2ra-724/23 — Privind încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată

La 30 iulie 2020 SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Melnic, prin care a solicitat încasarea datoriei în sumă de 26 370,15 lei formată în perioada decembrie 2015 - aprilie 2020 pentru furnizarea energiei termice în sumă de 26 088,63 lei și pentru serviciile de deservire tehnică a sistemelor de încălzire în sumă de 281,52 lei și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 791,10 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată societatea reclamantă a indicat, că la 01 octombrie 2007 SA „Apă Canal Chișinău” a încheiat cu Tatiana Melnic contractul nr. 15-73/2-1ET privind furnizarea energiei termice în scopul încălzirii apartamentelor și încăperilor locative din cămine.

Potrivit pct. 1.1. din contractul privind deservirea tehnică și reparația curentă a sistemelor de alimentare cu încălzire „ET” din interiorul blocului locativ obiectul constituie efectuarea lucrărilor de deservire tehnică și reparație curentă a sistemelor de alimentare cu încălzire din interiorul blocului locativ, în subsoluri, la etajele tehnice, precum și a coloanelor comune din apartamentele blocului locativ din bd. xxxxx.

Punctul 3.1. din contractul nr. 15-73/2-1ET prevede că, furnizorul are obligația să asigure distribuirea energiei termice în scopul încălzirii încăperilor cu parametrii agentului termic corespunzător regimului de temperatură și hidraulic, prevăzut de normele stabilite și la tarifele în vigoare.

Iar conform pct. 4.7 din contract, consumatorul are obligația achitării plății serviciilor furnizate în luna trecută până la data indicată în factură de plată.

Societatea reclamantă a menționat că în rezultatul neexecutării obligațiilor contractuale, pârâta a format o datorie față de SA „Apă-Canal Chișinău” pentru perioada decembrie 2015 - aprilie 2020 în sumă totală de 26 370,15 lei pentru furnizarea energiei termice 26 088,63 lei și pentru serviciile de deservire tehnică a sistemelor de încălzire 281,52 lei.

Pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă și conform prevederilor pct. 8.3. din contractul nr. 15-73/2-1ET, SA „Apă-Canal Chișinău” a expediat Tatianei Melnic reclamațiile nr.05/4.1-06.25455 din 10 iulie 2020 și nr. 05/4.1-06.25456 din 10 iulie 2020, care nu au fost recepționate. 1

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 11 aprilie 2022, de către SA ,,Apă-Canal Chișinău”. (f.d.1, vol.II)

În motivarea recursului SA „Apă-Canal Chișinău” a reiterat circumstanțele de fapt și de drept indicate în cererea de chemare în judecată, menționând că instanța de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, nu a stabilit faptul că obligațiile și răspunderea părților rezultă din contul personal deschis pe numele consumatorului Tatiana Melnic, în baza căruia i se calculează energia termică.

Societatea recurentă a susținut că, în caz de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală indiferent de faptul dacă a fost sau nu încheiat contract în acest sens, consumatorul urmează să achite serviciile prestate, iar lipsa unui contract nu scutește consumatorul de obligația de a achita serviciul prestat.

În opinia reprezentantului SA „Apă-Canal Chișinău” la materialele dosarului au fost prezentate suficiente probe pentru admiterea acțiunii.

La 08 iunie 2023 Tatiana Melnic a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că SA „Apă-Canal Chișinău” nu a prezentat actul juridic în temeiul căruia a fost deschis contul respectiv pe numele Tatianei Melnic, or acest act nici nu există. 2

Art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că: „Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”

Art. 130 alin.(1) din Codul de procedură civilă reglementează că: „Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.”

Art. 123, alin. (2) din Codul de procedură civilă, stabilește că: „Faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.”

Art. 373, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă statuează că: „Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.”

Art.431 din Codul de procedură civilă prevede că: „Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curții Supreme de Justiție. Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”

Art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează că: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 445, alin. (1), lit. c) din Codul de procedură civilă statuează că: „Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.” 3

Art. 25 alin. (1) și alin (5) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002, în vigoare la data depunerii acțiunii, prevedea următoarele: „Persoanele fizice și juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator și consumator. Agenții economici care furnizează/prestează servicii de gospodărie comunală fără contracte cu consumatorii, în caz de neachitare a sumelor datorate, pot acționa conform prevederilor alin.(2)–(4).

