3r-231/25 — anularea actului administrativ

În data de 31 octombrie 2022, SRL „Orvento-Metall Trading Company” a depus acțiune în instanța de judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea ordinului incaso nr. 0022199008 din 08 septembrie 2022, prin care s-a dispus încasarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii virate de angajatori în mărime de 5.000 lei și restituirea sumei achitate a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii virate de angajatori în mărime de 5.000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 noiembrie 2024, acțiunea înaintată de SRL „Orvento-Metall Trading Company” a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 17 aprilie 2025, SRL „Orvento-Metall Trading Company”, prin intermediul administratorului insolvabilității Cergă Mihail a depus apel.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 25 aprilie 2025, a fost stabilit apelantei SRL „Orvento-Metall Trading Company”, un termen de decădere de 5 (cinci) zile calendaristice, din momentul notificării încheierii, pentru prezentarea dovezii achitării taxei de timbru în sumă de 200 (două sute) lei.

Curtea de Apel Centru prin încheierea din data de 26 mai 2025 a declarat inadmisibil apelul depus de către SRL „Orvento-Metall Trading Company”, prin intermediul administratorului insolvabilității – Cergă Mihail, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 29 noiembrie 2024, pe motiv că neajunsurile stabilite prin încheierea Curții de Apel Centru din 25 aprilie 2025, nu au fost înlăturate.

În data de 11 august 2025 SRL „Orvento-Metall Trading Company”, reprezentată de administratorul insolvabilității Cergă Mihail a depus recurs împotriva încheierii din 26 mai 2025 a Curții de Apel Centru prin care a solicitat repunerea în termen, admiterea recursului, casarea încheierii din 26 mai 2025 și restituirea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului reprezentantul societății recurente a menționat că încheierea prin care i s-a acordat termen pentru înlăturarea neajunsurilor din 25 aprilie 2025, expediată prin poșta electronică, din motiv necunoscut i-a fost 1 redirecționată în spam (mesaje nesolicitate). Astfel, a afirmat că a fost în imposibilitate să achite taxa de timbru.

Prin urmare, a informat că la 20 iunie 2025, pentru remedierea acestei chestiuni a depus cerere de repunere în termen pentru înlăturarea neajunsurilor, dar nu cerere de recurs.

Mai mult, reprezentantul societății recurente consideră că prin faptul că Curtea de Apel Centru nu a examinat cererea de repunere în termen, i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 6 din CEDO. La fel, din acest motiv recurenta a depus recursul tardiv.

În data de 10 septembrie 2025, intimatul Serviciul Fiscal de Stat a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Art. 65 alin. (1) (3) și alin. (5) din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise. După 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi solicitată, iar acțiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepția cazului cînd acest lucru nu a fost posibil pînă la expirarea termenului de un an ca urmare a forței majore. Repunerea în termen nu se permite în cazurile excluse prin lege.”

Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate. ” 2

Art. 1101 alin. (1) din Codul administrativ: „Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.” 17.Art. 191 alin. (5), lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.” 18.Art. 234 alin. (1) din Codul administrativ: „(1) La cererea de apel se anexează o copie a hotărîrii contestate și documentele prevăzute la art.212 alin.(1) lit. c)–e).”

Art. 212 alin. (1) lit. e) Cod administrativ: „La cererea de chemare în judecată se anexează dovada achitării taxei de stat și/sau a taxei de timbru, în cazurile prevăzute în Legea taxei de stat nr.213/2023.”

Art. 236 alin. (2), lit. f) din Codul administrativ: „Apelul se declară inadmisibil în special când cererea de apel nu corespunde cerințelor stabilite la art. 233 alin.(1) și (2) și art. 234 alin.(1) și apelantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanța de judecată.”

Art. 241 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi. Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel care nu se contestă separat cu recurs pot fi contestate odată cu fondul, dacă prezentul cod sau alte legi nu prevăd pentru încheierile judecătorești nicio cale de atac.”

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.” 23.Art. 243 alin. (1), lit. a) și alin. (2) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: declară recursul inadmisibil. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Copia încheierii a fost expediată la 05 iunie 2025, prin intermediul poștei electronice, la adresele electronice indicate în cererea de apel – orvento@orvento.com și adresa administratorului XXXXX aspect confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la fila 154 a dosarului.

