2ra-710/25 — modificarea cuantumului pensiei de întretinere a copilului minor

La 28 aprilie 2023 Alina Priluțchi a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vadim Priluțchi cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 3 iunie 2001 a încheiat căsătoria cu Vadim Priluțchi. În timpul căsătoriei s-au născut doi copii Priluțchi xxxxx.

A menționat că, prin hotărârea din 5 august 2013 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani a fost desfăcută căsătoria, a fost stabilit domiciliul copiilor minori cu reclamanta și s-a dispus încasarea de la Priluțchi Vadim în beneficiul Alinei Priluțchi pensia de întreținere pentru ambii copii minori în mărime de 1 600 de lei din momentul adresării cu acțiunea civilă. Prin decizia din 28 octombrie 2013 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată hotărârea instanței de fond în partea ce ține de încasarea pensiei de întreținere și s-a dispus încasarea de la Priluțchi Vadim în beneficiul Alinei Priluțchi pensia de întreținere în mărime de 2 000 de lei/lunar pentru fiecare. Respectiv, în temeiul acestei decizii, a fost intentată procedura de executare de către executorul judecătoresc Popa Ana.

Reclamanta a notat că, prin ordonanța procurorului Procuraturii mun.Chișinău, sect.Rîșcani din 14 noiembrie 2012, s-a recunoscut vinovat Vadim Priluțchi în comiterea contravenției prevăzute la art. 63 alin. (1) din Codul contravențional. Totodată, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 11 martie 2015, Vadim Priluțchi a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art.2011 alin.(1) din Codul penal, însă procesul penal a încetat pe motivul expirării termenului de prescripție prevăzut pentru atragerea la răspunderea penală conform art. 60 din Codul penal.

A explicat că, prin hotărârea din 2 august 2016 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău a fost respinsa cererea de chemare în judecată a sa depusă împotriva lui Vadim Priluțchi cu privire la decăderea din drepturile părintești. Iar, prin decizia din 23 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, Vadim Priluțchi a fost decăzut din drepturile părintești în privința copiilor minori pentru anumite motive de fapt 1 și de drept. Totodată, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 28 februarie 2020, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 iulie 2020 și încheierea Curții Supreme de Justiție din 2 decembrie 2020, s-a modificat cuantumul pensiei de întreținere în sumă fixă de 2 000 de lei/lunar pentru fiecare copil, începând cu data înaintării acțiunii în judecată.

Reclamanta a susținut că, la moment copiii minori locuiesc împreună cu ea, în două odăi din cămin, care sunt închiriate de către reclamantă în calitate de profesor ce activează în cadrul Centrului de Excelență în Viticultură și Vinificație, amplasat în comuna Stăuceni. Chiria lunară a acestor odăi și serviciile comunale ajung lunar la suma de 2 000 de lei vara și 4 000 lei în perioada rece a anului. Unica sursă de existență constituie salariul de 3 000 – 4 000 lei/lunar, din care sunt întreținuți cei doi copii, chiar dacă unul deja a atins majoratul, precum și pensia de întreținere achitată de pârât lunar în sumă de 2 000 de lei pentru al doilea copil. Din aceste motive, este nevoită să muncească suplimentar, făcând curățenie la domiciliul anumitor persoane.

În opinia reclamantei, la moment este necesar majorarea pensiei de întreținere a copilului minor xxxxx de la suma de 2 000 lei/lunar la suma de 6 000 lei/lunar, reieșind din necesitățile de vîrstă de întreținere a copilului, care are nevoie de cheltuieli pentru școală, anumite cursuri de pictură și dans, precum și din faptul că salariul este mic și nu poate să o asigure cu cele necesare.

Reclamanta a susținut că, comparativ cu situația anterioară de aproximativ 3 ani, prețurile la servicii și produse erau mai mici, însă odată ce copii cresc, necesitățile la fel cresc, iar datorită că pârâtul nu participă la întreținerea copilului lor comun, este impusă de a se adresa cu respectiva cerere.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit un cuantum al pensiei de întreținere (3 500 de lei) care nu reflectă suficient necesitățile firești ale copilului minor și nu asigură un nivel adecvat de trai, contrar dispozițiilor Codului familiei și principiului interesului superior al copilului.

Instanța de apel a stabilit că, potrivit datelor oficiale ale Biroului Național de Statistică, minimul de existență pentru un copil de 7–17 ani este de 3 162 de lei, sumă care nu acoperă integral cheltuielile reale asociate creșterii, educării și dezvoltării copilului, precum procurarea materialelor școlare, participarea la activități extracurriculare, dezvoltare psiho-emoțională și alte cheltuieli indispensabile.

