11 septembrie 2025, Raevschi Ala a depus o cerere cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate, iar prin încheierea din 16 septembrie 2025, cererea a fost respinsă. 5

Corespunzător, la 18 septembrie 2025, a fost adoptat dispozitivul hotărârii.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, prin prisma art. 2763 alin. (3), art. 2764 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă rezultă că, instanța soluționează cauza și adoptă dispozitivul hotărârii într-un termen de cel mult 6 luni de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea pârâtului a cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate, în vederea exercitării dreptului de a depune referința.

Această normă reflectă un standard de previzibilitate impus tuturor participanților la proces în vederea respectării termenelor de exercitare a căilor de atac. Publicarea hotărârii pe pagina oficială a instanței reprezintă un mijloc accesibil, public și previzibil de informare, care nu poate fi ignorat în mod justificat de către o parte în proces.

Completul de judecată atestă că, acțiunea a fost depusă la 19 martie 2025, fiind comunicată Alei Raevschi la 16 iunie 2025, respectiv dispozitivul hotărârii putea fi adoptat cel târziu la 19 septembrie 2025.

Corespunzător, Completul de judecată apreciază că, Raevschi Ala era în cunoștință de cauză despre faptul că, dispozitivul hotărârii urma a fi adoptat cel târziu la 19 septembrie 2025 și publicat pe pagina web a instanței judecătorești.

În această ordine de idei Completul de judecată a stabilit că, dispozitivul hotărârii a fost publicat pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată la 18 septembrie 2025, adică înaintea termenului limită prevăzut de lege cu 1 (una) zi.

Subsecvent, un participant de bună-credință urma să se intereseze de soarta dosarului și de dispozitivul hotărârii care urma să fie adoptat de instanța de judecată în termenul limită stabilit de lege (19 septembrie 2025).

Din aceste considerente, Raevschi Ala urma să manifeste diligență de a se interesa cu promptitudine despre adoptarea dispozitivului hotărârii, fie să facă cunoștință într-un termen rezonabil cu actele dosarului, fie să acceseze Portalul Național al Instanțelor Judecătorești.

Or, invocarea faptului că termenul de apel urmează a fi calculat din momentul recepționării hotărârii, dar nu și de la data pronunțării, este eronat, fiind în contradicție cu art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Subsecvent, exercitarea de către Raevschi Ala a căii de atac – apelul, peste termenul limită stabilit de lege, fără a prezenta dovezi verosimile 6 în susținerea cererii de repunere în termen întru demonstrarea imposibilității exercitării căii de atac în termen, determină netemeinicia cererii de repunere în termen, în sensul stabilit de către instanța de apel.

În aceste condiții, Completul de judecată reține că, recurenta Raevschi Ala nu a manifestat diligență procesuală rezonabilă pentru a lua cunoștință de hotărârea instanței într-un termen proxim, deși era previzibil că aceasta urma a fi adoptată cel târziu la 19 septembrie 2025 și publicată pe pagina web a instanței.

Astfel, neglijența sau pasivitatea părții în exercitarea drepturilor procesuale nu poate fi folosită ca fundament pentru eludarea unui termen de procedură stabilit de lege.

În consecință, prin depunerea cererii de apel la 21 octombrie 2025, recurenta a omis neîntemeiat termenul legal de exercitare a căii de atac, deși avea obligația procesuală de a manifesta diligența necesară și de a exercita un rol activ în cadrul prezentului proces.

În pofida circumstanțelor descrise, Raevschi Ala a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 18 septembrie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, abia la 21 octombrie 2025, în afara termenului legal.

Corespunzător, coroborând dispozițiile legii cu probele administrate la dosar, instanța de recurs consideră întemeiată poziția Curții de Apel Nord referitoare la netemeinicia cererii de repunere în termen a apelului înaintată de Raevschi Ala și respinge argumentele recurentului invocate în susținerea poziției sale ca neîntemeiate și declarative.

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel legal și întemeiat a restituit cererea de apel declarată de Raevschi Ala.

Respectiv, instanța de recurs reține că, soluția adoptată de instanța de apel prin încheierea recurată privind respingerea cererii de repunere în termen și de restituire a cererii de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termenul stabilit.

Prin urmare, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, încheierea instanței de apel este legală și întemeiată, iar argumentele invocate de către Raevschi Ala sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat și a menține încheierea contestată, care face obiectul prezentului recurs. 7

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 424 alin. (2), art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,