2ra-1733/23 — declararea nulă a testamentului si a certificatului de mostenitor legal

2ra-1733/23 — declararea nulă a testamentului si a certificatului de mostenitor legal (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursurilor declarate de Svetlana Ouș și

reprezentantul acesteia, avocatul Miroslav Șendrea, precum și de notarul Viorica

Nagacevschi și reprezentantul acesteia, avocatul Alexandr Boldescu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

ZZZ (succedată în drepturile procedurale cu Svetlana Ouș și Alexandru Tarlapan)

și YYY (succedat în drepturile procedurale cu Alexandru Tarlapan) împotriva

Svetlanei Ouș și notarului public Viorica Nagacevschi, cu privire la declararea

nulă a testamentului și a certificatului de moștenitor legal,

împotriva deciziei din 18 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-1733/23

nr. PIGD 2-24011540-01-2ra-21122023)

Respectarea termenului de prescripție extinctivă la depunerea în instanță a acțiunilor în

materia moștenirii, în baza Codului civil în redacția anului 1964. Respectarea securității

raporturilor juridice.

Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, jud. – V. Buhnaci

Curtea de Apel Chișinău, jud. – M. Ciugureanu, E. Clim, B. Bîrcă

19 decembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul declarat de Svetlana Ouș și notarul

Viorica Nagacevschi,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

care ulterior a fost concretizată prin cererea din 18 martie 2013, împotriva

Svetlanei Ouș și notarului public Viorica Nagacevschi, cu privire la declararea

nulă a testamentului și a certificatului de moștenitor legal (vol. I, f.d. 3-4, 124-

126).

încheiat căsătoria cu XXX. În timpul căsătoriei, s-au născut copii comuni YYY și

Svetlana Tarlapan (Ouș). Iar, la XXX XXX a decedat.

r. Sovietic nr. 0 din 13 noiembrie 1989, certificatului de moștenitor nr. 1-779 din

21 mai 1988, certificatului de moștenitor nr. 1-781 din 21 mai 1988, deciziei

comitetului executiv r. Sovietic nr. 8/3.11 din 11 iulie 1989 și procesului-verbal

de recepție nr. 47 din 14 iulie 2000, XXX a dobândit dreptul de proprietate asupra

bunului imobil situat pe str. XXX, compus din teren pentru construcție cu

suprafața de XXX ha, casă de locuit individuală cu suprafața de XXX m.p.,

construcție cu suprafața de XXX m.p. și construcție accesorie cu suprafața de

XXX m.p.

Viorica Nagacevschi a autentificat testamentul nr. XXX întocmit, aparent, din

numele lui XXX, care a servit temei de eliberare pe numele Svetlanei Ouș a

certificatului de moștenitor nr. XXX din XXX, în baza căruia, ultima și-a

înregistrat dreptul de proprietate asupra imobilului din str. XXX.

urmează a fi declarat nul, deoarece după decesul lui XXX moștenitori cu drept la

masa succesorală erau copiii YYY, Svetlana Tarlapan (Ouș) și soția ZZZ.

1

în posesia bunurilor imobile, însă certificatul de moștenitor a fost eliberat numai

pe numele Svetlanei Ouș, în condițiile în care nu a renunțat la cota sa parte din

moștenire și nici nu a dat acordul său la eliberarea certificatului de moștenitor

legal pe numele Svetlanei Ouș asupra întregului bun imobil.

putea săvârși careva acțiuni în ziua decesului, inclusiv să semneze testamentul,

deoarece era în stare de inconștiență. Astfel, testamentul nr. XXX din XXX a fost

semnat de o altă persoană, decât XXX.

concretizată declararea nulă a testamentului nr. XXX din XXX și a certificatului

de moștenitor legal nr. XXX din XXX, eliberate pe numele Svetlanei Ouș.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

mun. Chișinău, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de ZZZ și YYY,

ca fiind tardivă (vol. I, f.d. 174, 176-178).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

declarat apel împotriva hotărârii din 03 decembrie 2013 a Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău (vol. I, f.d. 179-180).

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de ZZZ, s-a casat hotărârea din 03 decembrie 2013 a Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a admis cererea

de chemare în judecată depusă de ZZZ și YYY, s-a declarat nul testamentul

nr. XXX din XXX și certificatul de moștenitor legal nr. XXX din XXX, eliberate

pe numele Svetlanei Ouș (vol. II, f.d. 13-20).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Miroslav Șendrea, au declarat recurs împotriva deciziei din 18 februarie 2015 a

Curții de Apel Chișinău, completat prin considerațiile depuse la 10 mai 2024,

2

solicitând casarea integrală a deciziei recurate și menținerea hotărârii din 03

decembrie 2013 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, (vol. II, f.d. 24-32,

vol. III, f.d. 120-126).

acesteia, avocatul Alexandr Boldescu, au declarat recurs împotriva deciziei din 18

februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei

recurate și menținerea hotărârii din 03 decembrie 2013 a Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău, (vol. II, f.d. 35-37 recto-verso).

POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS

recursurile declarate Svetlana Ouș și reprezentantul acesteia, avocatul Miroslav

Șendrea, precum și de notarul Viorica Nagacevschi și reprezentantul acesteia,

avocatul Alexandr Boldescu, fiind menținută decizia din 18 februarie 2015 a

Curții de Apel Chișinău.

POZIȚIA INSTANȚEI DE REVIZUIRE

respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Ouș Svetlana (vol. II,

f.d. 132-136).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE REVIZUIRE

Ungurean, a depus cerere de revizuire a deciziei din 01 iulie 2015 a Curții

Supreme de Justiție, în temeiul art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă

(vol. III, f.d. 1-11).

