2rac-154/24 — revendicarea bunurilor

La 30 iulie 2021, Cooperativa de Întreprinzători „Pro Organic Fruct” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Gospodăriei Țărănești „Teremon Ina Tudor” privind revendicarea bunurilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta Cooperativa de Întreprinzători „Pro Organic Fruct” a indicat că, în contextul negocierilor purtate cu Gospodăria Țărănească „Teremon Ina Tudor” privind încheierea unui contract de depozit, a plasat în depozitul acesteia, situat în s. Soloneț, r-nul Soroca, 203 containere, 5000 lăzi din lemn și 129 palete, utilizate pentru păstrarea merelor proaspete. Deși contractul nu a fost formalizat în scris, părțile au convenit verbal asupra costurilor de depozitare pentru perioada 20.09.2018–20.03.2019, precum și asupra achitării consumului de energie electrică. Reclamanta susține că a executat integral obligațiile asumate, achitând suma de 56 397 lei, însă pârâta refuză, fără justificare legală, restituirea bunurilor.

Reclamanta a invocat că, în pofida somațiilor și notificărilor expediate în anii 2020-2021, pârâta a recunoscut reținerea bunurilor, invocând în mod neîntemeiat condițiile unui contract de depozit nr. 01/18.09.2018, care nu a fost semnat și nici acceptat de CÎ „Pro Organic Fruct”. Mai mult, conform Actului de constatare al executorului judecătoresc din 04.08.2020, pârâta a confirmat existența bunurilor pe teritoriul său, refuzând însă indicarea locului aflării containerelor, existând suspiciuni privind deteriorarea sau înstrăinarea acestora.

Valoarea totală a bunurilor reținute neîntemeiat, conform actelor de proveniență anexate, constituie 223 835 lei (containere – 130 935 lei; palete – 12 900 lei; lăzi – 80 000 lei). Întrucât soluționarea amiabilă nu a fost posibilă, reclamanta a solicită revendicarea bunurilor sau, în lipsa acestora, obligarea pârâtei la plata valorii lor, precum și încasarea taxei de stat și a cheltuielilor de judecată.

Pârâta, prin reprezentant, a contestat acțiunea, susținând că bunurile au fost depozitate în temeiul contractului de depozit negociat și agreat la 18.09.2018, că reclamanta nu a achitat integral serviciile, existând o datorie de 80 000 lei, și că a 1 exercitat dreptul de retenție în conformitate cu art. 637 și art. 1103 Cod civil. Totodată, pârâta afirmă că reclamanta încearcă să eludeze obligațiile contractuale, negând raporturile de depozit și invocând eronat îmbogățirea fără justă cauză, iar actele prezentate nu ar demonstra că bunurile pretinse se află efectiv în posesia sa. Pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că susținerea reclamantei CÎ „Pro Organic Fruct” privind reținerea neîntemeiată a containerelor, lăzilor și paletelor de către GȚ „Teremon Ina Tudor” nu a fost probată. Din actele cauzei rezultă că merele au fost depozitate în baza unei înțelegeri verbale între părți, însă reclamanta nu a prezentat niciun act de predare-primire care să confirme numărul ambalajelor transmise depozitarului. Facturile de procurare nu pot servi ca probă a faptului că această cantitate de ambalaje a fost efectiv predată pârâtei.

Instanța a constatat că părțile au negociat condițiile unui contract de depozit nr. 01 din 18.09.2018, însă nu au ajuns la un acord privind prețul serviciilor. Reclamanta a indicat un cost de 25 000 lei, iar pârâta un tarif de 0,5 lei/kg, corespunzător sumei de 80 000 lei pentru 160 tone. Contractul nu a fost semnat, însă ordinele de plată ale reclamantei fac referire expresă la acest contract, confirmând existența unei înțelegeri.

De asemenea, notificările din 26.01.2021 și 08.07.2021 ale pârâtei confirmă existența unei datorii de 80 000 lei și solicitarea semnării contractului și facturii fiscale aferente. Factura nr. 110761997 din 18.09.2018, deși nesemnată, 2 corespunde plăților efectuate de reclamantă, care acoperă preponderent consumul de energie electrică, fără a acoperi integral costul depozitării.

