2rhc-14/25 — excluderea asociatului din cadrul societatii

2rhc-14/25 — excluderea asociatului din cadrul societatii (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

privind admiterea cererii de revizuire

în cauza civilă

Victor Vașcișin împotriva lui Vitalie Stăvilă și intervenientul accesoriu

Societatea cu Răspundere Limitată „Xenon”

(excluderea asociatului din cadrul societății)

împotriva deciziei din 16 mai 2012 a Curții Supreme de Justiție,

(Dosarul nr. 2rhc-14/25

NR. PIGD 2-12051231-01-2rhc-03062025)

Revizuirea depusă în temeiul art. 449 lit. h) Cod de procedură civilă. Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale care

poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea hotărîrii pronunțate de o instanță de judecată

națională.

Prima instanță - Judecătoria Economică de Circumscripție (jud. A. Rotari)

Instanța de apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Pleșca, A. Pahopol, G. Crețu)

Instanța de recurs – Curtea Supremă de Justiție (A. Cobăneanu, T. Răducanu, S. Moldovan,

I. Bejenaru, V. Barba)

3 decembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților cererea de revizuire depusă de Vitalie Stăvilă,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

împotriva lui Vitalie Stăvilă prin care a solicitat excluderea asociatului Vitalie Stăvilă

din Societatea cu Răspundere Limitată „Xenon” și dispunerea executării imediate a

hotărârii de excludere.

deținea 97% din capitalul social al SRL „Prichindel și Co”, aceste societăți fiind

afiliate. SRL „Prichindel și Co” ar fi vândut o parte din activele sale la preț derizoriu

terțelor persoane, vânzarea fiind realizată cu acordul direct al administratorului și

asociatului majoritar al SRL „Xenon”, Vitalie Stăvilă. Victor Vașcișin, fiind asociat al

SRL „Xenon” cu 30% a considerat că vânzarea s-a făcut în detrimentul său și i s-a

cauza un prejudiciu evaluat la 30% din suma de 4934337 lei. Astfel, având în vedere

că vînzarea de către SRL „Prichindel și Co” s-a făcut cu acordul expres al asociatului

majoritar și administratorului SRL „Xenon” și chiar cu participarea nemijlocită a

acestuia, înseamnă că el poartă răspundere directă pentru acest prejudiciu și urmează

a fi exclus din societate.

2011, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată

hotărârii din 27 septembrie 2011.

Victor Vașcișin, a casat integral hotărârea din 17 septembrie 2011 și a emis o hotărâre

nouă prin care a admis integral cererea de chemare în judecată a asociatului SRL

„Xenon”, Victor Vașcișin, și a exclus din SRL „Xenon” pe asociatul Vitalie Stăvilă.

Chișinău din 17 ianuarie 2012 prin care a solicitat casarea acesteia și menținerea

hotărârii instanței de fond.

Vitalie Stăvilă a fost respins, iar decizia Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2012

menținută.

1

mai 2012 a Curții Supreme de Justiție.

Stăvilă s-a adresat Curții Europene pentru Drepturile Omului, fiind invocată încălcarea

art. 6 CEDO și art. 1 Protocol 1 CEDO.

Omului a pronunțat hotărârea în cauza Stăvilă vs. Republica Moldova (nr. 25819/12).

În fața CtEDO, Stăvilă Vitalie a promovat că instanțele naționale din Republica

Moldova au încălcat:

a) art.6 CEDO - dreptul la un proces echitabil, exprimat prin intervenție în

actul de justiție, făcând ca instanța de apel să nu fie constituită legal

(modificarea arbitrară a completului de judecată), să nu fie independentă și

imparțială (favorizarea unei părți a procesului); nemotivarea hotărârii de către

Curtea Supremă de Justiție, refuzul Curții Supreme de Justiție de a elibera

actul de procedură pronunțat - încheierea din 16 mai 2012 despre restituirea

recursului suplimentar

b) art.1 Protocol 1 CEDO - reclamantul a fost lipsit de proprietatea sa, fiind o

ingerință a instanței de judecată în dreptul de proprietate a reclamantului;

Stăvilă Vitalie pierdut aportul/partea socială în SRL Xenon.

