2ra-1304/23 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată

La 23 octombrie 2018, Zinaida Armanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Iuliei Dahina, Întreprinderii Mixte „Coliseum Palace” Societate cu Răspundere Limitată, executorului judecătoresc Dușcov Valentin, intervenient accesoriu Victor Chelari cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Cahul s-a admis parțial cererea sa către Iulia Dahina cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată. S-a încasat de la Iulia Dahina în beneficiul Zinaidei Armanu datoria în mărime de 100 000 de lei și 6 000 de Euro sau echivalent în lei la ziua executării hotărârii, cheltuielile de judecată pentru asistență juridică în mărime de 2 500 de lei, citarea publică în mărime de 150 de lei, pentru taxa de stat achitată în mărime de 6 576, 10 lei, iar în total 9 226, 10 lei 10 bani. S-a respins ca neîntemeiată cererea Zinaidei Armanu cu privire la încasarea dobânzii și a penalităților. Iar, prin încheierea din 3 aprilie 2014 a Curții de Apel Cahul, s-a restituit cererea de apel, declarată de către pârâta Iulia Dahina împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul din 11 decembrie 2013. Prin decizia din 13 mai 2014 a Curții de Apel Cahul, s-a admis apelul declarat de Armanu Zinaida, s-a casat parțial hotărârea Judecătoriei Cahul din 11 decembrie 2013 în partea pretențiilor privind încasarea dobânzilor contractuale și de întârziere, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri, după cum urmează: s-a încasat de la Iulia Dahina în beneficiul Zinaidei Armanu suma de 19 223, 18 lei– dobânda la contractul de împrumut și 16 622, 21 lei– dobânda de întârziere a executării obligației la contractul de împrumut din 23 martie 2013, calculată pentru perioada 23 mai 2013 – 13 mai 2014. În rest, hotărârea Judecătoriei Cahul din 11 decembrie 2013 s-a menținut. S-a încasat de la Iulia Dahina în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 112, 52 lei.

Reclamanta a menționat că, documentul executoriu nr. 2-1623 din 14 iulie 2014 a fost remis spre executarea silită. Pentru executarea titlului executoriu, prin somația nr. 269 din 16 septembrie 2014, a fost aplicat sechestru asupra mijloacelor financiare în sumă totală de 275 172 de lei aflată în baza contractului de leasing nr. 6975 din 8 octombrie 2012 în Întreprinderea Mixtă „Coliseum Palace” Societate cu 1 Răspundere Limitată. Prin acțiunile întreprinse de executorul judecătoresc de a fi transferată suma de 275 172 de lei pe contul executorului judecătoresc, nu a dat nici un rezultat.

A specificat că, luând în considerare, că Iulia Dahina, conform contractului de leasing sub nr. 6975 a achitat suma de 44 811,73 de Euro, ce se află la societatea „Coliseum Palace”, însă ultimul refuză să transfere în contul executorului judecătoresc Valentin Dușcov suma de 282 357 de lei, care constă din 262 245 de lei datorie, inclusiv și dobânda de întârziere, 20 112 lei cheltuieli de executare, a hotărât să se adreseze instanței de judecată cu cerere de emiterea ordonanței.

Reclamanta a explicat că, la 4 septembrie 2018 s-a adresat către instanța de judecată în baza art. 99 din Codul de executare. La 11 septembrie 2018, Judecătoria Cahul a emis ordonanța, însă la 29 septembrie 2018 s-a anulat ordonanța judecătorească în baza obiecțiilor depuse de debitorul întreprinderea „Coliseum Palace”, cu explicarea Zinaidei Armanu că pretenția poate fi înaintată debitorului în procedura de examinare a acțiunii civile. Reclamanta în cerere a invocat prevederile art. 99 din Codul de executare privind urmărirea creanțelor debitorului.

Prin hotărârea din 14 iunie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Zinaida Armanu.