Pct. 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiilor deconectării acestora de la reconectarea la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, în vigoare la data depunerii acțiunii reglementa că: „ Proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc achită plățile pentru serviciile prestate în luna precedentă până la data indicată în factura de plată. La solicitarea consumatorilor, plata pentru serviciile prestate poate fi achitată în prealabil pe o durată convenită de părți, conform condițiilor propuse de ele și stipulate în contract.”

Din sensul art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, rezultă că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursul depus la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Având în vedere că legea procedural civilă, care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare, nu are putere retroactivă, recursul declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău” până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestuia, însă procedura de examinare conform noilor reglementări.

Studiind materialele dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău” întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Completul de judecată consideră imperioase dezideratele Curții Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac v. Croația (hotărârea din 05 aprilie 2018) potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului constituie un principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea exista nicio așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli procedurale evidente.

Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a dreptului material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de instanțe și confirmată de părți.

Astfel, la 01 octombrie 2007 între SA „Apă-Canal Chișinău” și Tatiana Melnic a fost încheiat contractul nr. 15-73/2-1ET privind furnizarea energiei termice în scopul încălzirii apartamentelor și încăperilor locative din cămine pentru o suprafață de 47.1, m.p. (f.d.6-7, vol.I) Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, Tatiana Melnic deține în proprietate apartamentul cu suprafața de 45.1 m.p. (f.d.18, vol.I) Tatiana Melnic, prin reclamația la contractul nr. 15-73/2-1ET din 01 octombrie 2007,a solicitat rectificarea suprafeței totale a apartamentului nr. xxxxx din bd. xxxxx din mun. Chișinău. (f.d.39, vol.I) Prin răspunsul nr.1200/6320 din 20 noiembrie 2015, SA „Apă-Canal Chișinău” a menționat că societatea asigură prestarea serviciilor de energie termică la locul de consum, apartamentul nr. xxxxx din bd. xxxxx din mun. Chișinău, în baza contului personal 15-73/2-1ET din 18 septembrie 2002. Totodată, a menționat că calculul energiei termice s-a efectuat pentru suprafața încălzită a apartamentului de 47,1 m.p. luând drept temei planul etajului eliberat de către ÎS „Cadastru” din 15 octombrie 2009. (f.d.41, vol.I) Ulterior, SA „Apă-Canal Chișinău” prin răspunsul nr. M-141/18 din 14 martie 2018 a informat petiționara Tatiana Melnic că va revizui calculul pentru energia termică livrată petiționarei, începând cu data înaintării prezentei adresări, în limita termenului de prescripției extinctivă, luând în considerare suprafața încăperii de 45,1 m.p., conform datelor înscrise la Agenția Servicii Publice și suprafeței încăperilor de uz comun încălzite din interiorul blocului locativ. (f.d.118, vol.I) Tot din materialele dosarului rezultă că, SA „Apă-Canal Chișinău” la 17 august 2015 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Melnic, prin care a solicitat încasarea datoriei pentru energia termică și pentru deservirea tehnică a rețelelor acumulate până la 11 august 2015. Prin hotărârea din 24 noiembrie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată 5 depusă de către SA „Apă-Canal Chișinău” privind încasarea datoriei de la Tatiana Melnic, din motiv că între SA „Apă-Canal Chișinău” nu există contracte încheiate cu proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și încăperile din bloc privind livrarea energiei termice. (f.d.44-45, vol.I) Potrivit facturii ET nr. 11522234 din 08 iunie 2020 consumatorul Tatiana Melnic are o datorie pentru energia termică în mărime de 31 979,51 lei. (f.d.11, vol.I) Datoria se mai confirmă și prin actul de verificare a decontărilor reciproce, care atestă că la 08 iulie 2020 soldul în mărime de 31 985 lei în folosul SA „Apă-Canal Chișinău” pentru serviciile de livrare a energiei termice. (f.d.12-17, vol. I)