În consecință, Curtea ar fi constatat că măsurile adoptate de către instanțele

naționale au avut un impact semnificativ asupra dreptului de proprietate față de Stăvilă

Vitalie. Curtea a notat că instanțele naționale nu au efectuat o evaluare detaliată a

impactului acțiunilor reclamantului asupra activității societății, nu a fost realizată o

evaluare financiară sau un audit care să cuantifice în mod clar prejudiciul cauzat

societății.

În urma acestor omisiuni, Curtea ar fi subliniat că, excluderea Dlui Stăvilă Vitalie

a echivalat, practic, cu exproprierea controlului asupra societății sale în favoarea

acționarului minoritar. În concluzie, Curtea a constatat că a avut loc o ingerință în

exercitarea dreptului reclamantului la respectarea bunurilor sale, garantat de art.1 din

Protocolul nr. 1 la Convenție. În particular, ea notat că această ingerință a fost

rezultatul hotărârilor instanțelor naționale, care au condus la pierderea controlului

efectiv al reclamantului Stăvilă Vitalie asupra propriei societăți.

Revizuentul Stăvilă Vitalie atestă că constatările CtEDO, precum și hotărârea

CtEDO cauza Stăvilă vs. Republica Moldova (nr. 25819/12), prin raportare la norma

de procedură supra, constituie temei de redeschiderea procedurii prin revizuirea

decizia Curții Supreme de Justiție, care a avut ca efect excluderea sa din lista de

asociați în SRL „Xenon”.

deciziei din 16 mai 2012 a Curții Supreme de Justiție în cauza indicată și examinarea

2

în ordine de recurs a recursului declarat de Vitalie Stăvilă, admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 27 septembrie 2011

a Judecătoriei economice de circumscripție.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Pot fi supuse revizuirii hotărîrile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale

tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

(2) Încheierile de încetare a procesului conform art. 265 lit. c) și d), precum și cele prin

care se respinge acțiunea ca fiind tardivă conform art. 1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile

judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora

nu se supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun

niciunei căi de atac.”

„Sînt în drept să depună cerere de revizuire:

a) părțile și alți participanți la proces;

b) persoanele care nu au participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin hotărîrea,

încheierea sau decizia judecătorească;

c) Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la lit. a) și b) din prezentul

articol, în cazurile prevăzute la art. 449 lit. g) și h).”.

„(1) Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri sau încheieri rămase irevocabilă prin

neatacare se soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului.

(2) Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri care, fiind supusă căilor de atac, a fost

menținută, modificată sau casată, emițîndu-se o nouă hotărîre, se soluționează de instanța care

a menținut, a modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărîre.”

„Revizuirea se declară în cazul în care:

h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul

Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăților

fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea hotărîrii pronunțate de o

instanță de judecată națională.”

„Cererea de revizuire se depune:

f) în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărîrii sau deciziei Curții Europene a Drepturilor

Omului – în cazul prevăzut la art. 449 lit. h).”

„(11) Dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție

sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă

instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la

proces, aceasta dispune înștiințarea lor.”

3

„(1) După ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte de

dispoziție:

b) încheierea de admitere a cererii de revizuire și de casare a hotărîrii sau deciziei supuse

revizuirii.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

revizuire a fost formulată în temeiul art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă,

făcând referire la emiterea hotărârii Curții Europene pentru Drepturile Omului în cauza

Stăvilă împotriva Republicii Moldova, cauza nr. 25819/12 din 24 aprilie 2025.

decizia la 24 aprilie 2025, prin depunerea cererii de revizuire a fost respectat termenul

de 6 luni de la pronunțarea acesteia, prevăzut la art. 450 lit. f) din Codul de procedură

civilă.

