2ra-122/24 — Încasarea datoriei

La 22 iulie 2022, Andrei Maimescul a depus cerere de chemare în judecată împotriva OCN „Easy Credit” SRL privind constatarea nulității unor clauze abuzive.

În motivarea acțiunii, a indicat că între creditorul OCN „Easy Credit” SRL și împrumutatul-consumator Andrei Maimescul, la 20 noiembrie 2021 a fost semnat contractul de credit nebancar nr. 091817675 privind accesarea împrumutului în sumă de 35 000,00 lei pe un termen de 36 luni. Reclamantul a invocat faptul că, a achitat ratele de credit până în prezent, însă, recent împrumutatul a aflat că sumele care el le achită sunt costuri de credit ilegale și excedă plafoanele stabilite de lege.

A susținut că, contractul de credit conține clauze abuzive, și anume; rata dobânzii este 18,90 % anual, ceea ce depășește limitele admisibile; comision de administrare - 0,76 % lunar, taxa de administrare cont de credit - 25 lei lunar; dobânda anuală efectivă (DAE) - 68,22% o consideră exagerată; penalitatea - 30 lei pentru fiecare zi de întârziere și penalitate punitivă de 1 000 lei pentru întârziere mai mare de 90 zile, sunt sume excesive; costul total al creditului fiind - 30 304 lei.

Reclamantul invocă nulitatea absolută a ratei dobânzii din motiv că aceasta este mai mare de cât limita stabilită de legislație, or, în contract aceasta este de 18,90% anual, pe când plafonul impus de Codul civil în art. 1244 alin. (l) este de 15,3% anual.

Cu referire la dobânda anuală efectivă (DAE), consideră că este nulă din motiv că potrivit plafonului impus de art. 23 a LP nr.202/2013 este proporționalitatea „cost - beneficiu”, pe când în contractul încheiat cu reclamant DAE este de 68,22% și astfel, partea dreaptă (cost) nu este egală cu cea stângă (beneficiu) (având comisioane majorate). Astfel, „beneficiul” este de 35 000,00 lei debursați odată, iar „costul” este compus din: dobânda; comision de administrare; comision de cont; iar în total - 30 304,00 lei.

De asemenea, consideră penalitatea ca fiind exagerată, având în vedere că în contract penalitatea este de 30 lei pe zi, iar plafonul impus de art. 942 coroborat cu art. 874 al Codului civil este de maxim „Rata de bază BNM + 5%”. Astfel, în 1 momentul semnării contractului de credit rata de bază BNM era de 5,5%. Dacă se adaugă +5%, atunci este egal cu 10,5% anual (raportat la suma datorată conform „Graficului de rambursare”). Și astfel, 365 zile pe an înmulțit cu 30 lei, raportate la plafonul impus de Codul civil, consideră că este o sumă ilegală, ca urmare clauza privind penalitatea este nulă absolut.

Suplimentar a susținut că dintre clauzele stipulate în contractul de credit sunt legale doar clauza cu privire la împrumutul și restituirea lui. Restul clauzelor care stipulează dobânzi și penalități sunt lovite de nulitate. Astfel, reclamantul a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, recunoașterea caracterului abuziv și nul, din punct de vedere a Legii civile a clauzelor nr. 3.02 a), b), d), e); nr.3.03 b); nr.4.02 din contractul de credit nr. 091817675 din 20.11.2021.

La 25 octombrie 2022, pârâtul OCN „Easy Credit” SRL a înaintat instanței cerere reconvențională împotriva lui Andrei Maimescul, solicitând încasarea datoriei în mărime de 55 124,00 lei.

În motivarea cererii reconvenționale reprezentantul OCN „Easy Credit” SRL a invocat că, în fapt, între OCN „Easy Credit” SRL (în continuare Creditor) și Maimescul Andrei (în continuare Debitor) a fost încheiat la data de 20.11.2021 un contract de credit nebancar cu Nr. 091817675. Ca urmare a asumării angajamentului OCN „Easy Credit” SRL s-a obligat să acorde debitorului, un credit nebancar în mărime de 35 000,00 lei, iar debitorul s-a obligat să ramburseze creditul în 36 rate lunare egale a câte 1 814,00 lei lunar, începând cu data de 20.12.2021.

A notat că, rata lunară, în cazul creditelor oneroase, include o parte din capital, precum și costurile aferente în conformitate cu prevederile contractuale și cu periodicitatea prevăzută în Graficul de Rambursare a creditului nebancar.

