2ra-585/24 — încasarea prejudiciului material în ordine de regres
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului material în ordine de regres
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-585/24 — încasarea prejudiciului material în ordine de regres (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Compania de Asigurări „Asterra Grup” Societate pe Acțiuni împotriva lui
Gheorghe Patrașca
(încasarea prejudiciului material în ordine de regres)
împotriva deciziei din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-585/24
NR. PIGD 2-22108925-01-2ra-10062024)
Recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434, art.
433 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.
Judecătoria Edineț, sediul Briceni (jud. A. Cazacicov)
Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, D. Corolevschi, D. Stănilă)
2 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Compania de Asigurări „Asterra Grup” Societate pe Acțiuni,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Oxana Parfeni, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 28 iulie 2022 Compania de Asigurări „Asterra Grup” Societate pe
Acțiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Patrașca cu
privire încasarea prejudiciului material în ordine de regres, încasarea dobânzii de
întârziere.
În motivarea acțiunii a indicat că, în acord cu materialele dosarului
contravențional, la data de 15 iulie 2021, în orașul Edineț, intersecția străzilor
Ștefan Vodă și O. Cirimpei, a avut loc un accident rutier cu implicarea
automobilului de model xxxxx, condus de către Gheorghe Patrașca, care a
tamponat automobilul de model „xxxxx, condus de către Constantin Cosovan.
A menționat că în producerea accidentului rutier a fost găsit vinovat
Gheorghe Patrașca, acesta fiind atras la răspundere contravențională în
conformitate cu prevederile art. 242 alin. (1) din Codul contravențional, și anume
pentru „încălcarea de către conducătorul de vehicul a regulilor de circulație rutieră
soldată cu deteriorarea neînsemnată a vehiculelor, a încărcăturilor, a drumurilor, a
instalațiilor rutiere, a altor instalații sau a altor bunuri ori cu cauzarea de vătămări
corporale neînsemnate victimei”. Totodată, dat fiind faptul că Gheorghe Patrașca,
recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier, a prezentat Polița de
asigurare seria RCAI, nr. 006856635, valabilă pentru perioada de timp 6 iulie
2021- 5 iulie 2022, eliberată de compania „Asterra Grup”, pentru automobilului de
model „xxxxx”, la cererea părții păgubite reclamantul a întocmit procesul-verbal
de constatare a pagubelor asupra automobilului celui ce a fost păgubit -
automobilul de model „xxxxx”, condus de către Constantin Cosovan. La fel,
potrivit devizului costului restabilirii autovehiculului avariat, a fost evaluată
paguba materială la suma de 42 219,40 de lei. Părțile au ajuns la comun acord și
au încheiat o tranzacție/acord cu privire la stabilirea și modalitatea de achitare a
despăgubirilor de asigurare, în suma totală de 42 219,40 de lei. Conform dispoziției
de plată nr. 2100032463 din 26 octombrie 2021, compania „Asterra Grup” a
efectuat plata despăgubirii de asigurare în mărime de 42 219,40 de lei.
Reclamantul a menționat că ulterior, a depistat că, la momentul accidentului
rutier, Gheorghe Patrașca nu deținea permis de conducere a mijloacelor de
1
transport. Astfel, la 5 aprilie 2022, compania de asigurări a înaintat lui Gheorghe
Patrașca, în temeiul art. 2, lit. c) din Legea 414, o pretenție pentru recuperarea
daunei materiale în ordine de regres în mărime de 42 129,40 de lei. Pârâtul nu a
recepționat însă corespondența expediată. Suplimentar, în legătură cu
imposibilitatea soluționării litigiului pe cale extrajudiciar și amiabilă, a suportat
cheltuieli de adresare în instanța de judecată sub forma taxei de stat –1 358,07 și
sub forma asistenței juridice – 4 000 de lei.
În drept, și-a întemeiat acțiunea în baza dispozițiilor art. 290 lit. d) din Legea
nr. 414-XVI din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere
civilă pentru pagube produse de autovehicule, art. 19, 20, 858, 1415 din Codul
civil, art. 90, 94, 96, 206 din Codul de procedură civilă.