2025 în unanimitate:

21.1. Declară admisibile plângerile în baza Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenție;

21.2. Hotărăște că a avut loc o încălcare a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenție;

21.3. Hotărăște că nu este necesar să examineze admisibilitatea și fondul plângerilor

bazate pe Articolul 6 § 1 din Convenție;

21.4. Hotărăște

(a) că Statul reclamat trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 3.000

EUR (trei mii de euro), plus orice taxă care poate fi percepută, pentru prejudiciul

moral, sumă care va fi convertită în lei moldovenești la rata aplicabilă la data

transferului;

(b) că, la expirarea celor trei luni menționate mai sus și până la data efectuării

transferului, urmează a fi achitată o dobândă adițional sumei de mai sus, la o rată egală

cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de către Banca Centrală

Europeană pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;

21.5. Respinge restul pretenției reclamantului cu privire la satisfacția echitabilă

următoarele aprecieri:

„21. Instanțele erau obligate să răspundă la pretenția specifică a lui V.V. din

cererea sa de chemare în judecată, id est de a exclude reclamantul. În același timp, la

examinarea faptului dacă respectiva măsură era proporțională scopului de a proteja

drepturile lui V.V., instanțele trebuiau să ia în considerare că excluderea unui asociat

4

era cea mai gravă formă de ingerință în drepturile sale. Cu toate acestea, ele nu au

examinat dacă alte forme de protecție menționate în paragraful precedent erau

suficiente pentru a proteja drepturile lui V.V., fără a exclude în totalitate reclamantul

din companie. Instanțele n-au luat în considerare faptul că reclamantul deținea 70%

din companie. Excluderea lui, în esență, presupunea exproprierea sa de companie în

favoarea acționarului minoritar.

intruzive, ar putea fi insuficiente, iar îndepărtarea acționarului majoritar culpabil ar

fi singura cale fezabilă de a oferi protecție efectivă drepturilor acționarilor minoritari.

De exemplu, un acționar majoritar ar putea administra compania într-un mod în care

să-i pună în pericol viabilitatea sau acesta ar putea fi insolvent și, astfel, s-ar afla în

imposibilitatea de a repara prejudiciul cauzat companiei. Cu toate acestea, pentru a

decide dacă o companie a fost adusă într-o asemenea situație extremă, instanțele ar fi

trebuit să determine impactul general al acțiunilor asociatului majoritar asupra

companiei. În prezenta cauză, nu este clar modul în care instanțele au putut determina

că reclamantul cauzase un asemenea prejudiciu substanțial companiei, fără a dispune

un audit sau o altă formă de evaluare a situației economice reale și a întinderii

prejudiciului cauzat. Deși acest lucru a fost solicitat în mod expres (a se vedea

paragraful 3 de mai sus), nu a fost vreodată efectuat. Se mai notează că prejudiciul

total estimat cauzat de către reclamant varia între mai mult de 344.000 și 423.000

EUR, ceea ce constituia mai puțin decât prejudiciul de peste 500.000 EUR pe care îl

cauzase V.V. (a se vedea paragraful 2 de mai sus). Prejudiciul estimat în urma

acțiunilor reclamantului era doar o parte mică din datoria generală pe care o avea

„Xenon”, care echivala cu mai mult de 2.5 milioane EUR în anul 2010. Cu toate

acestea, în anul 2012 compania continua să funcționeze și, până la acel moment,

niciuna dintre părți sau instanțele din procesul național n-au menționat-o ca fiind

incapabilă să-și onoreze datoriile sau aflându-se în proces de lichidare. Instanțele

naționale n-au verificat în ce măsură acțiunile reclamantului ar fi pus, într-adevăr, în

pericol, activitatea companiei, astfel încât să dispună, în esență, excluderea sa din

companie, nici n-au analizat posibilitatea sa de a recupera prejudiciul cauzat

companiei „Xenon”, în modul în care fusese făcut în cazul lui V.V.

a proporționalității măsurii aplicate în scopul protejării drepturilor lui V.V. Ele au

acceptat cea mai gravă formă de ingerință, expropriind în esență reclamantul de

compania sa în favoarea acționarului minoritar, fără a determina dacă acțiunile sale

cauzaseră consecințe atât de grave pentru acționarul minoritar, încât alte mijloace

mai puțin intruzive, prevăzute de lege, n-ar fi fost suficiente.

Convenție.”

5

posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de procedură civilă

reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de revizuire a hotărârilor

judecătorești trebuie supuse unei analize stricte.