A menționat că, OCN „Easy Credit” SRL a acordat creditul în termenul și condițiile stabilite în contract, în conformitate cu prevederile secțiunii 3.01 din contractul de credit, astfel, îndeplinindu-și toate obligațiile asumate față de Debitor cu bună-credință și diligență. După asumarea angajamentelor contractuale, întru executarea contractului Debitorul a achitat 7 rate lunare integral, după care a încetat să-și execute obligațiunile contractuale de achitare a creditului nebancar în termenul și condițiile stabilite și din motive neimputabile Creditorului se eschivează de la onorarea obligațiunilor contractuale asumate.

A enunțat că, OCN „Easy Credit” SRL epuizând orice cale de soluționare a litigiului amiabil, pretinde încasarea de la Andrei Maimescul a datoriei restante la credit (rate scadente, dar neachitate), în sumă de 5 440,00 lei, penalitate în sumă de 2 520,00 lei și suma ratelor rămase, dar neachitate în mărime de 47 164,00 lei, iar în total suma de 55 124,00 lei. 2

A explicat că, la 29 iulie 2022 soldul creditului contractat constituia 30 562,53 lei. Numărul de zile de la data de 29.07.2022 până la scadența finală a creditului (20.11.2024) constituie 845 zile. Așadar, pretențiile totale cu privire la cost pe care le poate solicita OCN „Easy Credit” SRL nu pot depăși: 30 562,53 lei X 0,177 % X 845 zile = 45 710,84 lei. La care adăugă capitalul creditului: 30 562,53 lei = 76 273,37 lei, dar nu mai mult decât dublul sumei acordate, care este 35 000,00 lei X 2 = 70 000,00 lei.

În context, a reținut că până în prezent debitorul a achitat 12 700,00 lei, astfel 70 000,00 lei - 12 700,00 lei = 57 300,00 lei ce constituie suma maximă pe care o poate pretinde creditorul. Astfel, pretențiile în mărime de 55 124,00 lei se încadrează în toate limitele impuse prin lege.

Ulterior, reprezentantul OCN „Easy Credit” SRL, la 23.12.2022, a depus cerere cu privire la reducerea pretențiilor, prin care a solicitat reducerea cuantumului sumei de 55 124,00 lei în suma de 52 604,00 lei, ce constă din suma restantă a creditului (rate lunare scadente, dar neachitate) în valoarea de 5 440,00 lei, și suma ratelor rămase dar neachitate în mărime de 47 164,00 lei. În total solicitând încasarea datoriei în mărime de 52 604,00 lei și 1 653,72 lei taxa de stat.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanță a examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material și procedural, apreciind la justa valoare probele administrate în conformitate cu prevederile art. 130 Cod de procedură civilă și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată.

Instanța de apel a stabilit că, Andrei Maimescul, în calitatea sa de debitor, nu și-a onorat obligația de a restitui suma de bani primită cu titlu de credit, achitând doar 7 rate lunare, a câte 1 814,00 lei fiecare ceea ce se confirmă prin Certificatul (extrasul) prezentat la 25 octombrie 2022 privind achitările efectuate de către Andrei Maimescul în temeiul contractului nr. 091817675. Astfel, prima instanță corect a constatat că deși Andrei Maimescul, prin semnarea contractului de credit nr. 091817675 din data de 20 noiembrie 2021, s-a obligat să restituie creditul în condițiile prevăzute de contract, din materialele cauzei rezultă că Andrei Maimescul nu a executat această obligație în condițiile și termenii indicați în contract, admițând formarea unei datorii în mărime de 52 604,00 lei (conform pretențiilor înaintate de către pârât în cererea sa de reducere a pretențiilor).

Instanța de apel a reiterat prevederile art. 864 al. (1) și (2) Cod civil, chiar dacă, în favoarea debitorului, este stabilit un anumit termen de executare, creditorul poate pretinde executarea imediată a obligației în cazul în care debitorul se află în incapacitate de plată sau a redus garanțiile convenite anterior, sau în genere nu le- a putut prezenta, precum și în alte cazuri prevăzute de lege. (2) În cazul în care obligația pecuniară urmează a fi executată în rate, creditorul poate pretinde executarea imediată a ratelor neajunse la scadență dacă: c) pe parcursul oricărei perioade de 12 luni consecutive, trei sau mai multe rate nu au fost plătite integral la scadență.

Instanța de apel a reținut că, la data înaintării acțiunii nu erau achitate trei rate, astfel reclamantul legal a solicitat achitarea ratelor neajunse la scădere.

