2ra-1658/23 — Constatarea nulității actelor juridice

La 7 februarie 2022 Consiliul sătesc Rădulenii Vechi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Chițan, lui Alexandru Macovei, Marcelei Macovei, Consiliului raional Florești, intervenient accesoriu Notarul Ion Conoval către Chițan Maria, Macovei Alexandru, Macovei Marcela, Consiliul Raional Florești cu privire la constarea nulității absolute, a contractului de vânzare- cumpărare transmitere-primire a locuinței în proprietate privată din 28 iunie 2021 înregistrat sub nr. 1-443 în registrul actelor notariale, autentificat de notarul Ion Conoval, prin care s-a înstrăinat încăperea cu modul de folosință locativă nr. 2 cu suprafața totală de 96,7 m2, număr cadastral xxxxx compusă din 5 odăi situat în xxxxx, cu repunerea în situația anterioară convenției; anularea în parte a hotărârii comisiei de privatizare înserată în cadrul procesului verbal nr. 04 din 21 iunie 2021 a Comisiei de privatizare a spațiului locativ a Consiliului Raional Florești în partea ce vizează examinarea cererii Mariei Chițan reprezentantă de Marcela Macovei prin care se solicită privatizarea spațiului locativ din s. Rădulenii Vechi; compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Consiliul sătesc Rădulenii Vechi a indicat că din informațiile furnizate de locuitorii satului a stabilit că în condiții „misterioase” s-a privatizat locuința de serviciu - casa specialistului din cadrul blocului locativ cu suprafața totală de 353,66 m2 conform actului de inventarie din 1 octombrie 2003, dar care în registrul bunurilor imobile este înregistrată cu suprafața de 265,1 m2, ce aparține administrației publice locale. Drept urmare a adresărilor Consiliul raional Florești și Comisia de privatizare de pe lângă Consiliul raional Florești, reclamantului i s-a prezentat copia contractului de vânzare cumpărare, transmitere- primire a locuinței în proprietate privată, înregistrat sub nr.1-443, din 28 iunie 2021, autentificat de notarul Conoval Ion, prin care Consiliul raional Florești, în calitate de „Vânzător” a vândut, iar „Cumpărătorul” - Maria Chițan a cumpărat bunul imobil - încăperea cu modul de folosire locativă nr. 2 cu suprafața totală de 96,7 m2, inclusiv suprafața locativă 63,0 m2, număr cadastral xxxxx compusă din 5 (cinci) odăi, situată în r-1 Florești, s. Rădulenii Vechi, cu trecerea în proprietate 1 comună în devălmășie a bunului după Chițan Maria, Macovei Marcela și Macovei Alexandru, iar Agenția Servicii Publice extrasul din Registrul Bunurilor Imobile.

În opinia Consiliului, contractul respectiv este lovit de nulitatea absolută cu aplicarea consecințelor de nulitate absolută din următoarele considerente. Conținutul contractului menționat este de notat că drept bun supus vânzării ar fi bunul imobil cu numărul cadastral xxxxx cu suprafața de 96,7 m2. Din analiza atât a extrasului din Registrul bunurilor imobile din cadrul dosarului de privatizare incomplet prezentat - din 19iunie 2020 valabil până la 19 august 2020, cât și din Extrasul din Registrul bunurilor imobile din 23 decembrie2021 valabil până la 22 februarie 2022 un astfel de bun imobil cu acest număr cadastral nu este, fiind înregistrat doar blocul locativ cu suprafața de 264.7 m2, având numărul cadastral xxxxx și nefiind prezente alte careva mențiuni legate de formarea bunurilor ca să fie un astfel de bun precum .001, sau .002, ceea ce denotă că Consiliul Raional Florești în postura Comisiei de privatizare a vândut un bun inexistent. La fel, scrisoarea nr.333/03/1-20 din 1 septembrie 2021 a Consiliului raional Florești adresată Consiliului local Rădulenii Vechi, atestă că au luat în calcul supunerea spre privatizare a bunului imobil xxxxx, care conform Actului de inventariere a clădirilor primăriei Rădulenii Vechi la situația din 1 octombrie 2003 la nr. de ordine 5 ar fi Casa specialiștilor în care ar fi fost înscris soțul (decedat) al Mariei Chițan - Ion Chițan.