POZIȚIA INSTANȚEI DE REVIZUIRE

admis cererea de revizuire depusă de Svetlana Ouș, reprezentată de avocatul Ivan

Ungurean, s-a casat decizia din 01 iulie 2015 a Curții Supreme de Justiție și s-a

reținut cauza în procedura Curții Supreme de Justiție pentru examinare în ordine

de recurs a recursurilor declarate de Svetlana Ouș și notarul Viorica Nagacevschi

împotriva deciziei din 18 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău (vol. III,

f.d. 90-95).

3

a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Ouș c. Republicii Moldova,

prin care a constatat că a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și încălcarea

art. 1 Protocol nr. 1 din Convenție. Curtea a statuat că reclamanta a avut un ,,bun”

în sensul art. 1 Protocol nr. 1, iar admiterea acțiunii reclamanților după expirarea

termenului general de prescripție și în lipsa oricăror motive imperioase, a fost

incompatibilă cu principiul securității raporturilor juridice, iar în asemenea

circumstanțe, admiterea acțiunii reclamanților a constituit o ingerință nejustificată

în dreptul de proprietate al reclamantei, deoarece nu a fost respectat un echilibru

și reclamanta a fost nevoită să suporte o povară individuală excesivă.

ARGUMENTELE RECURSULUI

Miroslav Șendrea, în esență, au invocat că instanța de apel în mod eronat a

acceptat ipoteza reclamanților, precum că despre existența testamentului contestat

au aflat în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe și, din acest motiv, s-a

ajuns la concluzia că cererea de chemare în judecată a fost depusă în interiorul

termenului de prescripție stabilit la art. 74 din Codul civil (în redacția din 26

decembrie 1964) și la art. 267 din Codul civil (în redacția din 06 iunie 2002).

19.1. În opinia Svetlanei Ouș, concluzia dată nu are la bază nici un fundament

probatoriu, fiind întemeiată în exclusivitate pe declarațiile reclamanților ZZZ și

YYY, care nu doar că nu au prezentat nici o probă care ar demonstra veridicitatea

motivelor invocate, dar și au făcut trimitere la unele circumstanțe în baza cărora

s-a încercat de a crea o aparență greșită în instanța de judecată, în sensul că

termenul de adresare în judecată ar fi fost respectat, deși, prin prisma art. 26 și

art. 118 din Codul de procedură civilă, părțile au obligația de a-și argumenta și

demonstra circumstanțele pe care se întemeiază pretențiilor înaintate.

19.2. Recurenta Svetlana Ouș și reprezentantul acesteia, avocatul Miroslav

Șendrea, au menționat că, cererea de chemare în judecată a fost depusă peste

aproximativ 10 ani de la data când Svetlana Ouș a dobândit dreptul de proprietate

asupra patrimoniului defunctului XXX, drept înscris în Registrul bunurilor

imobile la 09 octombrie 2002. Iar, prin prisma art. 6 alin. (1) din Legea cadastrului

bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, Registrul bunurilor imobile are

caracter public.

19.3. Recurenta Svetlana Ouș și reprezentantul acesteia, avocatul Miroslav

Șendrea, au considerat că instanța de apel a interpretat în mod eronat prevederile

4

art. 74 din Codul civil (în redacția anului 1964), în conformitate cu care termenul

general de prescripție, pentru apărarea printr-o acțiune a drepturilor încălcate ale

unei persoane, este de 3 ani. La fel, au fost interpretate eronat și prevederile art. 79

din Codul civil (în redacția anului 1964), potrivit cărora, termenul de prescripție

extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la

acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea

dreptului.

19.4. Astfel, la soluționarea prezentului litigiu, prevederile art. 79 din Codul

civil în redacția anului 1964, urmau a fi aplicate prin transpunerea în întregime a

sintagmei ,,dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să

afle despre încălcarea dreptului”. Însă, în pofida acestui fapt, instanța de apel a

considerat că termenul general de prescripție extinctivă în interiorul căruia

reclamanții urmau să-și apere dreptul încălcat pe calea intentării acțiunii în

judecată a fost determinat doar de data la care aceștia pretind că ar fi aflat despre

existența actelor contestate.

19.5. La caz, instanța de apel nu a verificat dacă au suport probator sau nu

argumentele reclamantei ZZZ, precum că despre existența certificatului de

moștenitor a aflat abia în anul 2012, iar despre existența testamentului a cunoscut

doar în cadrul examinării prezentei cauze. Respectiv, instanța de apel nu a

verificat și nu supus unei analize faptul dacă reclamanții au avut sau nu

posibilitatea reală de afla despre certificatul de moștenitor nr. XXX din XXX în

scurt timp după eliberarea acestuia pe numele Svetlanei Ouș. La caz, instanța de

apel și-a întemeiat soluția doar pe argumentele lipsite de probe ale părții

reclamante și nu a dat apreciere argumentelor și probelor prezentate de către

pârâtă, în baza cărora este evident că ZZZ și YYY cunoșteau despre existența

testamentului, încă la data perfectării lui.

