2ra-122/24 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- art. 433 al. 1 lit. a Cpc
2ra-122/24 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Andrei
Maimescul,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de
Andrei Maimescul împotriva OCN „Easy Credit” SRL privind
constatarea nulității unor clauze abuzive și cererea reconvențională
depusă de OCN „Easy Credit” SRL împotriva lui Andrei Maimescul
privind încasarea datoriei,
împotriva deciziei din 30 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-122/24
NR. PIGD 2-22106628-01-2ra-30012024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Argumentele recursului nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de procedură civilă.
Judecătoria Bălți, sediul central, jud. S. Dubceac,
Curtea de Apel Bălți, jud. A. Garbuz, I. Grosu, A. Ciobanu
12 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de Andrei
Maimescul,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 iulie 2022, Andrei Maimescul a depus cerere de chemare în judecată
împotriva OCN „Easy Credit” SRL privind constatarea nulității unor clauze
abuzive.
În motivarea acțiunii, a indicat că între creditorul OCN „Easy Credit” SRL
și împrumutatul-consumator Andrei Maimescul, la 20 noiembrie 2021 a fost
semnat contractul de credit nebancar nr. 091817675 privind accesarea
împrumutului în sumă de 35 000,00 lei pe un termen de 36 luni. Reclamantul a
invocat faptul că, a achitat ratele de credit până în prezent, însă, recent
împrumutatul a aflat că sumele care el le achită sunt costuri de credit ilegale și
excedă plafoanele stabilite de lege.
A susținut că, contractul de credit conține clauze abuzive, și anume; rata
dobânzii este 18,90 % anual, ceea ce depășește limitele admisibile; comision de
administrare - 0,76 % lunar, taxa de administrare cont de credit - 25 lei lunar;
dobânda anuală efectivă (DAE) - 68,22% o consideră exagerată; penalitatea - 30
lei pentru fiecare zi de întârziere și penalitate punitivă de 1 000 lei pentru întârziere
mai mare de 90 zile, sunt sume excesive; costul total al creditului fiind - 30 304 lei.
Reclamantul invocă nulitatea absolută a ratei dobânzii din motiv că aceasta
este mai mare de cât limita stabilită de legislație, or, în contract aceasta este de
18,90% anual, pe când plafonul impus de Codul civil în art. 1244 alin. (l) este de
15,3% anual.
Cu referire la dobânda anuală efectivă (DAE), consideră că este nulă din
motiv că potrivit plafonului impus de art. 23 a LP nr.202/2013 este
proporționalitatea „cost - beneficiu”, pe când în contractul încheiat cu reclamant
DAE este de 68,22% și astfel, partea dreaptă (cost) nu este egală cu cea stângă
(beneficiu) (având comisioane majorate). Astfel, „beneficiul” este de 35 000,00 lei
debursați odată, iar „costul” este compus din: dobânda; comision de administrare;
comision de cont; iar în total - 30 304,00 lei.
De asemenea, consideră penalitatea ca fiind exagerată, având în vedere că în
contract penalitatea este de 30 lei pe zi, iar plafonul impus de art. 942 coroborat cu
art. 874 al Codului civil este de maxim „Rata de bază BNM + 5%”. Astfel, în
1
momentul semnării contractului de credit rata de bază BNM era de 5,5%. Dacă se
adaugă +5%, atunci este egal cu 10,5% anual (raportat la suma datorată conform
„Graficului de rambursare”). Și astfel, 365 zile pe an înmulțit cu 30 lei, raportate la
plafonul impus de Codul civil, consideră că este o sumă ilegală, ca urmare clauza
privind penalitatea este nulă absolut.
Suplimentar a susținut că dintre clauzele stipulate în contractul de credit sunt
legale doar clauza cu privire la împrumutul și restituirea lui. Restul clauzelor care
stipulează dobânzi și penalități sunt lovite de nulitate. Astfel, reclamantul a solicitat
admiterea cererii de chemare în judecată, recunoașterea caracterului abuziv și nul,
din punct de vedere a Legii civile a clauzelor nr. 3.02 a), b), d), e); nr.3.03 b);
nr.4.02 din contractul de credit nr. 091817675 din 20.11.2021.