A menționat că, ”casa specialistului” nu este altceva decât locuință de serviciu, întrucât conform Legii nr.75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, aplicabilă speței, art. 4, locuință de serviciu este locuința acordată în locațiune, în condițiile legii, unor categorii de persoane pe perioada exercitării de către acestea a atribuțiilor funcționale. Este de notat că Ion Chițan a avut statut de specialist în localitatea respectivă și i s-a acordat acest spațiu, care a fost dat în continuare în locațiune după decesul acestuia altor membri majori ai familiei acestuia și anume Chițan Maria, care nu a avut și nici nu are statut de specialist ce ar urma să fie asigurată cu spațiu locativ de serviciu. Din prevederile legislației remarcate în special a art. 21 alin. (3) - folosirea locuințelor de serviciu se efectuează în temeiul contractului de locațiunea, iar conform alin.(7) al aceluiași articol 21 al Legii nr.75 din 30 aprilie 2015 - locuințele de serviciu construite sau procurate din sursele bugetelor de stat sau locale nu pot fi înstrăinate sau trecute la alt tip de locuințe.

În context, a notat că Hotărârea Curții Constituționale nr.15 din 17 mai 2016 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea privatizării fondului de locuințe nr. 1324 - XII din 10 martie 1993, care în coraport cu prevederile art. 5 alin. (2) al Legii sus indicate indică imperativ că ,,nu pot fi vândute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate privată imobilele care se află în orașele militare de tip închis, căminele, locuințele de serviciu, locuințele avariate...”. La fel, după natura sa, locuința de serviciu nu este destinată înstrăinării către locatari, având o destinație specială potrivit legii, aflându-se într-o strânsă 2 legătură cu existența raporturilor de muncă între angajați și proprietarii acestor locuințe și durează atât timp cât există relațiile de muncă, ceea ce denotă că Chițan Maria, cât și celelalte persoane cărora li sa atribuit în proprietate comună în devălmășie locuința cu suprafața de 96,7 m2, în temeiul contractului contestat nu erau în raporturi de muncă cu Administrația Publică Locală, proprietarul bunului cu numărul cadastral xxxxx cu suprafața de 264,7 m2.

A relatat că temeiul de apariție a dreptului de proprietate este contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a locuinței și nicidecum - hotărârea Comisiei de privatizare, care ar servi temei al proiectului contractului dat. Dat fiind faptul că contractul este temeiul de apariție a dreptului de proprietate acesta conform art. 992 din Codul civil este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane, prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice, alin. (2) atestând că contractului îi sunt aplicabile normele cu privire la actul juridic, care conform art. 308 din Codul civil este manifestarea de voință de către persoanele fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice civile. În acest context pentru actul juridic - contract de vânzare cumpărare, transmitere primire sunt necesare condiții de valabilitate a acestuia, ele fiind - acel acord de voință, sau altfel spus consimțământul conform art. 312 din Codul civil, mai fiind obiectul actului juridic conform art. 315 din Codul civil, la care revenind și raportând normele citate ale Hotărârii Curții Constituționale nr.15 din 17 mai 2016 în special par. 57-58, urmează ca să fie în circuitul civil și să fie determinat sau determinabil cel puțin în specia sa, dar în speța dată obiectul nefiind nici determinat, nici determinabil, nefiind prezent în circuitul civil, ceea ce denotă că lipsește o condiție de valabilitate - obiectul actului juridic, ce în mod inerent atrage după sine nulitatea acestuia, or conform art. 327 alin. (1) din Codul civil - actul juridic este nul dacă nulitatea sancționează încălcarea unei dispoziției legale prin care se ocrotește un interes general, fiind o nulitatea absolută conform art.328 din Codul civil, având drept efect retroactiv lipsa de efecte juridice chiar din momentul încheierii conform art.331 alin. (1) din Codul civil.

A opinat că Consiliul Raional Florești și Comisia de privatizare a emis o hotărâre în latura ce ține de Chițan Maria, vădit contrară prevederilor imperative, urmând a fi anulată hotărârea ce a servit ca temei pentru a iniția proiectul contractului, iar ulterior și pentru perfectarea contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a locuinței, autentificat de notarul Ion Conoval.

