2ac-314/25 — Încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată

La 31 martie 2025, Andrei Ursu a depus la Judecătoria Orhei, sediul Central cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Popov privind încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 30 septembrie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, cererea de chemare în judecată a fost acceptată în procedură pentru a fi examinată ca cerere cu valoare redusă.

La 30 octombrie 2025, Judecătoria Orhei, sediul Central a emis încheierea nr. 2-733/2025, prin care a dispus strămutarea cauzei civile intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Ursu împotriva lui Igor Popov privind încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată pentru examinare conform competenței la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Prin încheierea din 06 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a suspendat examinarea cauzei și s-a expediat Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență jurisdicțională.

Art. 33 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 1 „(1) Instanțele judecătorești judecă toate cauzele civile cu participarea persoanelor fizice, persoanelor juridice și autorităților publice privind apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime încălcate sau contestate, cauze pentru care legea nu prevede competența altor organe.”

Art. 331 din Codul de procedură civilă: „Judecătoriile examinează și soluționează în fond toate cauzele civile, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 38 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Reclamantul poate intenta acțiunea în oricare din sediile instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pîrîtului.”

Art.39 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Acțiunea împotriva pîrîtului al cărui domiciliu nu este cunoscut sau care nu are domiciliu în Republica Moldova poate fi intentată în oricare dintre sediile instanței de la locul de aflare a bunurilor acestuia sau în instanța de la ultimul lui domiciliu din Republica Moldova.”

Art. 43 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cauza pe care instanța a reținut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competență, se soluționează de aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competența unei alte instanțe.”

Art. 44 alin. (1), (3) și (9) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța judecătorească în fața căreia s-a ivit conflictul de competență jurisdicțională suspendă din oficiu procesul și înaintează dosarul către instanța în drept să soluționeze conflictul de competență. (3) Conflictul de competență dintre două sau mai multe judecătorii care nu țin de aceeași curte de apel ori dintre o judecătorie și o curte de apel, ori între curțile de apel se judecă de Curtea Supremă de Justiție. (9) Instanța competentă să judece conflictul de competență soluționează, fără citarea participanților la proces, conflictul dintre instanțe printr-o încheiere, care nu se supune nici unei căi de atac.”

Obiectul acțiunii îl constituie încasarea din contul lui Igor Popov în beneficiul lui Andrei Ursu a sumei de 90000 de lei, în calitate de datorie, 38911.56 de lei cu titlu de dobândă de întârziere, precum și a cheltuielilor de judecată în mărime de 4417.32 de lei ce constituie taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată. 2

Respectiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Ursu se încadrează în dispoziția art. 38 alin.(1) coroborate cu prevederile art. 39 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Or, în sensul art. 38 alin. (1) din Codul de procedură civilă, reclamantul este în drept să înainteze acțiunea în oricare dintre sediile instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului.

Aici, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că din copia buletinului de identitate al pârâtului Igor Popov, seria XXXXXX, emis la 22 noiembrie 2019 și valabil până la 09 mai 2026, rezultă că domiciliul acestuia este înregistrat în municipiul Xxxxx, str. Xxxxxx nr. xxx, ap. xx. Această adresă este consemnată și în contractul de împrumut încheiat între părți la 02 martie 2022, ceea ce denotă că era cunoscută și recunoscută de către reclamant la momentul depunerii cererii de chemare în judecată.

Totodată, potrivit informațiilor extrase din portalul de date despre persoanele fizice, pârâtul Igor Popov este originar din municipiul Orhei, satul Isacova, fapt ce confirmă legătura sa teritorială cu raza de competență a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

De asemenea, din verificările efectuate mai rezultă că pârâtul și-a înregistrat temporar domiciliul la 17 iunie 2004 în municipiul Xxxxxx, str. Xxxxxx nr. xxx, blocul xxx, însă această viză de reședință a expirat la 01 februarie 2005, neputând produce efecte juridice la momentul sesizării instanței.

În temeiul art. 39 alin. (1) și (2) din Codul civil, până la proba contrară, domiciliul sau reședința temporară a persoanei fizice se prezumă a fi cel menționat în buletinul de identitate, iar în lipsa unor mențiuni actuale sau a unor dovezi care să ateste schimbarea domiciliului, se consideră că adresa din actul de identitate reflectă situația juridică reală a persoanei.

Prin urmare, având în vedere că domiciliul pârâtului este stabilit în municipiul Orhei, că viza de reședință temporară din municipiul Chișinău și-a pierdut valabilitatea, că pârâtul este originar din raionul Orhei și că nu există probe contrare care să ateste stabilirea unui alt domiciliu, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Judecătoria Orhei, sediul Central, este instanța competentă teritorial să examineze cauza civilă intentată de Andrei Ursu împotriva lui Igor Popov, având ca obiect încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că acțiunea a fost corect înaintată la Judecătoria Orhei, sediul Central, iar eventuala strămutare a cererii de chemare în judecată pe motiv de necompetență teritorială nu are suport legal în lipsa unor probe care să infirme domiciliul declarat al pârâtului. 3

În conformitate cu prevederile art. art.42-44, art.269-270 din Codul de procedură civilă,