La 25 octombrie 2022, pârâtul OCN „Easy Credit” SRL a înaintat instanței
cerere reconvențională împotriva lui Andrei Maimescul, solicitând încasarea
datoriei în mărime de 55 124,00 lei.
În motivarea cererii reconvenționale reprezentantul OCN „Easy Credit” SRL
a invocat că, în fapt, între OCN „Easy Credit” SRL (în continuare Creditor) și
Maimescul Andrei (în continuare Debitor) a fost încheiat la data de 20.11.2021 un
contract de credit nebancar cu Nr. 091817675. Ca urmare a asumării
angajamentului OCN „Easy Credit” SRL s-a obligat să acorde debitorului, un credit
nebancar în mărime de 35 000,00 lei, iar debitorul s-a obligat să ramburseze
creditul în 36 rate lunare egale a câte 1 814,00 lei lunar, începând cu data de
20.12.2021.
A notat că, rata lunară, în cazul creditelor oneroase, include o parte din
capital, precum și costurile aferente în conformitate cu prevederile contractuale și
cu periodicitatea prevăzută în Graficul de Rambursare a creditului nebancar.
A menționat că, OCN „Easy Credit” SRL a acordat creditul în termenul și
condițiile stabilite în contract, în conformitate cu prevederile secțiunii 3.01 din
contractul de credit, astfel, îndeplinindu-și toate obligațiile asumate față de Debitor
cu bună-credință și diligență. După asumarea angajamentelor contractuale, întru
executarea contractului Debitorul a achitat 7 rate lunare integral, după care a încetat
să-și execute obligațiunile contractuale de achitare a creditului nebancar în
termenul și condițiile stabilite și din motive neimputabile Creditorului se
eschivează de la onorarea obligațiunilor contractuale asumate.
A enunțat că, OCN „Easy Credit” SRL epuizând orice cale de soluționare a
litigiului amiabil, pretinde încasarea de la Andrei Maimescul a datoriei restante la
credit (rate scadente, dar neachitate), în sumă de 5 440,00 lei, penalitate în sumă de
2 520,00 lei și suma ratelor rămase, dar neachitate în mărime de 47 164,00 lei, iar
în total suma de 55 124,00 lei.
2
A explicat că, la 29 iulie 2022 soldul creditului contractat constituia 30
562,53 lei. Numărul de zile de la data de 29.07.2022 până la scadența finală a
creditului (20.11.2024) constituie 845 zile. Așadar, pretențiile totale cu privire la
cost pe care le poate solicita OCN „Easy Credit” SRL nu pot depăși: 30 562,53 lei
X 0,177 % X 845 zile = 45 710,84 lei. La care adăugă capitalul creditului: 30 562,53
lei = 76 273,37 lei, dar nu mai mult decât dublul sumei acordate, care este 35 000,00
lei X 2 = 70 000,00 lei.
În context, a reținut că până în prezent debitorul a achitat 12 700,00 lei, astfel
70 000,00 lei - 12 700,00 lei = 57 300,00 lei ce constituie suma maximă pe care o
poate pretinde creditorul. Astfel, pretențiile în mărime de 55 124,00 lei se
încadrează în toate limitele impuse prin lege.
Ulterior, reprezentantul OCN „Easy Credit” SRL, la 23.12.2022, a depus
cerere cu privire la reducerea pretențiilor, prin care a solicitat reducerea
cuantumului sumei de 55 124,00 lei în suma de 52 604,00 lei, ce constă din suma
restantă a creditului (rate lunare scadente, dar neachitate) în valoarea de 5 440,00
lei, și suma ratelor rămase dar neachitate în mărime de 47 164,00 lei. În total
solicitând încasarea datoriei în mărime de 52 604,00 lei și 1 653,72 lei taxa de stat.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 30 martie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a
respins acțiunea inițială și s-a admis acțiunea reconvențională. S-a dispus de a
încasa de la Andrei Maimescul în beneficiul OCN „Easy Credit” SRL conform
contractului de credit nebancar nr.09817675 din 20.11.2021 datoria sumei restante
a creditului (ratelor scadente, dar neachitate) în mărime de 5 440,00 lei, penalitate
în sumă de 2 520,00 lei, și suma ratelor rămase dar neachitate în mărime de
47 164,00 lei, precum și cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în mărime
de 1 653,72 lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 19 aprilie 2023, Andrei Maimescul a declarat apel, împotriva hotărârii din
30 martie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul central, solicitând casarea hotărârii
primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie
admisă, iar acțiunea reconvențională respinsă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 30 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a respins cererea
de apel declarată de Andrei Maimescul. S-a menținut hotărârea din 30 martie 2023
a Judecătoriei Bălți, sediul central.