19.6. Recurenta Svetlana Ouș și reprezentantul acesteia, avocatul Miroslav

Șendrea, au considerat ca fiind eronată poziția că, încadrarea în termenul de

prescripție extinctivă al Alexandrei Tarlapan este motivat și demonstrat prin

faptul că, după decesul lui XXX, aceasta a intrat de fapt în posesia bunurilor care

alcătuiau patrimoniul succesoral ultimului și că, la momentul înaintării acțiunii în

instanța de judecată, ZZZ locuia și administra aceste bunuri, achitând facturile

pentru serviciile comunale. Or, circumstanțele date contravin stării de fapt reale

și reprezintă o încercare camuflată de a duce instanța de judecată în eroare,

deoarece suportul probator administrat la materialele dosarului (vol. I, f.d. 49-51)

demonstrează indubitabil că, după decesul lui XXX, în posesia patrimoniului

5

succesoral a intrat fiica acestuia Svetlana Ouș (contractul de furnizare a gazelor

naturale la consumatorii casnici nr. XXX din XXX; contractul nr. XXX din XXX,

încheiat cu Regia Autosalubritate; contractul privind furnizarea energiei electrice

nr. XXX din XXX; contractul privind furnizarea serviciilor de alimentare cu apă

și evacuare a apelor uzate nr. XXX din XXX; copia contractul de furnizare a

gazelor naturale consumatorului casnic nr. XXX din XXX; chitanțele de recepție

a plăților fiscale pe imobilele și terenul din str. XXX pe perioada anilor 2001 –

2006; avizele de plată a impozitului pe bunurile imobiliare și a ordinelor de plată

pe perioada anilor 2007 – 2014; decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 27/11-

7 din 05 decembrie 2002 cu privire la autentificarea dreptului de proprietate

asupra lotului de pământ din str. XXX, pe numele Svetlanei Ouș; contractul de

vânzare-cumpărare a terenului cu nr. cadastral XXX din str. XXX, încheiat la

XXX și copia duplicatului Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren, eliberat pe numele Svetlanei Ouș; facturilor de plată pentru energia electrică

consumată pe perioada anilor 2009 – 2012; facturilor de plată privitor la serviciile

alimentare cu gaz, pe perioada anilor 2008 – 2012; facturilor de plată a serviciile

furnizate de ÎM „Regia Autosalubritate”, pentru perioada anilor 2008 – 2012;

facturile de privitor la serviciile furnizate de SA „Apă-Canal Chișinău”, pentru

perioada anilor 2009 – 2012).

19.7. În această ordine de idei, Svetlana Ouș și reprezentantul acesteia,

avocatul Miroslav Șendrea, au considerat că prima instanță corect a stabilit că în

temeiul certificatului de moștenitor nr. XXX din XXX, deja la 09 octombrie 2002,

Ouș Svetlana și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra casei de locuit din

str. XXX, pe când, ZZZ a depus cerere de chemare în judecată abia la 14 mai

2012, adică peste aproximativ 10 ani de la data când testamentul a produs efecte

juridice, fără a solicita repunerea în termen și fără a indica careva motive

întemeiate de omitere a termenului de prescripție.

19.8. Referitor la decizia pronunțată pe marginea fondului litigiului,

recurenta Svetlana Ouș și reprezentantul acesteia, avocatul Miroslav Șendrea, au

precizat că, atât fișa medicală de staționar a bolnavului nr. XXX, întocmită de

Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”, cât și Raportul de Expertiză Medico-

Legală nr. XXX, prin care s-a constatat că, [XXX], nu puteau influența în nici o

măsură asupra legalității hotărârii pronunțate, odată ce prima instanță s-a expus

doar asupra respectării de către reclamanți a termenului de prescripție extinctivă

la depunerea acțiunii în instanța de judecată.

6

acesteia, avocatul Alexandr Boldescu, în esență, au invocat că instanța de apel a

interpretat și aplicat în mod eronat legea, or, instanța de apel a aplicat prevederile

Codului civil în redacția Legii din 06 iunie 2002 în materie de prescripție

extinctivă, și anume norma generală prevăzută la art. 272 alin. (1), motivând că,

prisma prevederilor art. 6 alin. (2) din Codul civil (în redacția anului 2002), legea

noua este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în

vigoare. Însă, instanța de apel nu a aplicat norma specială, prevăzută la art. 1474

alin. (l) din Codul civil, care stipulează că acțiunea privind declararea nulității

testamentului poate fi intentată în termen de un an de la dat deschiderii

succesiunii.

20.1. Iar, prin prisma art. 6 alin. (3) din Legea privind actele legislative

nr. 780 din 27 decembrie 2001, actul legislativ special cuprinde norme juridice

aplicabile în exclusivitate unor categorii de raporturi social sau subiecte strict

determinate prin derogare de la regula generală. În caz de divergență între o normă

a actului legislativ general și o normă a actului legislativ special cu aceeași forță

juridică, se aplică norma actului legislativ special.

20.2. Notarul Viorica Nagacevschi și reprezentantul acesteia, avocatul

Alexandr Boldescu, au menționat că, potrivit dispozițiilor art. 593 din Codul civil

(în redacției anului 1964), împărțirea bunurilor succesorale se face pe baza

învoielii intervenite între moștenitorii care au acceptat succesiunea, corespunzător

cu cotele-părți ce li se cuvin. Dacă nu s-a ajuns la o înțelegere, împărțirea se face

pe cale judecătorească. Respectiv, în cazul în care reclamanții nu erau de acord cu

împărțirea averii succesorale, urmau să se adreseze în instanța de judecată cu o

asemenea acțiune. La caz, însă, ei nu doar că nu s-au adresat în instanța de

judecată, dar nici cereri de acceptare a moștenirii legale nu au depus, fapt ce

denotă că aceștia cunoșteau despre existența testamentului contestat și ultimei

voințe a defunctului.