Prin prezenta acțiune SA „Apă-Canal Chișinău” a solicitat încasarea datoriei în sumă de 26 370,15 lei, formată pentru furnizarea energiei termice și pentru serviciile de deservire tehnică a sistemelor de încălzire în perioada decembrie 2015 - aprilie 2020 și compensarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea cauzei Judecătoria Chișinău, sediul Centru, prin hotărârea din 08 aprilie 2022 a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către SA „Apă-Canal Chișinău”.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din data de 03 noiembrie 2022 a respins apelul declarat de către SA ,,Apă-Canal Chișinău”, a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 08 aprilie 2022. Instanța de apel la emiterea deciziei s-a bazat pe constările reținute de către Judecătoria Botanica mun. Chișinău în hotărârea din 24 noiembrie 2015, potrivit cărora cererea de chemare în judecată depusă la 17 august 2015 de către SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva Tatianei Melnic privind la încasarea datoriei, a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece între SA „Apă-Canal Chișinău” și Tatiana Melnic nu a fost încheiat un contract de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală. Astfel, reieșind din art. 123, alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța de apel a conchis că, hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 24 noiembrie 2015 are putere de lucru judecat, or, apelanta nu a demonstrat că situația a suferit modificări de la data pronunțării hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 24 noiembrie 2015 și până la data adresării cu prezenta acțiune. Totodată, instanța de apel a respins argumentul SA „Apă-Canal Chișinău”, precum că Tatiana Melnic recunoaște datoria pentru serviciile prestate de apelant, achitând parțial facturile, or, din hotărârea pronunțată în 2015 rezultă contrariul, iar având putere de lucru judecat aceste fapte nu urmează a fi dovedite din nou. (f.d.52,53-57, vol.II)

Având în vedere limitele judecării apelului, astfel cum sunt consacrate de art. 373 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, precum și specificul obiectului acțiunii deduse judecății, instanța de recurs constată 6 caracterul prematur al concluziei instanței de apel privind respingerea acțiunii pentru motivul puterii lucrului judecat, în condițiile în care aceasta nu a examinat dacă sunt întrunite condițiile necesare pentru aplicarea art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă. O asemenea concluzie rezultă dintr- o analiză superficială a materialelor dosarului și impune casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că o hotărâre judecătorească definitivă se bucură de autoritatea de lucru judecat, ceea ce înseamnă că o soluției dată unei pretenții nu mai poate fi repus în discuție între aceleași părți și pentru aceeași cauză. Prin urmare, situația de fapt și de drept reținută printr-o hotărâre definitivă este considerată adevărată și nu poate fi contrazisă într-un alt proces în care ea constituie premisă necesară.

Totodată, instanța de recurs reține că, pentru ca o hotărâre judecătorească să producă efectul autorității lucrului judecat, este necesar să fie întrunit cumulativ ansamblul condițiilor legale ale identității, și anume: identitatea părților, identitatea obiectului care presupune ca pretenția dedusă judecății să fie aceeași, având același conținut și aceeași finalitate juridică, precum existența aceluiași temei juridic și factural care justifică cererea. Numai în măsura în care aceste condiții sunt întrunite în mod cumulativ, hotărârea judecătorească anterioară poate produce efectul autorității lucrului judecat și poate împiedica rejudecarea litigiului.

Din materialele dosarului rezultă că, SA „Apă-Canal Chișinău”, în temeiul art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002, a solicitat încasarea datoriei pentru furnizarea energiei termice și pentru serviciile de deservire tehnică a sistemelor de încălzire formată în perioada decembrie 2015 - aprilie 2020 și compensarea cheltuielilor de judecată.

Anterior, la 17 august 2015 SA „Apă-Canal Chișinău” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Melnic, prin care a solicitat încasarea datoriei pentru energia termică și pentru deservirea tehnică a rețelelor acumulate până la 11 august 2015.

Completul de judecată reține că prin hotărârea din 24 noiembrie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Apă-Canal Chișinău”. În acea cauză, analiza instanțe de judecată s-a limitat exclusiv la ipoteza juridică reglementată de alin. (1) al art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002 și anume că persoanele fizice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator și consumator, evaluând situația de fapt existentă la acel moment.

În prezenta cauză SA „Apă-Canal Chișinău” și-a întemeiat pretenția pe dispoziția același art.25, totodată invocând și alin. (5), care reglementează 7 o ipoteză juridică distinctă și anume că agenții economici care furnizează/prestează servicii de gospodărie comunală fără contracte cu consumatorii, în caz de neachitare a sumelor datorate, pot acționa conform prevederilor alin.(2)–(4).

Din interpretarea sistematică a normei legale rezultă că, alin. (1) și alin. (5), nu acoperă aceeași situație juridică, dar instituie condiții, finalități și mecanisme juridice diferite, ceea ce determină concluzia că temeiul juridic al prezentei acțiuni este substanțial diferit de cel examinat anterior.

Astfel, în condițiile în care noul alineat invocat configurează o ipoteză distinctă de aplicare a legii, diferită de cea avută în vedere în cauza soluționată anterior, rezultă că temeiul juridic al acțiunii este diferit, iar, pe cale de consecință, cauza juridică a celor două acțiuni nu este identică, fiind astfel exclusă incidența autorității lucrului judecat.