La 29 iunie 2022 Consiliul sătesc Rădulenii Vechi, raionul Florești a depus cererea de completare a acțiunii prin care, în legătură cu faptul că cotele părți din spațiul locativ cu numărul cadastral xxxxx situat în satul Rădulenii Vechi, raionul Florești, supus privatizării și aflat în litigiu, deținute de Chițan Maria și Macovei Alexandru au fost înstrăinate, prin donație, către Macovei Maria, a solicitat 3 constatarea nulității contractului de donație nr.1-8186 din 23 februarie 2022 ca act subsecvent contractului de vânzare-cumpărare nr.1-443 din 28 iunie 2021.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că la 19 iunie 2020, pe terenul cu numărul cadastral xxxxx, amplasat în satul Rădulenii Vechi, se afla casa de locuit individuală cu numărul cadastral xxxxx, cu suprafața totală de 265,1 m2, proprietar fiind unitatea administrativ-teritorială Rădulenii Vechi, dreptul de proprietate fiind înregistrat în temeiul actelor administrative corespunzătoare. În urma procedurii de privatizare, a fost individualizat apartamentul nr. 2, cu suprafața totală de 96,7 m2, având numărul cadastral xxxxx.

Instanța de apel a stabilit că divizarea juridică a imobilului și atribuirea unui număr cadastral distinct încăperii supuse privatizării a avut loc în cadrul procedurii de privatizare, iar bunul supus înstrăinării a fost determinat sau, cel puțin, determinabil, existând ca parte distinctă dintr-un bloc locativ. Prin urmare, a respins argumentul apelantului privind inexistența bunului imobil înstrăinat.

Totodată, instanța de apel a menționat că prima instanță nu a aplicat în mod eronat actele normative invocate de apelant, întrucât nu a făcut trimitere la Instrucțiunea cu privire la modul de executare a lucrărilor cadastrale, astfel încât critica formulată sub acest aspect este neîntemeiată.

Referitor la susținerea apelantului că imobilul ar constitui o locuință de serviciu, a cărei privatizare este interzisă, instanța de apel a constatat că simpla denumire a imobilului ca „casă a specialiștilor” în actul de inventariere nu este suficientă pentru a-i conferi statutul juridic de locuință de serviciu. Potrivit Legii nr. 75/2015 cu privire la locuințe, existența unei locuințe de serviciu presupune acordarea acesteia în legătură directă cu raporturi de muncă, condiție care nu a fost 4 probată în cauză. Reclamantul nu a prezentat dovezi privind existența unor raporturi de muncă între Ion Chițan sau Maria Chițan și autoritățile publice sau instituțiile bugetare locale. De asemenea, probele administrate confirmă că încăperile respective au fost transmise familiei Chițan în folosință contra plată, în baza contractelor de locațiune, pe o perioadă îndelungată, fără a avea statut de locuință de serviciu.

Instanța de apel a conchis că prima instanță a apreciat corect probele și a respins justificat pretențiile privind anularea hotărârii comisiei de privatizare din 21 iunie 2021 și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare/transmitere-primire a locuinței în proprietate privată din 28 iunie 2021.

Succesiv, instanța de apel a apreciat că corect a fost respinsă și cerința subsecventă privind constatarea nulității contractului de donație nr. 1-8186 din 23 februarie 2022, întrucât actul principal nu a fost constatat ca fiind contrar legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, iar buna-credință se prezumă până la proba contrarie.

Instanța de apel a specificat, totodată, că obligația instanței de a motiva hotărârea nu presupune răspuns detaliat la fiecare argument invocat, conform Avizului nr. 11 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, fiind suficient ca raționamentul juridic să permită înțelegerea soluției adoptate.

În concluzie, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect raportul juridic dedus judecății, a elucidat complet circumstanțele relevante și a aplicat corect normele de drept material și procesual, hotărârea fiind legală și întemeiată.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurentul a indicat că hotărârile instanțelor inferioare sunt ilegale și netemeinice, fiind rezultatul unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor și al unei interpretări și aplicări eronate a normelor de drept material, ceea ce echivalează cu pronunțarea unor acte arbitrare, contrare art. 432 alin.(1) lit. e) și art. 445 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, precum și dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO.