20.3. Notarul Viorica Nagacevschi și reprezentantul acesteia, avocatul

Alexandr Boldescu, au invocat prevederile art. 79 din Codul civil (în redacția

anului 1964), care stipula că prescripția începe să curgă din ziua în care s-a născut

dreptul la acțiune; dreptul la acțiune se naște din ziua când persoana a aflat sau

trebuia să afle, că i-a fost încălcat un drept. În condițiile speței, pretinsul dreptul

la acțiune al reclamanților a apărut încă în anul 2002, când nu a fost împărțită

averea succesorală și când practic s-a schimbat proprietarul bunurilor defunctului.

7

20.4. În opinia notarului Viorica Nagacevschi și reprezentantului acesteia,

avocatului Alexandr Boldescu, instanța de apel a interpretat în mod eronat

prevederile art. 74 din Codul civil (în redacția anului 1964), în conformitate cu

care termenul general de prescripție pentru apărarea printr-o acțiune a drepturilor

încălcate ale unei persoane este de 3 ani, precum și ale art. 79 din aceiași Lege,

potrivit cărora termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii

dreptului acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau

trebuia să afle despre încălcat dreptului.

20.5. Instanța de apel nu a dat apreciere faptului că reclamanții au avut

posibilitatea reală de a afla despre încălcarea dreptului lor, în scurt timp după

eliberarea pe numele Svetlanei Ouș a certificatului de moștenitor nr. XXX din

XXX. Cu atât mai mult că, suportul probat administrat la dosar demonstrează

indubitabil că ZZZ și YYY cunoșteau despre existența testamentului încă la data

perfectării lui.

20.6. Din aceste considerente, notarul Viorica Nagacevschi și reprezentantul

acesteia, avocatul Alexandr Boldescu, au considerat că prima instanță corect a

respins acțiunea ca tardivă, stabilind că, în temeiul certificatului de moștenitor

nr. XXX din XXX, Svetlana Ouș a înregistrat la 09 octombrie 2002 dreptul de

proprietate asupra casei de locuit din str. XXX, iar ZZZ a depus cerere de chemare

în judecată abia la 14 mai 2012, adică peste aproximativ 10 ani de la data când

testamentul a produs efecte juridice, fără a solicita repunerea acțiunii în termen și

fără a indica careva motive întemeiate de omitere a termenului de prescripție.

a depus o cerere de completare a recursului, prin care a solicitat:

i. admiterea recursului declarat de avocatul Miroslav Șendrea în interesele

Svetlanei Ouș din 26 martie 2015 împotriva deciziei din 18 ianuarie 2015

a Curții de Apel Chișinău, cu:

- casarea deciziei din 18 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău;

- menținerea hotărârii din 03 decembrie 2013 a Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău;

ii. Precizarea expresă în textul dispozitivului deciziei a faptului că decizia

Curții Supreme de Justiție, prin care se menține hotărârea din 03

decembrie 2013 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău:

- are drept efect repunerea în vigoare a testamentului nr. XXX din XXX

și a certificatului de moștenitor nr. XXX din XXX, eliberate pe numele

Svetlanei Ouș, și

8

- constituie temei pentru (re)înregistrarea dreptului de proprietate al

Svetlanei Ouș în Registrul bunurilor imobile asupra tuturor bunurilor

succesorale indicate în certificatul de moștenitor nr. XXX din XXX.

ASPECTE DE PROCEDURĂ

înlocuit reclamantul defunct YYY cu succesorul în drepturi procedurale

Alexandru Tarlapan, precum și s-a înlocuit reclamanta defunctă ZZZ cu succesorii

în drepturi procedurale Svetlana Ouș și Alexandru Tarlapan.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

momentul pronunțării deciziei recurate):

„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de

instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel în procedura de

insolvabilitate.”

momentul pronunțării deciziei recurate):

„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale.”

„Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

recurs):

„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

9

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.”

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor

ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(2) În recurs nu pot fi administrate noi dovezi, cu excepția celor care dovedesc

cheltuielile de judecată. Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de

apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului când se invocă

temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau când Curtea Supremă de Justiție examinează

cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost

trimisă anterior la rejudecare, prevederile art. 372 alin. (1) se aplică în mod

corespunzător.

(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.”

„Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.”

vigoare la momentul judecării cauzei în apel):

„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

10

(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care

au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.”

„(1) Instanța judecătorească soluționează cauzele civile în temeiul Constituției

Republicii Moldova, al tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte,

al hotărârilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului, al hotărârilor Curții

Constituționale, al legilor organice și ordinare, al hotărârilor Parlamentului, al

decretelor Președintelui Republicii Moldova, al hotărârilor și ordonanțelor

Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorități administrative

centrale și ale autorităților administrației publice locale. În cazurile prevăzute de lege,

instanța aplică uzanțele dacă acestea nu contravin ordinii publice și bunelor

moravuri.”

„Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”

„Instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente

care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau

inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.”

„Termenul general pentru apărarea printr-o acțiune a drepturilor încălcate ale unei

persoane (prescripția) este de trei ani, iar în litigiile dintre organizațiile de stat,

colhozuri și alte organizații cooperatiste și celelalte organizații obștești – de un an.”

„Prescripția începe să curgă din ziua în care s-a născut dreptul la acțiune; dreptul la

acțiune se naște din ziua când persoana a aflat sau trebuia să afle, că i-a fost încălcat

un drept. Excepții de la această regulă, precum și temeiurile suspendării și întreruperii

cursului prescripției se stabilesc prin legislația Uniunii RSS și prin prezentul Cod.”

„Împlinirea termenului de prescripție înainte de intentarea acțiunii constituie un

temei pentru respingerea acțiunii. Dacă instanța judecătorească competentă sau

arbitrii aleși constată, că este întemeiat motivul, pentru care termenul de prescripție

a fost depășit, dreptul încălcat va fi apărat.”

