2ra-708/25 — Desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei pentru întretinerea copilului, recunoasterea drept bun personal a bunului imobil

La 7 mai 2024, Mariana Stratulat a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Stratulat, intervenient accesoriu STAS Telenești cu privire la desfacerea căsătorii, stabilirea domiciliului copilului minor xxxxx, cu mama, Mariana Stratulat, stabilirea în mărime de 1/4 din toate veniturile pârâtului a cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul minor xxxxx, și încasarea acesteia din contul lui Sergiu Stratulat; recunoașterea drept bun personal al reclamantei a imobilului amplasat în or. xxxxx, și partajarea averii comune.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, a încheiat căsătoria cu Sergiu Stratulat, la 12 august 2008, eveniment înregistrat și trecut în registurul actelor de stare civilă sub nr. 324 la 12 august 2008 de către Oficiul Stării Civile sectorul Centru municipiul Chișinău. Pentru ambii aceasta a fost a doua căsătorie. Ea avea deja un fiu din căsătoria anterioară- Cristian Ioniță și pîrîtul avea un fiu din prima căsătorie - xxxxx. Fiul lui nu a locuit niciodată cu ei. Din relațiile de căsătorie s-a născut copilul comun xxxxx.

A menționat că de la un timp din cauza neînțelegerilor din 21 septembrie 2020 ei locuiesc separat.

Reclamanta a susținut că deține în proprietate casa cu nr. xxxxx, care a fost procurată exclusiv din banii ei, obținuți din vînzarea apartamentului nr. xxxxx care i-a aparținut cu drept de proprietate pînă la încheierea căsătoriei cu pîrîtul. Conform contractului de vînzare-cumpărare din 6 octombrie 2016, ea a procurat imobilul amplasat în or. xxxxx, bun pentru care a achitat suma de 113 603 de lei,

A afirmat că pârâtul lucrează șofer de cursă lungă, însă acasă tot timpul aducea puțini bani, care nu erau suficienți pentru întreținerea copilului comun. Ulterior, pârâtul a devenit violent, chiar a și a aplicat violența fizică în privința sa.

Referitor la stabilirea domiciliului copilului comun xxxxx, reclamanta a comunicat că de la nașterea lui până la momentul de față, nu au petrecut nici o zi separați. L-a îngrijit cum a putut mai bine. Participarea tatălui copilului se limita doar la venirea în vizită pentru o zi sau două, în unele cazuri - până la 2 săptămâni, 1 lăsându-i bani într-atât de puțini, încât cu greu reușea să supraviețuiască și fiind des impusă de situație să apeleze la ajutorul părinților săi (înainte de a se muta cu traiul în Telenești).

Ce ține de partajarea averii comune, a menționat că averea comună este infim de mică, iar referitor la alte bunuri din casă, pretinde reclamanta că poate arăta proveniența fiecăruia, precum și faptul că nu au legătură cu pârâtul și cu banii lui.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că obiectul examinării îl constituie exclusiv latura hotărârii privind respingerii cererii 2 apelantei de recunoaștere a caracterului de bun personal al imobilului din xxxxx, întrucât doar această parte a fost contestată.

Instanța de apel a stabilit că reclamanta Mariana Stratulat a avut în proprietate un apartament în mun. Chișinău, dobândit înainte de încheierea căsătoriei, apartament pe care l-a înstrăinat în anul 2016. Din probele administrate – contracte de arvună, contracte de vânzare-cumpărare, ordine bancare de încasare și retragere a numerarului – rezultă că imobilul din Telenești a fost achiziționat ulterior din banii obținuți din înstrăinarea acestui apartament personal, iar tranzacțiile efectuate în perioada iulie–octombrie 2016 confirmă succesiunea logică a operațiunilor financiare.

În aplicarea dispozițiilor Codului civil în redacția în vigoare până la 1 martie 2019, care guvernează tranzacțiile în cauză, instanța de apel a subliniat că operează regula subrogației reale, în sensul că bunul dobândit din prețul unui bun personal rămâne bun personal, dacă nu se dovedește că a fost procurat din mijloace comune sau că valoarea sa a fost sporită semnificativ prin investiții comune.