3
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanță a examinat
cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material și procedural,
apreciind la justa valoare probele administrate în conformitate cu prevederile art.
130 Cod de procedură civilă și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată.
Instanța de apel a stabilit că, Andrei Maimescul, în calitatea sa de debitor, nu
și-a onorat obligația de a restitui suma de bani primită cu titlu de credit, achitând
doar 7 rate lunare, a câte 1 814,00 lei fiecare ceea ce se confirmă prin Certificatul
(extrasul) prezentat la 25 octombrie 2022 privind achitările efectuate de către
Andrei Maimescul în temeiul contractului nr. 091817675. Astfel, prima instanță
corect a constatat că deși Andrei Maimescul, prin semnarea contractului de credit
nr. 091817675 din data de 20 noiembrie 2021, s-a obligat să restituie creditul în
condițiile prevăzute de contract, din materialele cauzei rezultă că Andrei
Maimescul nu a executat această obligație în condițiile și termenii indicați în
contract, admițând formarea unei datorii în mărime de 52 604,00 lei (conform
pretențiilor înaintate de către pârât în cererea sa de reducere a pretențiilor).
Instanța de apel a reiterat prevederile art. 864 al. (1) și (2) Cod civil, chiar
dacă, în favoarea debitorului, este stabilit un anumit termen de executare, creditorul
poate pretinde executarea imediată a obligației în cazul în care debitorul se află în
incapacitate de plată sau a redus garanțiile convenite anterior, sau în genere nu le-
a putut prezenta, precum și în alte cazuri prevăzute de lege. (2) În cazul în care
obligația pecuniară urmează a fi executată în rate, creditorul poate pretinde
executarea imediată a ratelor neajunse la scadență dacă: c) pe parcursul oricărei
perioade de 12 luni consecutive, trei sau mai multe rate nu au fost plătite integral
la scadență.
Instanța de apel a reținut că, la data înaintării acțiunii nu erau achitate trei
rate, astfel reclamantul legal a solicitat achitarea ratelor neajunse la scădere.
Instanța de apel a evidențiat că, dobînda contractuală a fost stabilită de 18,9
% anual. Apelantul/reclamant consideră clauza abuzivă prin prisma art. 1244 alin.
(1) Cod civil, care prevede că, „în baza contractului de împrumut, părțile pot
prevedea și plata unei dobânzi, a cărei rată anuală nu poate depăși dublul ratei de
referință CHIBOR înregistrată în ziua bancară anterioară datei în care părțile au
stipulat rata dobânzii”. În sensul alineatului citat, rata de referință CHIBOR este
rata calculată în modul stabilit de Banca Națională a Moldovei, în baza cotațiilor
orientative/ferme ale băncilor contributorii pentru plasarea mijloacelor bănești în
lei moldovenești la alte bănci, pe termen de 12 luni.
Instanța de apel a explicat că, reclamantul nu a ținut cont de prevederile art.
1244 alin. (2) Cod civil, care prevede că interdicția prevăzută la alin. (1) nu se
aplică dobânzilor percepute sau plătite de către Ministerul Finanțelor, Banca
Națională a Moldovei, de băncile comerciale, de asociațiile de economii și
4
împrumut, organizațiile de creditare nebancară, precum și în alte cazuri prevăzute
de lege, or ”Easy Credit” SRL este organizație de creditare nebancară.
Instanța de apel reiterând prevederile art.874, 942, 947 alin. (1) și (3), 949
alin. (1) și (2), 1077 alin. (1), precum și art. 15 alin. (7) al Legii privind contractele
de credit pentru consumatori, a conchis că prevederile legale nu au fost încălcate
or, apelantul a luat cu împrumut 35 000 lei dar urma să restituie 65 304 lei , adică
mai puțin de dublu.