Reclamantul a solicitat încasarea din contul pârâtului a sumei de 42 219,40
de lei, a sumei de 3 049,63 lei în calitate de dobândă de întârziere, a sumei de 1
358,07 lei în calitate de taxă de stat și suma de 4 000 de lei cu titlu de asistență
juridică.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 12 decembrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni
a fost admisă parțial acțiunea depusă de Compania de Asigurări „Asterra Grup”
Societate pe Acțiuni și s-a încasat de la Gheorghe Patrașca Vasilii în beneficiul
Companiei de Asigurări „Asterra Grup” Societate pe Acțiuni suma de: - 42 219,40
de lei, cu titlu de prejudiciu material încasat în ordine de regres; - 3 049,63 de lei,
cu titlu de dobândă de întârziere; - 2 358,07 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată,
dintre care: 1 358,07 lei – cheltuieli suportate în legătură cu achitarea taxei de stat
la depunerea cererii de chemare în judecată și 1 000 de lei – cheltuieli de asistență
juridică, - iar în total suma de 47 627,10 lei. În rest, în partea excedentară a
pretențiilor privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică, cererea de chemare
în judecată s-a respins ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 26 decembrie 2022 Gheorghe Patrașca, reprezentat de avocatul Gheorghi
Rădeanu a depus apel împotriva hotărârii instanței de fond.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Bălți a fost admis
apelul declarat de Gheorghe Patrașca, reprezentat de avocatul Gheorghi Rădeanu,
s-a casat integral hotărârea din 12 decembrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul
Briceni și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins acțiunea ca fiind
neîntemeiată.
Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a constatat că la data
producerii accidentului rutier din 15 iulie 2021, Gheorghe Patrașca deținea o poliță
de asigurare RCA valabilă și un permis de conducere de tip vechi, eliberat în 1979
2
pentru categoria „B”, care, potrivit Hotărârilor Guvernului nr. 778/1995, nr.
571/1999 și nr. 1127/2008, rămâne valabil pe termen nelimitat, preschimbarea
acestuia cu un permis de tip nou fiind un drept, și nu o obligație a conducătorului
auto.
Instanța de apel a subliniat că necorespunderea formei permisului de
conducere (model vechi vs. model nou) nu echivalează cu lipsa dreptului de a
conduce și nici cu conducerea cu încălcarea regulilor privind permisul de
conducere. În caz contrar, agentul constatator ar fi aplicat și sancțiunea prevăzută
de art. 231 alin. (2) din Codul contravențional, ceea ce nu a avut loc.
Prin raportare la art. 29 lit. c) din Legea nr. 414/2006, instanța de apel a
reținut că această normă permite acțiunea în regres doar atunci când persoana
vinovată de producerea accidentului nu deține permis de conducere, conduce cu
încălcarea regulilor privind permisul sau în perioada aplicării măsurii de ridicare
provizorie a permisului, situații care nu se regăsesc în speță. Întrucât din probele
administrate rezultă că apelantul avea un permis valabil, iar asigurătorul și-a
executat obligațiile în temeiul poliței RCA, instanța de apel a concluzionat că
temeiul invocat pentru acțiunea în regres nu este incident, prima instanță dând o
interpretare eronată atât situației de fapt, cât și normelor de drept aplicabile.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 7 mai 2024, Compania de Asigurări „Asterra Grup” Societate pe Acțiuni,
reprezentată de avocatul Alexandru Canja, a depus recurs împotriva deciziei din
28 septembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicitând repunerea în termenul de
declarare a recursului, admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu
menținerea hotărârii instanței de fond.
În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de
drept expuse anterior, recurentul/reprezentantul a invocat că instanța de apel a
aplicat greșit și a interpretat eronat dispozițiile legale incidente, în special art. 29
lit. c) din Legea nr. 414/2006 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă
auto.