Întru consolidarea soluției instanța de apel a reținut că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 98 și 99 din Codul de executare, stabilind că ratele de leasing achitate de Dahina Iulia către societatea „Coliseum Palace” reprezintă proprietatea locatorului din momentul achitării, iar pârâta nu deține un drept de creanță asupra 2 acestora. Contractul de cesiune a creanței din 21 iunie 2013, încheiat între Dahina Iulia, Chelari Victor și Întreprinderea Mixtă „Coliseum Palace” Societate cu Răspundere Limitată, a intervenit anterior somației executorului judecătoresc, ceea ce exclude temeiul invocat de reclamantă.

Instanța de apel a reținut că nu s-au prezentat probe concludente care să confirme că mijloacele financiare aflate la Întreprinderea Mixtă „Coliseum Palace” Societate cu Răspundere Limitată ar aparține Dahinei Iulia, iar norma invocată de reclamantă nu este aplicabilă. În mod justificat, instanța de fond a respins și cererea privind compensarea cheltuielilor de judecată, întrucât reclamanta a pierdut procesul în sensul art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate în cererea de apel, a menționat că instanțele inferioare au apreciat în mod greșit circumstanțele de fapt și au aplicat eronat dispozițiile art. 98–99 din Codul de executare, omițând să constate că mijloacele bănești sechestrate în contul societății „Coliseum Palace” provin din plățile efectuate de Iulia Dahina în baza contractului de leasing nr. FL20/2012 din 8 octombrie 2012 și, prin urmare, reprezintă creanțe urmărite potrivit legii.

A menționat că executorul judecătoresc Dușcov Valentin, în temeiul titlului executoriu nr. 2-1623 din 14 iulie 2014, a aplicat sechestru asupra cotei-părți a imobilului ce aparține pârâtei Iulia Dahina, precum și asupra sumelor aflate în contul societății „Coliseum Palace”, însă transferul sumelor nu a fost efectuat din culpa terțului. Recurenta a susținut că executorul judecătoresc a acționat în limitele legii, iar instanțele inferioare au interpretat greșit efectele actelor de executare.

A adăugat că, potrivit art. 99 din Codul de executare, creanțele debitorului pot fi urmărite prin remiterea somației către terțul deținător al sumelor datorate, iar în cazul refuzului de executare, creditorul este în drept să solicite încasarea sumei în procedura în ordonanță. Întrucât banii se aflau în contul societății „Coliseum Palace” și proveneau din plățile de leasing achitate de Iulia Dahina, recurenta a apreciat că instanțele trebuiau să aplice dispozițiile articolelor 98–99 din Codul de executare și să admită acțiunea civilă.

Totodată, a notat că instanțele inferioare nu au motivat suficient soluțiile pronunțate și nu au raportat constatările lor la normele aplicabile și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, încălcând cerințele art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil. 3

Recurenta a susținut că instanța de apel a menținut în mod eronat hotărârea primei instanțe, ignorând faptul că societatea „Coliseum Palace” a recunoscut existența sumelor respective și că acestea derivă din obligațiile contractuale ale Iuliei Dahina. În opinia sa, aceste sume urmau a fi supuse executării silite, iar refuzul de transfer din partea terțului atrage răspunderea acestuia, în condițiile art. 99 alin. (4) din Codul de executare.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.” 4

Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 1 septembrie 2023.

Prin urmare, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, la caz, 1 august 2023.

Din analiza recursului declarat de Zinaida Armanu, reprezentată de avocatul Ignat Dumitran rezultă că, drept temei de admisibilitate au fost invocate prevederile art. 432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Însă, prin prisma temeiurilor invocate în susținerea recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că normele de drept material sau procedural au fost încălcate sau aplicate eronat de către Curtea de Apel Cahul la emiterea deciziei din 29 mai 2023.

Totodată, instanța de recurs nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau că instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul formulat conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost supuse 5 controlului de temeinicie și legalitate de către instanța de apel, care a dat acestora o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, argumentele invocate de Zinaida Armanu, reprezentată de avocatul Ignat Dumitran, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Zinaida Armanu, reprezentată de avocatul Ignat Dumitran, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, art. 440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Zinaida Armanu, reprezentată de avocatul Ignat Dumitran, împotriva deciziei din 29 mai 2023 a Curții de Apel Cahul. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6