Instanța de apel a evidențiat că, inițial, prin cererea reconvențională, OCN
„Easy Credit” SRL a solicitat încasarea din contul reclamantului Andrei Maimescul
a penalității în cuantum fix 2 520,00 lei, ulterior însă, prin cererea depusă la data
de 23 decembrie 2022, pârâtul a exclus penalitatea, solicitând doar suma restantă a
creditului (rate lunare scadente, dar neachitate) în valoare de 5 440,00 lei și suma
ratelor rămase dar neachitate în mărime de 47 164,00 lei.
Totodată, instanța de apel a explicat că prin Legea nr. 93 din 07.04.2022 au
fost operate modificări la Legea nr. 1 cu privire la organizațiile de creditare
nebancară și Legea nr. 202 privind contractele de credit pentru consumatori, prin
care s-au stabilit limitele la costul total al creditului pentru consumatori. Astfel, art.
V alin. (1) prevederile art. 1 pct. 3, ale art. 2 pct. 1 și ale art. 4 pct. 3, care țin de
aplicarea limitei la rata dobânzii și a celorlalte plăți aferente se vor aplica situațiilor
juridice în curs de realizare, cu sau fără modificarea contractelor corespunzătoare,
în ceea ce privește creanțele ce urmează a fi încasate, prin calcularea produsului
dintre 0,177%, aplicat soldului creditului rămas la expirarea termenului de 2 luni
de la data intrării în vigoare a prezentei legi, și numărul de zile rămase până la
scadența contractului de credit/leasing financiar.
În acest sens, s-a reținut că Legea nr. 93 a intrat în vigoare la data de 29 mai
Cu privire la situațiile juridice în curs de realizare, se vor aplica prevederile
la data de 29.07.2022 (după două luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 93).
Instanța de apel a constatat că la 29 iulie 2022 soldul creditului contractat de
Andrei Maimescul constituia 30 562,53 lei. Numărul de zile de la data de
29.07.2022 până la scadența finală a creditului (20.11.2024) constituie 845 zile.
Astfel, pretențiile totale cu privire la cost pe care le poate solicita OCN „Easy
Credit” SRL nu pot depăși: 30 562,53 lei X 0,177 % X 845 zile = 45 710,84 lei la
care se adaugă capitalul creditului de 30 562,53 lei , dar nu mai mult decât dublul
sumei acordate, care este 70000,00 lei ( 35 000,00 lei X 2). Până în prezent
Debitorul a achitat 12 700,00 lei, respectiv 70 000,00 lei - 12 700,00 lei = 57 300,00
lei și constituie suma maximă, pe care o poate pretinde Creditorul.
În lumina considerentelor relatate supra, pretențiile în mărime de 55 124,00
lei se încadrează în toate limitele impuse prin lege și prima instanță corect a admis
cererea reconvențională.
5
Instanța de apel a relevat că, la cererea de chemare în judecată reclamantul a
anexat raportul de evaluare a contractului de credit efectuat de BizConsultProiect,
însă instanța de apel consideră că prima instanță corect nu a reținut înscrisul dat ca
probă pertinentă speței or, raportul în cauză contravine normelor de drept material.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 01 februarie 2024, Andrei Maimescul declară recurs împotriva deciziei
din 30 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicită admiterea recursului, casarea
hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare, cu emiterea unei noi decizii favorabile
recurentului.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, recurentul reiterează, în esență, argumentele
prezentate anterior în cadrul cererii de apel. În completare, acesta invocă temeiul
de recurs prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. a) și e) Cod de procedură civilă, susținând
că instanța de apel a pronunțat o decizie arbitrară, bazată pe o apreciere vădit
nerezonabilă a probelor administrate în cauză.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe
de apel, cît și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții
Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel
depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
6
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”
Art. 434 alin. (1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție conchide că recurenții s-au conformat dispozițiilor
art.434 Cod de procedură civilă, indicat la pct.38, și a depus în termen recursul la
data de 30 ianuarie 2024, în condițiile în care a recepționat copia deciziei din 30
noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, la 07 februarie 2024 (f.d.159 verso).
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate,
motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe
care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare
invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată
de Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de
Apel Bălți și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință,
7
nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este
garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de
procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,
de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
8
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Andrei Maimescul.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
9