În aceste condiții, instanța a reținut incidența art. 1555 Cod civil, potrivit căruia depozitarul are dreptul de retenție până la achitarea serviciilor. Probatoriul administrat confirmă că reținerea bunurilor are ca temei neexecutarea de către reclamantă a obligației de plată, iar nu rea-credința pârâtei. Față de lipsa probării cantității ambalajelor revendicate și în temeiul art. 118 din Codul de procedură civilă, instanța de fond a respins corect acțiunea. În consecință, fiind respins capătul principal al cererii, corect au fost respinse și pretențiile privind cheltuielile de judecată, în conformitate cu art. 94 și 96 din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de apel a aplicat și interpretat eronat normele de drept material și procesual, contrar art. 432 Cod procedură civilă, printr-o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, ceea ce a condus la lezarea dreptului său de proprietate.

Cu privire la pretinsa datorie de 80 000 lei, recurenta arată că instanțele au fundamentat existența acesteia pe două proiecte de contract nesemnate, cu clauze divergente privind prețul, precum și pe o factură fiscală nesemnată, emisă la începutul relației și nu la finalizarea serviciilor, contrar art. 117 și 108 Cod fiscal. În lipsa probelor privind cantitatea exactă de mere depozitate și fără acte contabile primare, suma de 80 000 lei nu poate fi considerată o datorie certă și exigibilă. Recurenta subliniază că a achitat integral costul energiei electrice (56 397 lei), executând obligația legală de compensare a cheltuielilor de păstrare.

Referitor la reținerea ambalajelor (containere, lăzi și palete), recurenta susține că instanțele au aplicat greșit art. 1103 și art. 1555 Cod civil, extinzând dreptul de retenție asupra unor bunuri care nu au constituit obiectul depozitului. Obiectul depozitului au fost merele proaspete, nu ambalajele recurentei. Retenția unor bunuri în valoare de 223 835 lei pentru o pretinsă datorie de 80 000 lei este disproporționată și constituie un abuz de drept, contrar art. 501 Cod civil. Lipsa oricărei acțiuni din partea intimatei pentru recuperarea acestei presupuse datorii confirmă caracterul nejustificat al reținerii. 3

Prin referința depusă la 22 noiembrie 2024, avocatul Eric Puțuntica, reprezentând Gospodăria Țărănească „Teremon Ina Tudor”, a solicitat respingerea recursului declarat de Cooperativa de Întreprinzători „Pro Organic Fruct” ca inadmisibil și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d) – f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 4

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În această perspectivă, Completul subliniază că recursul nu reprezintă o cale de reexaminare a fondului cauzei, ci un mijloc de control al legalității deciziei instanței de apel, în limitele criticilor de drept.

În aprecierea recursului declarat de Cooperativa de Întreprinzători „Pro Organic Fruct”, Completul de judecată îl califică ca fiind vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Deși recurenta a invocat temeiul de casare prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate, acesta nu a indicat în mod concret probele pretins denaturate, ignorate sau analizate eronat.

Analiza recursului relevă că acesta nu conține critici de drept, ci reia aceleași susțineri factuale privind pretinsa datorie de 80 000 lei, dreptul de retenție 5 și caracterul nelegitim al reținerii ambalajului, aspecte deja examinate și motivate de instanța de apel. Recurenta nu indică erori de interpretare sau aplicare a normelor legale, ci exprimă doar dezacordul său față de evaluarea probelor, fără a demonstra existența unei aprecieri vădit nerezonabile a acestora.

Instanța de apel a motivat decizia în mod detaliat, reținând că relațiile dintre părți au avut natura unui raport de depozit, că prețul serviciilor nu a fost stabilit în mod cert printr-un contract semnat și că sumele achitate de recurenta „Pro Organic Fruct” au acoperit exclusiv consumul de energie electrică, fără a demonstra achitarea integrală a serviciilor de depozitare. Totodată, instanța a constatat că dreptul de retenție exercitat de GȚ „Teremon Ina Tudor” se întemeiază pe neexecutarea obligației de plată, iar recurenta nu a probat transmiterea și existența efectivă, în patrimoniul intimatei, a cantității de ambalaj pretins revendicate, soluția fiind întemeiată pe probele administrate și pe normele de drept material aplicabile.

Recurenta nu combate aceste raționamente prin argumente juridice concrete, formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În absența unor critici pertinente, care să încadreze recursul în limitele stricte ale art. 432 Cod de procedură civilă, acesta trebuie considerat vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiată.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2), din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Cooperativa de Întreprinzători „Pro Organic Fruct”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6