Recurentul a menționat că permisul de conducere de tip vechi, emis pe
numele intimatului Patrașca Gheorghe, nu mai era valabil la data producerii
accidentului rutier, întrucât potrivit Hotărârii Guvernului nr. 571/1999, toate
permisele eliberate anterior implementării permiselor mecanolizibile și‑au încetat
valabilitatea la 1 septembrie 1999. Astfel, instanța de apel ar fi ignorat caracterul
imperativ al acestei reglementări și ar fi tratat un act nevalabil ca fiind valabil pe
durată nelimitată.
Recurentul a subliniat că instanța de apel a confundat capacitatea de
folosință a persoanei fizice cu dreptul legal de a conduce un autovehicul, drept care
poate fi exercitat doar în baza unui permis valabil, nu doar existent fizic. De
asemenea, s-a invocat contradicții interne în motivarea instanței de apel, care pe
3
de o parte recunoaște încetarea valabilității permiselor vechi, iar pe de altă parte
consideră permisul intimatului ca fiind valabil.
Recurentul a indicat că art. 29 lit. c) din Legea nr. 414/2006 conferă
asigurătorului dreptul de regres împotriva persoanei vinovate atunci când aceasta
nu deține permis de conducere valabil sau conduce cu încălcarea regulilor privind
permisul de conducere, fără ca legea să condiționeze acest drept de existența unei
sancțiuni contravenționale. Prin urmare, lipsa sancționării intimatului pentru
contravenția prevăzută la art. 231 alin. (2) din Codul contravențional nu ar înlătura
dreptul de regres.
Totodată, recurenta a susținut că analiza instanței de apel este superficială
și contrară standardelor stabilite de art. 6 CEDO privind motivarea hotărârilor
judecătorești, întrucât nu examinează efectiv problemele esențiale ridicate în
cauză.
Cât privește cerința de repunere în termenul de exercitare a recursului
împotriva deciziei instanței de apel, recurentul a argumentat că depășirea
termenului nu îi este imputabilă.
A explicat că decizia instanței de apel nu i-a fost comunicată potrivit art.
100 din Codul de procedură civilă, întrucât aceasta a fost transmisă prin e-mail fără
confirmare de primire, ajungând în dosarul de Spam al destinatarului. În lipsa unei
confirmări a recepționării, comunicarea nu poate fi considerată legal efectuată, iar
recurenta a rămas în imposibilitatea de a lua cunoștință de hotărâre.
Recurentul/reprezentantul a notat că numărul intern al dosarului –
2a‑217/23 – folosit de instanța de apel nu permite identificarea cauzei pe portalul
național al instanțelor, ceea ce a îngreunat monitorizarea procesului. Respectiv,
despre existența deciziei a aflat abia la 12 aprilie 2024, când, ca urmare a unei
solicitări adresate instanței de apel, i s-a comunicat informația privind pronunțarea
acesteia și faptul că fusese transmisă anterior prin e‑mail.
Invocând art. 116 din Codul de procedură civilă, recurentul a opinat că
depășirea termenului procedural a fost determinată de motive temeinice și
obiective, neimputabile acesteia, iar cererea de recurs a fost depusă în interiorul
termenului de 30 de zile de la data la care partea a luat efectiv cunoștință de decizia
instanței de apel.
Recurentul a invocat suplimentar art. 20 și art. 54 din Constituție, arătând
că dreptul de acces efectiv la justiție nu poate fi limitat printr-o comunicare
defectuoasă realizată de instituția judecătorească.
În consecință, recurentul a solicitat admiterea cererii de repunere în termen,
întrucât neregularitățile comunicării procesuale au împiedicat exercitarea în
termen a recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
4
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3
judecători.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art.100 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la
proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei
împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul
biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în
judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor,
sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea
primirii lui, precum și prin delegație judiciară”.
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un
ansamblu de acte”.
Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care
nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța
judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date
calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la
un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi
efectuat în decursul întregii perioade.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
5
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după
sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Art.22 alin. (1), (3), (4) lit. c) și alin. (5) al Codului civil:
„(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un
scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu
excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră
ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin
alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5)
Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele
prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi”.