Astfel, instanța ierarhic inferioară a conchis că stabilirea cuantumului de 3 500 de lei ar pune mama/apelantă într-o situație materială defavorabilă raportat la tatăl copilului, întrucât copilul locuiește cu mama, iar aceasta suportă cheltuielile zilnice de întreținere, îngrijire și educație, obligațiile parentale fiind exercitate preponderent de către aceasta.

Instanța de apel a apreciat că suma de 5 000 de lei reprezintă un cuantum echitabil și proporțional, fiind necesar pentru acoperirea necesităților reale ale copilului și pentru asigurarea dezvoltării sale armonioase, conform art. 74–76 și 110 din Codul familiei, precum și standardelor Convenției ONU privind drepturile copilului.

Instanța de apel a mai constatat că prima instanță nu a evaluat în mod complet circumstanțele relevante și nu a apreciat în mod adecvat probele din dosar, încălcând standardele prevăzute de art. 118, 130 și 240 din Codul de procedură civilă. În raport cu jurisprudența CEDO (Van de Hurk, Hirro Balani, Georgiadis), instanța inferioară a reținut obligația instanței de a analiza efectiv motivele părților 3 și de a motiva corespunzător soluția, ceea ce prima instanță nu a realizat în mod suficient.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat necesitatea modificării hotărârii primei instanțe și a majorării cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul minor xxxxx de la 3 500 de lei la 5 000 de lei/lunar, apreciind că acest cuantum corespunde interesului superior al copilului, cerințelor de dezvoltare ale acestuia și obligațiilor legale ale părinților.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurentul/reprezentantul a indicat că hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel au fost adoptate cu aplicarea greșită a normelor de drept material și cu ignorarea probelor din dosar.

A menționat că instanța de apel a majorat pensia de întreținere de la 3 500 de lei la 5 000 lei fără administrarea unor probe care să demonstreze schimbarea situației materiale sau familiale a intimatei, contrar art. 110 din Codul familiei, care impune prezentarea de dovezi concrete privind veniturile, cheltuielile sau alte circumstanțe relevante.

Recurentul a susținut că intimata nu a depus certificat de salariu, contract de chirie, facturi, acte privind frecventarea cursurilor copilului sau alte justificări ale cheltuielilor invocate. Totodată, a subliniat că instanțele nu au luat în considerare faptul că acesta întreține alți doi copii minori (xxxxx), obligație legală care trebuie analizată la stabilirea cuantumului pensiei, conform principiului egalității în fața legii și a obligațiilor părintești prevăzute de Codul familiei.

Recurentul nu este de acord nici cu raționamentul instanței de apel potrivit căruia suma de 3 500 lei ar pune reclamanta într-o situație materială defavorabilă, arătând că instanța nu a explicat temeiurile juridice și nu a prezentat probele pe care și-a întemeiat concluzia. Acesta indică faptul că, potrivit datelor Biroului Național de Statistică, minimul de existență pentru un copil de 7–17 ani în 2023 a fost de 3 162 de lei, iar aplicarea procentului de 25% din salariul mediu pe economie ar conduce la un cuantum de aproximativ 3 425 de lei, nu de 5 000 de lei.

A mai afirmat și faptul că ședința în instanța de apel s-a desfășurat în lipsa avocatului și a recurentului, ambii nefiind citați, iar contractul de asistență juridică al avocatului încetase, ceea ce a împiedicat exercitarea efectivă a dreptului la apărare. Astfel, instanțele s-au bazat exclusiv pe declarațiile intimatei, fără probe 4 obiective privind schimbarea situației materiale, ceea ce constituie o aplicare greșită a normelor de drept material și o încălcare a principiului egalității prevăzut de art. 16 din Constituție și art. 6 CEDO.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor instanțelor de apel.

Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate.

Din analiza recursului declarat rezultă că Vadim Priluțchi, reprezentat de avocatul Tamara Plămădeală nu a invocat niciun temei de admisibilitate prevăzut de dispozițiile art. 432 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Hotărârea contestată nu este lipsită de fundament juridic, iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

În așa mod se reține că recurentul/reprezentantul a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În absența unor critici pertinente, care să încadreze recursul în limitele stricte ale art. 432 din Codul de procedură civilă, acesta trebuie considerat vădit neîntemeiat.

Întru desființarea acestei concluzii nu poate fi reținut nici argumentul recursului precum că li s-au împiedicat exercitarea efectivă a dreptului la apărare, din motiv că nu au fost citați în ședința instanței de apel. Or, din materialele cauzei se denotă contrariul, iar avocatul Violeta Sîrbu în interesele lui Vadim Priluțchi a depus referință asupra cererii de apel.

Cât privește alegația precum că mandatul ultimei încetase, completul de judecată menționează că în actele dosarului o astfel de informație nu se regăsește. 6

Din considerentele menționate, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Vadim Priluțchi, reprezentat de avocatul Tamara Plămădeală, împotriva deciziei din 28 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7