2ra-708/25 — desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei pentru întretinerea copilului, recunoasterea drept bun personal a bunului imobil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei pentru întretinerea copilului, recunoasterea drept bun personal a bunului imobil
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-708/25 — desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei pentru întretinerea copilului, recunoasterea drept bun personal a bunului imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Stratulat Mariana împotriva lui Sergiu Stratulat, intervenient accesoriu STAS
Telenești
(desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copilului minor, încasarea
pensiei pentru întreținerea copilului, recunoașterea drept bun personal a
bunului imobil)
împotriva deciziei din 6 mai 2025 a Curții de Apel Nord,
(Dosarul nr. 2ra-708/25
NR. PIGD 2-24050543-01-2ra-07102025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de
apel nu constituie temei de casare a acesteia.
Judecătoria Orhei, sediul Telenești (jud. Gh. Popa)
Curtea de Apel Nord (jud. E. Grumeza, N. Chircu, I. Parii)
26 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de Sergiu
Stratulat,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 7 mai 2024, Mariana Stratulat a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Sergiu Stratulat, intervenient accesoriu STAS Telenești cu privire la
desfacerea căsătorii, stabilirea domiciliului copilului minor xxxxx, cu mama,
Mariana Stratulat, stabilirea în mărime de 1/4 din toate veniturile pârâtului a
cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul minor xxxxx, și încasarea
acesteia din contul lui Sergiu Stratulat; recunoașterea drept bun personal al
reclamantei a imobilului amplasat în or. xxxxx, și partajarea averii comune.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, a încheiat căsătoria cu Sergiu
Stratulat, la 12 august 2008, eveniment înregistrat și trecut în registurul actelor de
stare civilă sub nr. 324 la 12 august 2008 de către Oficiul Stării Civile sectorul
Centru municipiul Chișinău. Pentru ambii aceasta a fost a doua căsătorie. Ea avea
deja un fiu din căsătoria anterioară- Cristian Ioniță și pîrîtul avea un fiu din prima
căsătorie - xxxxx. Fiul lui nu a locuit niciodată cu ei. Din relațiile de căsătorie s-a
născut copilul comun xxxxx.
A menționat că de la un timp din cauza neînțelegerilor din 21 septembrie
2020 ei locuiesc separat.
Reclamanta a susținut că deține în proprietate casa cu nr. xxxxx, care a fost
procurată exclusiv din banii ei, obținuți din vînzarea apartamentului nr. xxxxx care
i-a aparținut cu drept de proprietate pînă la încheierea căsătoriei cu pîrîtul.
Conform contractului de vînzare-cumpărare din 6 octombrie 2016, ea a procurat
imobilul amplasat în or. xxxxx, bun pentru care a achitat suma de 113 603 de lei,
A afirmat că pârâtul lucrează șofer de cursă lungă, însă acasă tot timpul
aducea puțini bani, care nu erau suficienți pentru întreținerea copilului comun.
Ulterior, pârâtul a devenit violent, chiar a și a aplicat violența fizică în privința sa.
Referitor la stabilirea domiciliului copilului comun xxxxx, reclamanta a
comunicat că de la nașterea lui până la momentul de față, nu au petrecut nici o zi
separați. L-a îngrijit cum a putut mai bine. Participarea tatălui copilului se limita
doar la venirea în vizită pentru o zi sau două, în unele cazuri - până la 2 săptămâni,
1
lăsându-i bani într-atât de puțini, încât cu greu reușea să supraviețuiască și fiind
des impusă de situație să apeleze la ajutorul părinților săi (înainte de a se muta cu
traiul în Telenești).