„Împărțirea bunurilor succesorale se face pe baza învoielii intervenite între

moștenitorii care au acceptat succesiunea, corespunzător cu cotele-părți ce li se cuvin.

Dacă nu s-a ajuns la o înțelegere, împărțirea se face pe cale judecătorească.”

11

„Acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării

termenului de prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a

curs prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs,

prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul în care instanța se pronunță

asupra fondului.”

februarie 1998

„Prezenta lege stabilește modul de creare și de ținere a cadastrului bunurilor imobile,

prin care se asigură recunoașterea publică a dreptului de proprietate și a altor drepturi

patrimoniale asupra bunurilor imobile, ocrotirea de către stat a acestor drepturi,

susținerea sistemului de impozitare și a pieței imobiliare.”

„Înregistrarea are un caracter deschis. Organul care efectuează înregistrarea este

obligat să elibereze, în termen de 3 zile, oricărei persoane fizice care s-a legitimat și

a depus o cerere scrisă și oricărei persoane juridice care l-a sesizat oficial informațiile

solicitate despre toate drepturile înregistrate asupra oricărui bun imobil. Nu se

eliberează extrase referitoare la bunurile imobile ale căror date constituie secret de

stat.”

Omului și a Libertăților fundamentale:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni

nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în

condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.”

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită

potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se

prezumă.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție atestă că, potrivit scrisorii de comunicare a actului

de procedură cu numărul de ieșire 618, copia deciziei motivate din 18 februarie

2015 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată pentru notificare participanților

la proces la 11 martie 2015 (vol. II, f.d. 21). Însă, la materialele dosarului lipsesc

înscrisuri în baza cărora s-ar putea stabili când aceasta a fost recepționată efectiv

12

de către recurenți. Astfel, se consideră că, în speță, calea de atac în ordine de

recurs se consideră a fi demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererile

de recurs au depuse la 26 martie 2015 și 17 aprilie 2015 (vol. II, f.d. 24, 35).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, reclamanta ZZZ

este soția defunctului XXX, fiind în căsătorie începând cu XXX, iar YYY și

Svetlana Ouș sunt copiii acestora (vol. I, f.d. 21-27, 28, 31, 65).

1989, certificatului de moștenitor nr. 1-779 din 21 mai 1988, certificatului de

moștenitor nr. 1-781 din 21 mai 1988, deciziei comitetului executiv r. Sovietic

nr. 8/3.11 din 11 iulie 1989 și procesului-verbal de recepție nr. 47 din 14 iulie

2000, XXX a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului imobil situat pe

str. XXX, compus din teren pentru construcție cu suprafața de XXX ha, casă de

locuit individuală cu suprafața de XXX m.p., construcție cu suprafața de XXX

m.p. și construcție accesorie cu suprafața de XXX m.p. (vol. I, f.d. 68-75).

nr. XXX testamentul lui XXX, prin care acesta a testat toată averea sa fiicei

Svetlana Ouș, indiferent de locul aflării acesteia și indiferent din ce ar fi alcătuită,

inclusiv casa de locuit cu lotul de pe lângă casă, situate în XXX (vol. I, f.d. 67).

64), iar la XXX notarul Viorica Nagacevschi a eliberat Svetlanei Ouș certificatul

de moștenitor legal nr. XXX, în baza testamentului autentificat la XXX sub

nr. XXX (vol. I, f.d. 62-63).

succesorale pentru care acesta a fost eliberat constituie casa de locuit din

str. XXX, cu dependențele: 1-garaj, 2-bucătărie de vară, 4-beci, I-beci, II-poartă,

IV-gard, V-poartă, IV-WC, amplasată pe un teren cu S-XXX ha, care a aparținut

defunctului în baza certificatului de moștenitor legal nr. 1-779 din 21 mai 1988,

certificatului de moștenitor legal nr. 1-781 din 21 mai 1988, deciziei comitetului

executiv r. Sovietic nr. 8/3.11 din 11 iulie 1989, procesului-verbal de recepție nr.

47 din 14 iulie 2000 și a hotărârii Judecătoriei Populare r. Sovietic nr. 0 din 13

noiembrie 1989.

și-a înregistrat la 09 octombrie 2002 dreptul de proprietate asupra imobilului din

str. XXX, dobândit în baza certificatului de moștenitor legal nr. XXX din XXX

(vol. I, f.d. 32-34).

13

Svetlanei Ouș, prin care a solicitat declararea nulității certificatului de moștenitor

legal nr. XXX din XXX, eliberat pe numele Svetlanei Ouș (vol. I, f.d. 3-4).

a pretențiilor, care a fost îndreptată împotriva atât a Svetlanei Ouș, cât și a

notarului Viorica Nagacevschi, solicitând declararea nulității testamentului lăsat

de defunctul XXX, autentificat de notarul Viorica Nagacevschi la XXX sub

numărul nr. XXX și declararea nulității certificatului de moștenitor legal nr. XXX

din XXX, eliberat pe numele Svetlanei Ouș (vol. I, f.d. 124-126).

testamentului autentificat de către notarul Viorica Nagacevschi la XXX, sub

nr. XXX, prin care XXX și-a testat toată averea sa fiicei Svetlana Ouș, inclusiv

casa de locuit cu lotul de pe lângă casă, amplasate pe str. XXX, precum și a

certificatului de moștenitor legal nr. XXX din XXX, eliberate pe numele Svetlanei

Ouș.

a purcede la examinarea în fond a cauzei, instanța de judecată are obligația de a

identifica legea materială aplicabilă speței și, la cererea pârâtei, de a verifica dacă

reclamanții au respectat termenul de adresare în instanța de judecată cu acțiune în

apărarea drepturilor sale civile.

căruia a fost moștenit de către Svetlana Ouș a decedat la XXX. Respectiv,

testamentul a produs efectele juridice anume la acea dată. Din acest considerent,

litigiul din speță este guvernat de legea materială în vigoare la acea dată, și anume

Codul civil în redacția anului 1964. Cu atât mai mult că, însăși reclamanții și-au

formulat pretențiile de declarare a nulității în baza legii materiale reglementate de

Codul civil în redacția anului 1964.