Recurentul a susținut că instanța de apel a confirmat, în mod contradictoriu, faptul că la data adoptării hotărârii Comisiei de privatizare din 21 iunie 2021 bunul supus privatizării nu exista ca obiect distinct înregistrat în Registrul bunurilor imobile, divizarea juridică și atribuirea numărului cadastral fiind realizate ulterior, 5 în cadrul procedurii de privatizare. În aceste condiții, se afirmă că obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu era determinat sau determinabil și nu se afla în circuitul civil, fiind încălcată o condiție esențială de valabilitate a actului juridic, fapt ce atrage nulitatea absolută a contractului în temeiul art. 327, 328 și 331 din Codul civil.

Totodată, recurentul/reprezentantul a menționat faptul că instanțele au refuzat nejustificat să aplice dispozițiile art. 327, 328, 331 și 334 din Codul civil în privința nulității contractului de donație nr. 1-8186 din 23 februarie 2022, deși acesta reprezintă un act subsecvent contractului de vânzare-cumpărare contestat, iar neanalizarea distinctă a acestor norme echivalează cu o neexaminare a fondului pretențiilor.

A mai invocat că instanțele inferioare au interpretat eronat noțiunea de „locuință de serviciu”, apreciind în mod formal că imobilul denumit „casa specialistului” nu ar avea acest statut, exclusiv prin raportare la inexistența raporturilor de muncă, fără a realiza o interpretare sistemică a dispozițiilor Legii nr. 75/2015 cu privire la locuințe și ale Legii nr. 1324/1993. „Casa specialistului” face parte din fondul public de locuințe al administrației publice locale și se încadrează în categoria locuințelor de serviciu, care nu sunt pasibile privatizării.

În acest sens, s-a precizat că bunul nu aparținea statului, ci administrației publice locale, iar procedura aplicată nu putea fi cea a privatizării fondului de locuințe reglementată de Legea nr. 1324/1993, ci era incidentă legislația privind administrarea și înstrăinarea proprietății publice locale. Respectiv, intervenția Comisiei de privatizare a Consiliului Raional Florești a fost nelegală, iar bunul a fost înstrăinat cu încălcarea regimului juridic aplicabil.

Recurentul a concluzionat că hotărârile instanțelor de fond și de apel sunt arbitrare, pronunțate cu încălcarea normelor de drept material și procesual.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; 6 c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă. 7

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Argumentele invocate de recurent au primit un răspuns complet, coerent și explicit în actul judecătoresc contestat. În aceste condiții, criticile formulate în recurs nu exprimă decât un simplu dezacord subiectiv față de soluția adoptată de instanța ierarhic inferioară, fără a evidenția vreo eroare de drept sau de fapt care să justifice casarea deciziei.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că nu orice dezacord cu soluția instanței ierarhic inferioare echivalează cu o încălcare a principiilor de drept sau cu o hotărâre arbitrară. Or, instanța de apel a identificat corect obiectul apelului și limitele investirii, a stabilit și expus circumstanțele relevante, precum și a analizat normele incidente și le-a aplicat în mod argumentat cauzei.

Iar argumentele recurentului, formulate pe temeiul art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, nu evidențiază reale erori de drept ale instanței de apel, or, instanța de apel a analizat existența și determinabilitatea bunului supus privatizării, calificarea juridică a imobilului, aplicabilitatea legislației privind privatizarea fondului de locuințe, precum și caracterul subsecvent al contractului de donație, oferind un raționament coerent și suficient motivat. Prin recurs nu se indică în ce mod instanța de apel ar fi aplicat sau interpretat greșit normele de drept material ori procesual, ci se tinde la o nouă examinare a fondului cauzei, inadmisibilă în această cale de atac.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va considera recursul declarat de Consiliul sătesc Rădulenii Vechi, reprezentat de avocatul Sergiu Guțu, ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă 8 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Consiliul sătesc Rădulenii Vechi, reprezentat de avocatul Sergiu Guțu, împotriva deciziei din 11 iulie 2023 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte Oxana Parfeni Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 9