Ce ține de partajarea averii comune, a menționat că averea comună este
infim de mică, iar referitor la alte bunuri din casă, pretinde reclamanta că poate
arăta proveniența fiecăruia, precum și faptul că nu au legătură cu pârâtul și cu banii
lui.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 9 august 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești a fost
admisă în parte acțiunea depusă de Mariana Stratulat. S-a desfăcut căsătoria
înregistrată între Mariana Stratulat și Sergiu Stratulat înregistrată la 12 august 2008
de către OSC sec. Centru mun. Chișinău, sub numărul de înregistrare nr. 324. S-a
încasat de la Sergiu Stratulat în beneficiul Marianei Stratulat pensie pentru
întreținerea copilului minor xxxxx în mărime de ¼ din toate formele de venituri
ale lui Sergiu Stratulat începând cu data adresării 7 mai 2024 și până la atingerea
majoratului. S-a încasat de la Sergiu Stratulat în folosul statului taxa de stat în
mărime de 250 lei. S-a determinat domiciliul copilului minor xxxxx cu mama
Mariana Stratulat. S-a atribuit Marianei Stratulat ½ din averea în devălmășie a
soților din bunul imobilul amplasat în or. xxxxx. S-a atribuit lui Sergiu Stratulat ½
din averea comună în devălmășie a soților din bunul imobilul amplasat în or.
xxxxx. S-a încasat de la Sergiu Stratulat taxa de stat în folosul statului în mărime
de 150 de lei. În rest acțiunea s-a respins.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 16 august 2024 Mariana Stratulat a declarat apel nemotivat, iar la 21
noiembrie 2024 a prezentat apelul motivat împotriva hotărârii instanței de fond,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii în latura respingerii pretențiilor, cu
pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 6 mai 2025 a Curții de Apel Nord a fost admisă cererea de
apel declarată de Mariana Stratulat, reprezentată de avocatul Artur Tarlapan, s-a
casat parțial hotărârea din 9 august 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești în
latura pretenției privind recunoașterea drept bun personal a bunului imobil, și s-a
pronunțat în această parte o nouă soluție prin care: s-a recunoscut drept bun
personal al Marianei Stratulat bunul imobil amplasat în or. xxxxx și construcții cu
nr. cadastrale xxxxx. În rest, hotărârea din 9 august 2024 a Judecătoriei Orhei,
sediul Telenești, s-a menținut fără modificări.
Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că obiectul
examinării îl constituie exclusiv latura hotărârii privind respingerii cererii
2
apelantei de recunoaștere a caracterului de bun personal al imobilului din xxxxx,
întrucât doar această parte a fost contestată.
Instanța de apel a stabilit că reclamanta Mariana Stratulat a avut în
proprietate un apartament în mun. Chișinău, dobândit înainte de încheierea
căsătoriei, apartament pe care l-a înstrăinat în anul 2016. Din probele administrate
– contracte de arvună, contracte de vânzare-cumpărare, ordine bancare de încasare
și retragere a numerarului – rezultă că imobilul din Telenești a fost achiziționat
ulterior din banii obținuți din înstrăinarea acestui apartament personal, iar
tranzacțiile efectuate în perioada iulie–octombrie 2016 confirmă succesiunea
logică a operațiunilor financiare.
În aplicarea dispozițiilor Codului civil în redacția în vigoare până la 1 martie
2019, care guvernează tranzacțiile în cauză, instanța de apel a subliniat că operează
regula subrogației reale, în sensul că bunul dobândit din prețul unui bun personal
rămâne bun personal, dacă nu se dovedește că a fost procurat din mijloace comune
sau că valoarea sa a fost sporită semnificativ prin investiții comune.
Instanța inferioară a constatat că în prezentul dosar nu există probe privind
aportul pârâtului la procurarea sau sporirea valorii imobilului din Telenești. De
asemenea, instanța a respins ca nefondate argumentele intimatului potrivit cărora
imobilul ar fi fost procurat din economiile comune ale soților, reținând că creditul
bancar contractat anterior a fost stins înainte de vânzarea apartamentului personal
și din suma arvunei primite, iar nu din prețul vânzării, astfel cum susținea acesta.
Prin urmare, din întregul probatoriu instanța de apel a reținut că bunul
imobil din Telenești a fost achiziționat exclusiv din mijloace personale ale
apelantei, prezumția de devălmășie fiind răsturnată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 29 septembrie 2025, Sergiu Stratulat a depus recurs împotriva deciziei
din 6 mai 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond.