Instanța de apel a evidențiat că, dobînda contractuală a fost stabilită de 18,9 % anual. Apelantul/reclamant consideră clauza abuzivă prin prisma art. 1244 alin. (1) Cod civil, care prevede că, „în baza contractului de împrumut, părțile pot prevedea și plata unei dobânzi, a cărei rată anuală nu poate depăși dublul ratei de referință CHIBOR înregistrată în ziua bancară anterioară datei în care părțile au stipulat rata dobânzii”. În sensul alineatului citat, rata de referință CHIBOR este rata calculată în modul stabilit de Banca Națională a Moldovei, în baza cotațiilor orientative/ferme ale băncilor contributorii pentru plasarea mijloacelor bănești în lei moldovenești la alte bănci, pe termen de 12 luni.

Instanța de apel a explicat că, reclamantul nu a ținut cont de prevederile art. 1244 alin. (2) Cod civil, care prevede că interdicția prevăzută la alin. (1) nu se aplică dobânzilor percepute sau plătite de către Ministerul Finanțelor, Banca Națională a Moldovei, de băncile comerciale, de asociațiile de economii și 4 împrumut, organizațiile de creditare nebancară, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, or ”Easy Credit” SRL este organizație de creditare nebancară.

Instanța de apel reiterând prevederile art.874, 942, 947 alin. (1) și (3), 949 alin. (1) și (2), 1077 alin. (1), precum și art. 15 alin. (7) al Legii privind contractele de credit pentru consumatori, a conchis că prevederile legale nu au fost încălcate or, apelantul a luat cu împrumut 35 000 lei dar urma să restituie 65 304 lei , adică mai puțin de dublu.

Instanța de apel a evidențiat că, inițial, prin cererea reconvențională, OCN „Easy Credit” SRL a solicitat încasarea din contul reclamantului Andrei Maimescul a penalității în cuantum fix 2 520,00 lei, ulterior însă, prin cererea depusă la data de 23 decembrie 2022, pârâtul a exclus penalitatea, solicitând doar suma restantă a creditului (rate lunare scadente, dar neachitate) în valoare de 5 440,00 lei și suma ratelor rămase dar neachitate în mărime de 47 164,00 lei.

Totodată, instanța de apel a explicat că prin Legea nr. 93 din 07.04.2022 au fost operate modificări la Legea nr. 1 cu privire la organizațiile de creditare nebancară și Legea nr. 202 privind contractele de credit pentru consumatori, prin care s-au stabilit limitele la costul total al creditului pentru consumatori. Astfel, art. V alin. (1) prevederile art. 1 pct. 3, ale art. 2 pct. 1 și ale art. 4 pct. 3, care țin de aplicarea limitei la rata dobânzii și a celorlalte plăți aferente se vor aplica situațiilor juridice în curs de realizare, cu sau fără modificarea contractelor corespunzătoare, în ceea ce privește creanțele ce urmează a fi încasate, prin calcularea produsului dintre 0,177%, aplicat soldului creditului rămas la expirarea termenului de 2 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, și numărul de zile rămase până la scadența contractului de credit/leasing financiar.

În acest sens, s-a reținut că Legea nr. 93 a intrat în vigoare la data de 29 mai 2022. Cu privire la situațiile juridice în curs de realizare, se vor aplica prevederile la data de 29.07.2022 (după două luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 93).

Instanța de apel a constatat că la 29 iulie 2022 soldul creditului contractat de Andrei Maimescul constituia 30 562,53 lei. Numărul de zile de la data de 29.07.2022 până la scadența finală a creditului (20.11.2024) constituie 845 zile. Astfel, pretențiile totale cu privire la cost pe care le poate solicita OCN „Easy Credit” SRL nu pot depăși: 30 562,53 lei X 0,177 % X 845 zile = 45 710,84 lei la care se adaugă capitalul creditului de 30 562,53 lei , dar nu mai mult decât dublul sumei acordate, care este 70000,00 lei ( 35 000,00 lei X 2). Până în prezent Debitorul a achitat 12 700,00 lei, respectiv 70 000,00 lei - 12 700,00 lei = 57 300,00 lei și constituie suma maximă, pe care o poate pretinde Creditorul.

În lumina considerentelor relatate supra, pretențiile în mărime de 55 124,00 lei se încadrează în toate limitele impuse prin lege și prima instanță corect a admis cererea reconvențională. 5

Instanța de apel a relevat că, la cererea de chemare în judecată reclamantul a anexat raportul de evaluare a contractului de credit efectuat de BizConsultProiect, însă instanța de apel consideră că prima instanță corect nu a reținut înscrisul dat ca probă pertinentă speței or, raportul în cauză contravine normelor de drept material.

Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”

Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. 6 (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”

Art. 434 alin. (1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de Apel Bălți și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință, 7 nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36). 8

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Andrei Maimescul. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 9