1964 sunt aplicabile nu doar sub aspectul temeiurilor de nulitate a actelor

contestate de reclamanți, dar și în privința aplicării termenului general de

prescripție extinctivă, în interiorul căruia reclamanții ZZZ și YYY urmau să-și

apere dreptul încălcat, pe calea intentării unei acțiuni în instanța de judecată.

că, termenul general pentru apărarea printr-o acțiune a drepturilor încălcate ale

unei persoane este de trei ani.

14

lumină în privința de când începe să curgă prescripția, și anume din ziua în care

s-a născut dreptul la acțiune. Iar, dreptul la acțiune se naște din ziua când persoana

a aflat sau trebuia să afle că i-a fost încălcat un drept.

anului 1964, dreptul la acțiune se naște din momentul în care persoana a aflat sau

trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. Termenul general de prescripție

este de trei ani, iar expirarea termenului înainte de intentarea acțiunii constituie

un temei legal pentru respingerea acesteia.

faptului că acțiunea a fost introdusă după expirarea termenului de prescripție.

Respectiv, pentru a fi judecat în fond litigiul, reclamanții aveau obligația pozitivă,

prin prisma art. 118 și art. 121 din Codul de procedură civilă, să explice motivele

legale pentru suspendarea ori întreruperea cursului termenului de prescripție sau

să justifice depășirea acestuia.

parte trebuie să probeze circumstanțele invocate, iar instanța reține doar probele

pertinente care confirmă sau combat concluziile privind existența sau inexistența

faptelor relevante.

Justiție, efectuând controlul judiciar al deciziei din 18 februarie 2015 a Curții de

Apel Chișinău, constată că textul deciziei recurate nu atestă o motivare pertinentă,

bine argumentată, cu o analiză clară, logică și fundamentată pe probele

administrate în cauză, din care să se desprindă motivele pentru care aceasta a

apreciat că reclamanții ar fi respectat termenul general de prescripție și a răsturnat

soluția primei instanțe.

expres că termenul general de prescripție este de trei ani și începe să curgă din

momentul în care persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului

său, instanța de apel nu a indicat niciun argument privind momentul de la care a

început să curgă termenul de prescripție și nici nu a identificat circumstanțe de

fapt care ar fi justificat suspendarea sau întreruperea cursului prescripției, astfel

cum prevede legea.

dedusă judecății, data relevantă de când reclamanții ZZZ și YYY puteau și

trebuiau să afle despre încălcarea dreptului său este 09 octombrie 2002, când

15

dreptul de proprietate al Svetlanei Ouș a fost înscris în Registrul bunurilor

imobile, iar certificatul de moștenitor și testamentul și-au produs efectele juridice.

Or, conform art. 1 alin. (1) Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543/1998,

prezenta lege stabilește modul de creare și de ținere a cadastrului bunurilor

imobile, prin care se asigură recunoașterea publică a dreptului de proprietate și a

altor drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile, ocrotirea de către stat a

acestor drepturi, susținerea sistemului de impozitare și a pieței imobiliare. Iar,

art. 6 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543/1998, la rândul său,

garantează dreptul la informare privind bunurile imobile.

judecată concretizată și a cererii de apel nu rezultă că reclamanții Alexandra și

YYY ar fi explicat existența vreunui motiv legal de suspendare sau întrerupere a

termenului de prescripție extinctivă, astfel cum prevăd art. 79 și art. 83 din Codul

civil în redacția anului 1964. La fel, aceștia nu au administrat nicio probă din care

să rezulte că ar fi existat o imposibilitate obiectivă de a-și valorifica drepturile în

termenul legal de trei ani de când dreptul de proprietate al Svetlanei Ouș a fost

înscris în Registrul bunurilor imobile.

motive întemeiate și dovedite pot justifica repunerea în termen. Iar, prin prisma

art. 118 alin. (1) și art. 121 din Codul de procedură civilă, sarcina de a demonstra

existența circumstanțelor care să justifice depășirea termenului legal de prescripție

revenea exclusiv reclamanților.

acțiunea înaintată la 14 mai 2012 a fost tardivă, cu mai bine de șase ani după

expirarea termenului legal. În aceste condiții, constatarea instanței de apel că

termenul ar fi fost respectat pare a fi arbitrară și neconformă cu exigențele legii și

ale principiului securității raporturilor juridice.

constată, că instanțele naționale trebuie să examineze faptele privind data la care

reclamanții ar fi trebuit să cunoască despre încălcarea drepturilor lor. Iar,

admiterea acțiunii după expirarea termenului general de prescripție, fără motive

imperioase, este arbitrară și contravine principiului securității raporturilor juridice

garantat de art. 6 Convenție. Instanța trebuie să asigure un echilibru între dreptul

la acțiune al reclamantului și stabilitatea relațiilor juridice ale pârâtului.