Justiție a stabilit standardul examinării cererii de revizuire urmare a pronunțării unei a

Curții Europene pentru Drepturile Omului, indicând că „Atunci când este învestită cu

examinarea unei cereri de revizuire, Curtea Supremă de Justiție trebuie să se limiteze

la verificarea existenței condițiilor expres prevăzute de lege și să verifice, în lumina

legislației naționale și a concluziilor statuate prin hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului, îndeplinirea condițiilor pentru aprobarea redeschiderii

procesului.

La acest capitol, Completul de judecată consideră necesar de a sublinia faptul că

CtEDO nu cere expres redeschiderea procedurilor naționale, urmare a constatării

încălcării de către Curte a unui drept garantat de Convenție. Totuși, Comitetul de

Miniștri al Consiliului Europei a recomandat adoptarea unei legislații care ar permite

redeschiderea procedurilor naționale (a se vedea Recomandarea CM R(2000)2 din 19

ianuarie 2000).

Recomandarea nominalizată sugerează că redeschiderea ar trebui să aibă loc

atunci când CtEDO constată încălcarea de către statul-membru al Convenției și dacă:

„(i) partea lezată continuă să sufere consecințe negative foarte grave din pricina

rezultatului deciziei naționale în cauză, care nu sunt în mod adecvat remediate prin

satisfacția echitabilă și nu pot fi rectificate decât prin reexaminare sau redeschidere,

și (ii) hotărârea Curții duce la concluzia că: a) decizia națională contestată este în

esență contrară Convenției, sau b) violarea constatată este cauzată de erori sau

deficiențe procedurale de o asemenea gravitate încât apare un dubiu serios în privința

rezultatului procedurilor naționale contestate.”

De altfel, în sensul temeiului de revizuire prevăzut la art. 449 lit. h) din Codul de

procedură civilă, se configurează concluzia, precum că cerința legală – existența unei

constatări a Curții Europene a Drepturilor Omului privind încălcarea unei drept sau

a unei libertăți fundamentale a omului în cauza a cărei act judecătoresc se solicită a

fi revizuit, constituie un temei de admitere a cererii de revizuire. Decizia Curții

Europene a Drepturilor Omului cu privire la încălcarea unui drept sau a unei libertăți

fundamentale a omului nu poate fi negată de instanța competentă să se pronunțe

asupra revizuirii. Or, hotărârile și deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului sunt

obligatorii pentru toate statele membre ale Consiliului Europei.”

jurisprudența Curții Supreme de Justiție enunțată în prezenta cauză, la constatările

Curții Europene pentru Drepturile Omului vizată, Completul de judecată remarcă

faptul că existența unei hotărâri judecătorești, în care se constată o încălcare a

6

drepturilor fundamentale a persoanei garantate de Constituție și de Convenție, obligă

instanța supremă să înlăture acea încălcare și să repare consecințele astfel încât să

restabilească, atât cât e posibil, situația ante factum încălcării.

fundamentale ale omului, garantate de Constituție și de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, obligă instanța supremă să înlăture acea încălcare și să repare

consecințele astfel încât să restabilească, atât cât e posibil, situația ante factum

încălcării.

1 din Protocolul nr. 1 la Convenție este obligatorie, în prezenta cauză, pentru

înlăturarea consecințelor grave ale încălcărilor constatate de Curtea Europeana a

Drepturilor Omului și restabilirea situației existentă până la admiterea încălcării.

concluzionează că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 449 lit.

h) din Codul de procedură civilă pentru depunerea cererii de revizuire, fiind constatată

o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ale omului printr-o hotărâre a

Curții Europene a Drepturilor Omului.

se impune admiterea cererii de revizuire declarată de Vitalie Stăvilă, cu reținerea

cauzei în procedura Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea cererii de recurs

depuse de Vitalie Stăvilă împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 16 mai

2012.

din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite cererea de revizuire depusă de Vitalie Stăvilă.

Casează decizia Curții Supreme de Justiție din 16 mai 2012 a Curții Supreme de

Justiție și reține în procedura Curții Supreme de Justiție în ordine de recurs cauza civilă

Victor Vașcișin împotriva lui Vitalie Stăvilă și intervenientul accesoriu Societatea cu

Răspundere Limitată „Xenon” privind excluderea asociatului din cadrul societății.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Gheorghe Stratulat

7