Instanța inferioară a constatat că în prezentul dosar nu există probe privind aportul pârâtului la procurarea sau sporirea valorii imobilului din Telenești. De asemenea, instanța a respins ca nefondate argumentele intimatului potrivit cărora imobilul ar fi fost procurat din economiile comune ale soților, reținând că creditul bancar contractat anterior a fost stins înainte de vânzarea apartamentului personal și din suma arvunei primite, iar nu din prețul vânzării, astfel cum susținea acesta.

Prin urmare, din întregul probatoriu instanța de apel a reținut că bunul imobil din Telenești a fost achiziționat exclusiv din mijloace personale ale apelantei, prezumția de devălmășie fiind răsturnată.

În esență, în argumentarea recursului, recurentul a indicat că consideră decizia instanței de apel arbitrară și întemeiată pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, în special cu privire la recunoașterea ca bun personal al intimatei a imobilului din xxxxx.

A menționat că nu este de acord cu concluzia instanței de apel potrivit căreia imobilul ar fi fost procurat exclusiv din mijloace personale ale reclamantei, susținând că în realitate bunul a fost dobândit, reparat și mobilat din economiile comune ale familiei, iar banii obținuți din vânzarea apartamentului reclamantei au fost folosiți în esență pentru achitarea creditului contractat pentru reparația acestuia, și nu pentru cumpărarea casei din Telenești. 3

Recurentul a susținut că familia a contractat în 2011 un credit bancar de 230 000 de lei pentru reparația apartamentului din mun. Chișinău, credit ale cărui rate au fost achitate de el. În 2016 soții au decis procurarea unei case, iar arvuna de 5 000 de Euro achitată în iulie 2016 nu provenea din vânzarea apartamentului, acesta fiind vândut abia la 28 septembrie 2016.

Recurentul a invocat obligația instanței, derivată din art. 118, 121 și 130 din Codul de procedură civilă, de a cerceta complet și imparțial probele, de a explica preferința pentru anumite probe și de a nu admite concluzii bazate pe simple supoziții sau declarații neconfirmate. Acesta a susținut că instanța de apel a dat o valoare nejustificată declarației martorei Nina Carauș, în lipsa unui împrumut dovedit în formă scrisă, contrar cerințelor art. 321 și art. 1242 din Codul civil.

A precizat că imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei, din contribuția ambilor soți, iar prezumția de comunitate nu a fost răsturnată în mod legal. În consecință, decizia instanței de apel este neîntemeiată și contrară probatoriului administrat.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 4 ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor instanțelor de apel.

Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate.

Din analiza recursului declarat rezultă că Sergiu Stratulat a invocat temei de admisibilitate – aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că nu orice dezacord cu soluția instanței ierarhic inferioare echivalează cu o încălcare a principiilor de drept sau cu o hotărâre arbitrară. Or, instanța de apel a analizat minuțios proveniența sumelor de bani utilizate la achiziție, demonstrând că întreg circuitul financiar (arvună, vânzare apartament personal, depunere bancară, retragere numerar și cumpărare imobil) este legat exclusiv de apartamentul personal al apelantei/reclamantei, dobândit înaintea căsătoriei. 5

Totodată, instanța de apel a constatat că nu există înscrisuri care să probeze aportul recurentului la achiziția imobilului, iar declarațiile martorilor nu pot prevala asupra probelor documentare. Nu s-a demonstrat nici existența unor investiții comune care să fi sporit valoarea imobilului, astfel încât prezumția devălmășiei nu poate opera.

În așa mod, instanța de apel a analizat toate probele administrate, explicând motivat de ce înscrisurile bancare și contractuale au prevalat față de alte mijloace de probă.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Hotărârea contestată nu este lipsită de fundament juridic, iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile. Iar, recurentul a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În absența unor critici pertinente, care să încadreze recursul în limitele stricte ale art. 432 din Codul de procedură civilă, acesta trebuie considerat vădit neîntemeiat.

Din considerentele menționate, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Sergiu Stratulat, împotriva deciziei din 6 mai 2025 a Curții de Apel Nord. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6