Republicii Moldova garantează dreptul de proprietate al Svetlanei Ouș, care a fost

16

dobândit și înscris în Registrul bunurilor imobile, fiind interzisă exproprierea fără

cauză de utilitate publică, cu despăgubire corectă și în condiții legale.

argumentată și susținută prin probe, constituie o ingerință nejustificată în dreptul

de proprietate al reclamantei, deoarece nu a fost produs un echilibru corect și

aceasta a fost obligată să suporte o sarcină excesivă. În lipsa unor justificări legale

pentru depășirea termenului, admiterea acțiunii ar fi incompatibilă cu protecția

juridică a proprietății.

poziția reclamanților Alexandra și YYY, precum că despre existența

testamentului au aflat abia după intentarea prezentei acțiuni și că acest fapt

justifică omiterea termenului de prescripție extinctivă. Or, reieșind din principiul

publicității drepturilor reale, consacrat expres la art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1)

din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543/1998, Registrul bunurilor

imobile are caracter public, iar orice persoană interesată are dreptul de a obține

informații despre drepturile înregistrate. Aceasta înseamnă că înscrierea în

Registru produce efecte nu doar între părți, ci și erga omnes, opozabil tuturor, iar

accesul public la aceste date exclude posibilitatea invocării necunoașterii lor.

certificatului de moștenitor nr. XXX din XXX s-a realizat la 09 octombrie 2002,

data de la care informația a devenit accesibilă în Registrul bunurilor imobile. Din

acel moment, reclamanții aveau nu doar posibilitatea, ci și obligația juridică de

diligență de a verifica existența și valabilitatea actelor care au stat la baza acestei

înscrieri, dacă pretindeau că drepturile lor succesorale erau afectate.

prescrie că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, este pe deplin aplicabil și

în contextul normelor ce reglementează publicitatea cadastrală. Odată ce legea

consacră caracterul public al Registrului, reclamanții nu pot invoca necunoașterea

acestei reglementări pentru a-și justifica omisiunea.

publicitate cadastrală, menit să asigure transparență și siguranță circuitului civil,

precum și ar însemna să se tolereze pasivitatea reclamanților timp de aproape 10

ani și să se lase nesigure raporturile de proprietate consolidate prin publicitatea

registrului.

17

imobile trebuie considerată ca moment obiectiv de la care reclamanții puteau și

trebuiau să afle despre pretinsa încălcare a dreptului lor succesoral.

de diligență a reclamanților și care demonstrează că aceștia aveau cunoștință de

situația succesorală, este faptul că aceștia nu au depus cereri de acceptare a

moștenirii legale în termenul prevăzut de lege.

succesorale aplicabile, acceptarea moștenirii reprezintă un act juridic voluntar

prin care succesibilul își manifestă intenția de a dobândi drepturile succesorale.

Lipsa oricărei manifestări în acest sens este un indiciu relevant că reclamanții au

fost conștienți de existența testamentului și de faptul că succesiunea s-a deschis și

a fost reglementată conform ultimei voințe a defunctului.

bunurilor succesorale se face fie prin învoială între moștenitorii care au acceptat

succesiunea, fie pe cale judecătorească. În speță, din actele dosarului rezultă că

singurul moștenitor care a solicitat eliberarea certificatului de moștenitor a fost

pârâta Svetlana Ouș, în baza testamentului autentificat sub nr. XXX din XXX. Iar,

faptul că reclamanții nu au depus cereri de acceptare a moștenirii legale și nu au

contestat în termen acest act de ultimă voință denotă pasivitatea lor vădită, dar și

acceptarea tacită a situației create.

reclamanții ar fi aflat despre testament abia în anul 2013, după înaintarea prezentei

acțiuni în instanța de judecată.

cunoscut de la bun început despre voința testatorului și despre faptul că întreaga

succesiune a fost atribuită prin testament, acceptând acest fapt.

drepturi succesorale (cerere de acceptare a moștenirii, solicitarea unui certificat

de moștenitor legal, formularea unei contestații în termenul de prescripție)

confirmă că aceștia nu pot fi considerați victime ale unei necunoașteri fortuite, ci

mai degrabă autori ai unei neglijențe proprii.

argument obiectiv, în sensul art. 79 din Codul civil în redacția anului 1964,

conform căruia dreptul la acțiune se naște din momentul în care persoana a aflat

18

sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. Întrucât reclamanții nu au

întreprins niciun act juridic succesoral timp de aproape un deceniu, rezultă că

aceștia trebuiau să afle și, în fapt, au știut despre existența testamentului încă de

la deschiderea succesiunii.

reclamantei ZZZ, potrivit căreia după decesul lui XXX aceasta ar fi intrat de fapt

în posesia bunurilor imobile care compuneau patrimoniul succesoral, iar

încadrarea în termenul de prescripție extinctivă ar fi motivată de faptul că, la

momentul înaintării acțiunii, reclamanta ZZZ locuia și administra bunurile

succesorale, achitând facturile pentru serviciile comunale.

încercare de inducere în eroare a instanței de judecată, întrucât suportul probator

administrat în cauză demonstrează fără echivoc că, după decesul defunctului

XXX, în posesia efectivă și continuă a patrimoniului succesoral a intrat fiica

acestuia, pârâta Svetlana Ouș.

nr. XXX din XXX; contractul nr. XXX din XXX, încheiat cu Regia

Autosalubritate; contractul privind furnizarea energiei electrice nr. XXX din

XXX; contractul privind furnizarea serviciilor de alimentare cu apă și evacuare a

apelor uzate nr. XXX din XXX; copia contractul de furnizare a gazelor naturale

consumatorului casnic nr. XXX din XXX; chitanțele de recepție a plăților fiscale

pe imobilele și terenul din str. XXX pe perioada anilor 2001 – 2006; avizele de

plată a impozitului pe bunurile imobiliare și a ordinelor de plată pe perioada anilor

2007 – 2014; decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 27/11-7 din 05 decembrie