Art. 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea
electronica și serviciile de încredere:
„(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului
electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se
consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de
către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația
electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului
sau al creatorului sigiliului electronic.
(2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului
electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se
consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În
cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional
respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia
în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de
un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului
electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”
Art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă:
„Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt
obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea
însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”
Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că termenul de
declarare a recursului este un termen procedural imperativ, iar nerespectarea
6
acestuia atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, fără posibilitatea
examinării recursului pe fond. Stabilirea unui termen pentru valorificarea căii de
atac are rolul de a disciplina justițiabilii și de a asigura securitatea raporturilor
juridice. Decăderea din dreptul de acces la jurisdicția Curții Supreme de Justiție
reprezintă un element esențial al securității juridice, prevăzut prin regula de două
luni de la data comunicării deciziei integrale, prevenind astfel redeschiderea
continuă a discuțiilor asupra soluțiilor irevocabile pronunțate de instanțele de
judecată.
Din actele cauzei rezultă că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul
deciziei la 28 septembrie 2023 și a notificat decizia integrală, reprezentantului
recurentului, avocatul Alexndru Canja, la 8 decembrie 2023, prin intermediul
poștei electronice (f.d.138).
Reieșind din prevederile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
termenul de declarare a recursului este de două luni de la data comunicării deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen este unul de decădere și,
conform alin. (3) al aceluiași articol, nu poate fi restabilit.
Prin urmare, termenul de declarare a recursului a început să curgă la 9
decembrie 2023, ziua imediat următoare comunicării deciziei, iar ultima zi a
termenului a fost 9 februarie 2024 (zi de vineri).
Contrar celor menționate, Compania de Asigurări „Asterra Grup” Societate
pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Alexandru Canja nu s-a conformat
prevederilor legale și a depus cererea de recurs împotriva deciziei din 28
septembrie 2023 a Curții de Apel Bălți abia la 7 mai 2024, deci cu depășirea
termenului prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată menționează că pretinsa necomunicare a deciziei
instanței de apel, nu poate justifica repunerea în termenul de recurs, întrucât
transmiterea acesteia a fost realizată în condițiile prevăzute de lege, iar dovada
corespondenței electronice confirmă expedierea actului. Potrivit normelor legale
incidente, obligația de a respecta termenele procesuale și de a urmări corespunzător
canalele de comunicare indicate în dosar revine exclusiv părții, în temeiul
principiului diligenței procesuale.
În așa mod, instanța de recurs apreciază critic argumentele invocate în
cererea de recurs, deoarece acestea poartă un caracter declarativ. Or, omisiunea de
verificare a corespondenței este imputabilă
apelantului/recurentului/reprezentantului și nu reprezintă o încălcare de procedură
admisă de instanța de apel. De altfel, în conformitate cu art. 75 alin. (4) din Codul
de procedură civilă, culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.
Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este
obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să respecte termenele
prevăzute de lege.
7
Având în vedere că prezentul recurs a fost declarat abia la 7 mai 2024, cu
încălcarea evidentă a termenului legal prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, Completul de judecată consideră recursul inadmisibil, ca fiind
depus cu omiterea termenului prevăzut de lege.
Completul de judecată subliniază că respectarea termenelor legale este o
obligație pozitivă a părților și are drept scop asigurarea unei justiții eficiente și
predictibile. Admiterea spre examinare a unui recurs tardiv ar contraveni
principiului securității raporturilor juridice, consacrat de art. 6 §1 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Având în vedere considerentele expuse și faptul că recursul a fost depus cu
depășirea termenului prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul
declarat de Compania de Asigurări „Asterra Grup” Societate pe Acțiuni,
reprezentată de avocatul Alexandru Canja, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 alin. (1) lit. b) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul
de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Compania de Asigurări „Asterra
Grup” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Alexandru Canja, împotriva
deciziei din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Oxana Parfeni
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
8