În data de 11 august 2025 SRL „Orvento-Metall Trading Company”, reprezentată de administratorul insolvabilității Cergă Mihail a depus recurs împotriva încheierii din 26 mai 2025 a Curții de Apel Centru.

În temeiul art. 242 alin. (1) din Codul administrativ, termenul legal de 15 zile pentru declararea recursului împotriva încheierii judecătorești a început să curgă de la data imediat următoare notificării, respectiv din 06 iunie 2025, și a expirat la data de 20 iunie 2025. Deci, recursul depus la 11 august 2025 este tardiv. Iar, întrucât acest termen are natura unui termen imperativ, peremptoriu și de ordine publică, nerespectarea sa atrage sancțiunea inadmisibilității recursului.

Totodată, bazându-se pe prevederile art. 65 din Codul administrativ, instanța de recurs subliniază că, termenul procedural poate fi repus doar dacă a fost omis din motive întemeiate, independente de voința persoanei.

În speță, recurenta pretinde asupra repunerii în termen a recursului și susține că instanța de apel nu ar fi examinat cererea sa de repunere în termen pentru înlăturarea neajunsurilor, cerere depusă ulterior pronunțării încheierii de inadmisibilitate. Totuși, această împrejurare nu poate fi calificată drept un motiv obiectiv care să fi împiedicat recurenta să exercite calea de atac în termenul legal prevăzut de lege.

Examinând actele dosarului, se constată că recurenta nu a demonstrat existența vreunei cauze reale, imprevizibile și independente de voința sa care să fi făcut imposibilă respectarea termenului de exercitare a recursului. Simpla invocare a faptului că cererea de repunere în termen nu a fost examinată de instanța de apel nu echivalează cu dovedirea unei împiedicări obiective.

Dimpotrivă, instanța de recurs atestă că notificarea încheierii din 26 mai 2025 s-a efectuat în condiții legale, prin utilizarea unui mijloc adecvat de comunicare - poșta electronică către adresa electronică declarată de societatea apelantă și administratorul acesteia, îndeplinindu-se astfel obligația pozitivă a instanței de a asigura comunicarea actului procedural, respectiv recurenta avea posibilitatea efectivă de a depune cererea de recurs în interiorul termenului legal, dar nu a făcut uz de această posibilitate.

În acest sens, completul de judecată notează că termenele procesuale reprezintă un element esențial al garanțiilor procedurale, având rolul de a asigura desfășurarea justiției într-un cadru previzibil, echitabil și eficient, 4 precum și de a consolida securitatea raporturilor juridice între părți. Exercitarea drepturilor procesuale trebuie realizată cu respectarea strictă a limitelor temporale stabilite de lege.

Prin urmare, completul de judecată reiterează faptul că principiul bunei- credințe obligă părțile procesuale să își exercite drepturile în mod conștiincios și cu respectarea strictă a normelor de procedură. Termenul de recurs prevăzut de art. 242 din Codul administrativ este unul de decădere, iar depășirea sa atrage pierderea dreptului de a exercita calea de atac.

În acest caz, recurenta nu a dovedit diligența necesară în apărarea intereselor sale procesuale, nefiind înregistrată vreo solicitare justificativă privind eventuale impedimente obiective în depunerea recursului.

În acord cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, participanții la un proces trebuie să manifeste un rol activ și responsabil în monitorizarea și exercitarea drepturilor lor procedurale, nefiind suficientă simpla contestare formală a unui act fără respectarea exigențelor legale.

Având în vedere cele expuse și constatând că recursul formulat a fost depus cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 242 din Codul administrativ, iar temeiuri pentru repunerea în termen a recursului nu se constată, completul de judecată urmează să declare inadmisibil recursul formulat de SRL „Orvento-Metall Trading Company”, reprezentată de administratorul insolvabilității Cergă Mihail.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea de repunere în termen a recursului. Declară inadmisibil recursul depus de SRL „Orvento-Metall Trading Company”, reprezentată de administratorul insolvabilității Cergă Mihail. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 5