În esență, în argumentarea recursului, recurentul a indicat că consideră
decizia instanței de apel arbitrară și întemeiată pe o apreciere vădit nerezonabilă a
probelor, în special cu privire la recunoașterea ca bun personal al intimatei a
imobilului din xxxxx.
A menționat că nu este de acord cu concluzia instanței de apel potrivit căreia
imobilul ar fi fost procurat exclusiv din mijloace personale ale reclamantei,
susținând că în realitate bunul a fost dobândit, reparat și mobilat din economiile
comune ale familiei, iar banii obținuți din vânzarea apartamentului reclamantei au
fost folosiți în esență pentru achitarea creditului contractat pentru reparația
acestuia, și nu pentru cumpărarea casei din Telenești.
3
Recurentul a susținut că familia a contractat în 2011 un credit bancar de
230 000 de lei pentru reparația apartamentului din mun. Chișinău, credit ale cărui
rate au fost achitate de el. În 2016 soții au decis procurarea unei case, iar arvuna
de 5 000 de Euro achitată în iulie 2016 nu provenea din vânzarea apartamentului,
acesta fiind vândut abia la 28 septembrie 2016.
Recurentul a invocat obligația instanței, derivată din art. 118, 121 și 130 din
Codul de procedură civilă, de a cerceta complet și imparțial probele, de a explica
preferința pentru anumite probe și de a nu admite concluzii bazate pe simple
supoziții sau declarații neconfirmate. Acesta a susținut că instanța de apel a dat o
valoare nejustificată declarației martorei Nina Carauș, în lipsa unui împrumut
dovedit în formă scrisă, contrar cerințelor art. 321 și art. 1242 din Codul civil.
A precizat că imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei, din contribuția
ambilor soți, iar prezumția de comunitate nu a fost răsturnată în mod legal. În
consecință, decizia instanței de apel este neîntemeiată și contrară probatoriului
administrat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu
poate fi restabilit.”
Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă:
,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
4
,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Nord a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință
publică la 6 mai 2025, decizia integrală fiind comunicată recurentului, prin
intermediul oficiului poștal, la 1 august 2025 (f.d.169). Prin urmare, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 29 septembrie
2025, se consideră depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură
civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale
de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor
instanțelor de apel.
Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie
să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să
evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de
procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a
examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate.
Din analiza recursului declarat rezultă că Sergiu Stratulat a invocat temei de
admisibilitate – aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că nu orice
dezacord cu soluția instanței ierarhic inferioare echivalează cu o încălcare a
principiilor de drept sau cu o hotărâre arbitrară. Or, instanța de apel a analizat
minuțios proveniența sumelor de bani utilizate la achiziție, demonstrând că întreg
circuitul financiar (arvună, vânzare apartament personal, depunere bancară,
retragere numerar și cumpărare imobil) este legat exclusiv de apartamentul
personal al apelantei/reclamantei, dobândit înaintea căsătoriei.
5
Totodată, instanța de apel a constatat că nu există înscrisuri care să probeze
aportul recurentului la achiziția imobilului, iar declarațiile martorilor nu pot
prevala asupra probelor documentare. Nu s-a demonstrat nici existența unor
investiții comune care să fi sporit valoarea imobilului, astfel încât prezumția
devălmășiei nu poate opera.
În așa mod, instanța de apel a analizat toate probele administrate, explicând
motivat de ce înscrisurile bancare și contractuale au prevalat față de alte mijloace
de probă.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate
și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Hotărârea contestată
nu este lipsită de fundament juridic, iar raționamentele instanței de apel sunt clare
și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale
aplicabile. Iar, recurentul a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față
de soluția pronunțată. În absența unor critici pertinente, care să încadreze recursul
în limitele stricte ale art. 432 din Codul de procedură civilă, acesta trebuie
considerat vădit neîntemeiat.
Din considerentele menționate, Completul de judecată constată că cererea
de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră
recursul ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Sergiu Stratulat, împotriva deciziei
din 6 mai 2025 a Curții de Apel Nord.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
6