În mod similar, completul de judecată subliniază că situația de fapt stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă poate fi repusă în discuție atunci când litigiul dedus judecății privește o altă perioadă de timp decât cea analizată anterior. Aceasta deoarece, în materia obligațiilor cu caracter succesiv, fiecare interval temporal are o existența juridică proprie și generează drepturi și obligații distincte, raportate la circumstanțele concrete ale acelei perioade.

Prin urmare, constatări factuale realizate pentru o anumită perioadă nu pot fi extinse automat asupra unor perioade ulterioare sau diferite, nefiind întrunită identitatea situației de fapt necesară pentru a reține incidența autorității lucrului judecat.

În prezenta cauză, SA „Apă-Canal Chișinău” nu reiterează aceeași pretenție, or, perioada de încasare a datoriei este diferită și temeiul de drept este diferit, decât cel analizat de către instanța de judecată anterior, deci a formulat o acțiune care își are izvorul într-un regim juridic distinct care nu a făcut obiectul analizei instanței în dosarul anterior.

De asemenea, instanța de recurs reține că, prin hotărârea anterioară nu s-a analizat și nu s-a tranșat situația juridică reglementată de alin. (5) al art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002, astfel încât nu se poate susține că aspectele deduse judecății în prezent au fost anterior judecate și tranșate în mod definitiv.

Prin urmare, în lipsa condiției de cauză, nu sunt întrunite condițiile necesare pentru incidența autorității de lucru judecat, astfel, cum sunt prevăzute de lege.

În aceste circumstanțe completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că decizia instanței de apel este prematură și urmează a fi casată, întrucât aceasta a respins cererea de chemare în judecată exclusiv prin reținerea incidenței puterii lucrului judecat, fără a proceda la examinarea fondului pretenției de încasare a datoriei deduse judecății.

În speță, instanța de apel avea obligația de a examina fondul raportului juridic dedus judecății și, în acest context, să clarifice dacă, în 8 perioada pentru care se solicită încasarea datoriei în cadrul prezentei acțiuni, Tatianei Melnic i-au fost efectiv prestate servicii de gospodărie comunală. Totodată, instanța urma să stabilească natura și volumul acestor servicii, cuantumul prestațiilor efectuate, precum și costul aferent acestora, în baza probelor administrate în cauză.

În măsura în care, în urma acestei examinări, ar constata existența unei datorii rezultate din prestarea serviciilor respective, instanța era chemată să dispună încasarea sumelor datorate. Această analiză se impunea cu atât mai mult cu cât, potrivit principiilor aplicabile în materie, obligația de plată a serviciilor de gospodărie comunală nu este condiționată în mod absolut de existența unui contract scris, întrucât beneficiarul serviciilor este ținut să achite contravaloarea acestora ca efect al folosirii efective a prestațiilor, în temeiul executării de fapt a raportului juridic.

Prin această omisiune, instanța de apel a eludat rolul său de instanță de control judiciar, transformând excepția autorității lucrului judecat într-un obstacol formal, aplicat fără o verificare riguroasă a condițiilor legale.

O asemenea abordare contravine principiilor procesului echitabil și obligației instanței de a motiva hotărârea judecătorească, întrucât lipsa unei analize reale asupra fondului pretenției și a condițiilor de aplicare a puterii lucrului judecat face imposibil controlul legalității soluției adoptate.

În aceste condiții, instanța de recurs reține că decizia instanței de apel este rezultatul unei aplicări formale și nejustificate a excepției autorității lucrului judecat, cu ignorarea circumstanțelor concrete ale cauzei, ceea ce impune casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea examinării efective a fondului pretenției de încasare a datoriei și a pronunțării unei soluții motivate, cu respectarea exigențelor legale.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie prematură, dictată de neelucidarea tuturor circumstanțelor pertinente speței, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează necesitatea admiterii recursului declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău”, casării deciziei instanței de apel cu restituirea cauzei spre rejudecare în aceiași instanță.

Subsecvent, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a menționa că prin prisma art. III alin.(1) – (2), pct.1) din Legea Nr. 135 din 13 iunie 2024 pentru modificarea unor acte normative (revizuirea hărții judiciare), Curtea de Apel Chișinău s-a redenumit în Curtea de Apel Centru.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431, art. 445, alin. (1), lit. c) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 9 Admite recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”. Casează integral decizia din 03 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva Tatianei Melnic privind încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Centru, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă ‚ 10