2002 cu privire la autentificarea dreptului de proprietate asupra lotului de pământ

din str. XXX, pe numele Svetlanei Ouș; contractul de vânzare-cumpărare a

terenului cu nr. cadastral XXX din str. XXX, încheiat la XXX și copia duplicatului

Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberat pe numele

Svetlanei Ouș; facturilor de plată pentru energia electrică consumată pe perioada

anilor 2009 – 2012; facturilor de plată privitor la serviciile alimentare cu gaz, pe

perioada anilor 2008 – 2012; facturilor de plată a serviciile furnizate de ÎM „Regia

Autosalubritate”, pentru perioada anilor 2008 – 2012; facturile de privitor la

serviciile furnizate de SA „Apă-Canal Chișinău”, pentru perioada anilor 2009 –

2012, atestă în mod clar că posesia materială a bunurilor succesorale a fost

exercitată de aceasta (vol. I, f.d. 49-51, 227-237).

19

încheiate pe numele Svetlanei Ouș, iar această circumstanță atestă în mod clar că

posesia materială a bunurilor succesorale a fost exercitată de aceasta.

imobile și teren pentru perioada 2001–2006, avizele de plată și ordinele de plată

pe anii 2007–2014), dar și actele administrative (decizia Consiliului municipal

Chișinău nr. 27/11-7 din 05 decembrie 2002 cu privire la autentificarea dreptului

de proprietate asupra lotului de pământ din str. XXX, pe numele Svetlanei Ouș;

contractul de vânzare-cumpărare a terenului cu nr. cadastral XXX din str. XXX,

încheiat la 16 decembrie 2002 și duplicatul Titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, eliberat pe numele Svetlanei Ouș, contractul de vânzare-

cumpărare din 16.12.2002 și titlul de autentificare a dreptului deținătorului de

teren, toate pe numele pârâtei Svetlana Ouș) confirmă aceeași stare de fapt.

serviciile de salubrizare și serviciile furnizate de Apă-Canal Chișinău pe întreaga

perioadă 2008-2012, confirmă că întreaga administrare efectivă a patrimoniului

succesoral rămas după decesul lui XXX a fost realizată exclusiv de Svetlana Ouș,

dar nu de către ZZZ.

reclamantei ZZZ, precum că ar fi intrat în posesia de fapt a patrimoniului

succesoral al defunctului XXX și ar fi achitat facturile, sunt nefondate și

contrazise de suportul probator administrat la dosar. Această contradicție

flagrantă dintre susținerile reclamanților și realitatea probată demonstrează nu

doar lipsa unei acceptări de facto a moștenirii de către aceștia, ci și faptul că

reclamanții aveau cunoștință încă din anul 2002 despre existența testamentului și

despre transmiterea patrimoniului pe numele pârâtei, aspect ce exclude orice

motiv rezonabil pentru depășirea termenului de prescripție extinctivă de 3 ani,

prevăzut de art. 74 din Codul civil în redacția anului 1964.

că, în condițiile speței, termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 74

din Codul civil în redacția anului 1964, a început să curgă de la data deschiderii

succesiunii și a înregistrării dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile

(09 octombrie 2002), iar adresarea în instanță la 14 mai 2012 este vădit tardivă și

lipsită de justificări legale, fapt care impune respingerea acțiunii ca prescrisă.

20

consideră că, prima instanță corect și legal a respins cererea de chemare în

judecată depusă de ZZZ și YYY, ca fiind tardivă.

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că instanța de apel a dat o

interpretare eronată normelor de drept material aplicabile speței, iar drept

consecință a apreciat greșit circumstanțele cauzei în partea calculării termenului

prescripției extinctive, fapt ce a dus la casarea neîntemeiată a hotărârii primei

instanțe. Din acest motiv se impune necesitatea casării deciziei instanței de apel,

cu menținerea hotărârii primei instanțe.

accentuează că, în cadrul judecării cauzei civile, participanților la proces le-au fost

create condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și

obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la

un proces echitabil, garantat și asigurat prin art. 6 § 1 CEDO.

soluționarea prezentei cauze, ceea ce este admisibil prin prisma jurisprudenței

CtEDO (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie

1999, § 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră), 11 iulie 2017,

emis o decizie neîntemeiată, bazată pe interpretarea și aplicarea eronată a

normelor legii materiale, dar și aprecierea arbitrară a circumstanțelor de fapt ale

speței, iar prima instanță corect a stabilit că cererea de chemare în judecată depusă

de ZZZ și YYY este tardivă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia necesității admiterii recursurilor declarate de Svetlana Ouș și

reprezentantul acesteia, avocatul Miroslav Șendrea, precum și de notarul Viorica

Nagacevschi și reprezentantul acesteia, avocatul Alexandr Boldescu, cu casarea

integrală a deciziei din 18 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău și menținerea

hotărârii din 03 decembrie 2013 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

Codul de procedură civilă,

21

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursurile declarate de Svetlana Ouș și reprezentantul acesteia,

avocatul Miroslav Șendrea, precum și de notarul Viorica Nagacevschi și

reprezentantul acesteia, avocatul Alexandr Boldescu.

Casează integral decizia din 18 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău și

menține hotărârea din 03 decembrie 2013 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău,

adoptate în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

ZZZ (succedată în drepturile procedurale cu Svetlana Ouș și Alexandru Tarlapan)

și YYY (succedat în drepturile procedurale cu Alexandru Tarlapan) împotriva

Svetlanei Ouș și notarului public Viorica Nagacevschi, cu privire la declararea

nulă a testamentului și a certificatului de moștenitor legal.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

22